Opinii și Editoriale

Bigotul

Pe lângă acest tip de închidere, habotnicul e considerat și el, ca fanaticul, un creștin practicant. Dar e la aceeași distanță de spiritualitatea autentică, precum e și fanaticul. Pentru el trăirea autentică se reduce la un set de norme și reflexe. El respectă ritualul în cele mai mici detalii. Știe exact cum trebuie să stea în genunchi sau cum să execute metania perfectă. Însă, de obicei, prin închiderea față de aprofundările teologice, bigotul obține doar gestul exterior.

E, dacă vreți, trăire în respectarea literei, nu în cea a harului. Întregul mecanism, odată pornit, nu se mai oprește. Bigotul/habotnicul e în stare să te încuie bolnav în casă decât să „piardă" vecernia. Exact dragostea dispare. Dragostea de ceilalți și, în speță, de Dumnezeu. Rămâne doar concentrarea pe propria persoană, decretată de ei ca iubire de Dumnezeu. Deși iubitorul de Dumnezeu nu își numără metaniile.
Ajung, din nefericire, la trăirea unei forme fără fond, în care satisfacția împlinirii ritualului se confundă cu bucuria de a fi în relație cu Dumnezeu. Satisfacția „lucrului bine făcut” îi ajută să doarmă bine noaptea, să se simtă bine cu ei înșiși și să considere aceste sentimente drept „pacea Duhului Sfânt”. Iar aceste împliniri mărunte îi determină să fie din ce în ce mai înverșunați. Devin tot mai zeloși.
Spre deosebire de fanatici, ei nu fac rău nimănui (doar lor), nu sunt agresivi decât dacă sunt atacați, nu sunt plini de ură, dar sunt plini de mândrie. Și, culmea, de cele mai multe ori Dumnezeu îi vindecă prin ceea ce numim „teologia păcatului”. Încep să își revină după ce au căzut de la normele lor.

Cred că un adevărat creștin trebuie să se poarte cu mare blândețe cu bigoții. E nevoie de multă răbdare, de lecturi, de umilință. Și pare incredibil, însă vindecarea e același refren, pe care îl auzim zilnic: dragostea. Capacitatea de a vedea chipul lui Dumnezeu în fiecare om.
Să ne analizăm cu atenție apucăturile. Să fim atenți la cum gândim despre cei din jurul nostru. Să știm că slujirea aproapelui e înaintea canoanelor noastre. Să citim cât mai multe cărți duhovnicești, ca să învățăm de la cei mai buni decât noi. Și astfel să ne păzim de alunecarea în fanatism, habotnicism sau, la cealaltă extremă, în delăsare.
Moni Stănilă
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *