Biserica și bisericile

publicat în Opinii & Editoriale pe 1 Noiembrie 2018, 05:51

Am urmărit în aceste zile discuțiile iscate în sânul Bisericilor Ortodoxe de decizia Patriarhiei Ecumenice din Constantinopol de a recunoaște autocefalia Bisericii Ortodoxe Ucrainene.

Toate discursurile pe care le-am văzut au fost în mare parte înflăcărate, dar fără temei. Cum fără temei e și întreruperea comuniunii euharistice a Bisericii Ruse cu Patriarhia Ecumenică.

Hai să vorbim obiectiv. Biserica ortodoxă e una, cum unul e și capul ei: Hristos. Această Biserică Ortodoxă se numește Biserică Universală și din ea fac parte toate bisericile locale. Până aici cred că totul e clar. Mai departe: orice biserică reprezentată de un episcop este o biserică locală. Biserica universală e formată din totalitatea bisericilor locale.

Fiecare biserică locală include deplinătatea harului, prin prezența ierarhului; dar are și o funcție administrativă. În funcție de zona de administrare bisericile locale formează mitropoliile și patriarhiile. Între episcop, mitropolit și patriarh nu există diferențe de har, ci doar de administrație.
Cred că și până aici e totul limpede. Bisericile – conform canoanelor apostolice – sunt organizate pe principiul etnic. Astfel o țară, în funcție de etnie, poate avea una sau mai multe mitropolii, cum e cazul Bisericii Ortodoxe Elene. Aici nu avem și patriarhia. Pentru că, chiar și acolo unde există un patriarh, hotărârile bisericești se iau de către Sfântul Sinod. Sinodul este o adunare a mitropoliților: în Biserica Rusă Sinodul este reprezentat de un număr redus de ierarhi, în timp ce în Biserica Ortodoxă Română Sinodul reprezintă totalitatea ierarhilor, atât mitropoliți, cât și episcopi, în frunte cu patriarhul.

Deci până acum avem ierarhii și sinodul, care întrunesc harul; dar avem și mitropoliile, patriarhiile, bisericile autocefale – structuri administrative ale Bisericii Universale. Organul suprem de decizie al Bisericii Universale ar trebui să fie Sinodul Ecumenic (adunarea tuturor bisericilor locale).

Și acum să vedem care e problema în Ucraina. Biserica de acolo vrea să se conducă singură, adică să aibă autocefalie – o funcție administrativă proprie. Biserica Ortodoxă Rusă nu e de acord cu această măsură administrativă și întrerupe comuniunea euharistică cu Patriarhia Ecumenică.

Deci pentru o nelămurire administrativă se ia o măsură harică. Ceea ce e din start o contradicție. Pentru că Schisma Mare între Roma și Constantinopol a fost o urmare duhovnicească, întreprinsă în urma unei probleme duhovnicești. Aici, acum, e vorba de o decizie politică. Pe modelul papilor care refuzau să recunoască anumiți regi sau împărați pentru a influența viața politică.

Dacă canoanele apostolilor vorbesc de un principiu etnic pentru stabilirea jurisdicției și pentru administrare, nu înțeleg care e problema în discuția de față. Ucrainenii au propriul popor, au biserica lor, au sfinții lor, au ierarhii lor. Atunci de ce nu au dreptul la autodeterminare? Oare în Biserica Universală nu se va afla și Biserica Rusă? Și dacă da, atunci nu e același Hristos? Și dacă da, care e interesul rușilor în Ucraina?
Sper din suflet ca Patriarhia Română să fie acum alături de Ucraina și de biserica ei.