Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 07:48
Abonamente

Social 18 August 2014, ora 07:31

reportajBoldurești, satul care, pe timpuri, lega Iașiul de Constantinopol

Marime Font

Foto: ramin mazur

La prima vedere este un sat ca toate satele din R. Moldova – cu drumul de acces neasfaltat, oameni plecați peste hotare, mulți copii în grija bunicilor și fără locuri de muncă. Iar inscripția „Arta aparține poporului”, scrisă falnic cu caractere chirilice pe fațada Casei de cultură, și statuia lui Grigore Kotovski din fața primăriei te poartă înapoi în timp în câteva secunde.  

Vorbim despre satul Boldurești, raionul Nisporeni, un sat, care, aparent, nu te cucerește cu nimic și, totuși, are ceva ieșit din comun, și anume, oamenii…
 
Cu mai puțin de 3000 de locuitori, satul Boldurești surprinde prin contraste. Și asta pentru că în timp ce impunătoarea statuie a lui Kotovski îți sare în față, în spatele lui stă agățat drapelul Uniunii Europene; deși pe fațada Casei de cultură mai rezistă inscripțiile în chirilică, alături se înalță Centrul de Sănătate Boldurești, un centru modern, construit din banii Băncii Mondiale. Oleg Musteaţă, directorul Centrului de Sănătate, spune că, deși centrul este modern, acesta nu corespunde cerinţelor, întrucât proiectul nu a fost făcut ca lumea. „Nu e de ajuns spaţiu. Înainte, peste drum, era un centru de sănătate mai bun”, spune directorul. Totuși, centrul oferă servicii medicale pentru aproape 6200 de oameni din patru localități, inclusiv din s. Boldurești.

Satul care unește oameni diferiți

Izvorul din centrul satului nu este doar o sursă de apă potabilă pentru săteni, ci și un punct de întâlnire pentru localnici, unde aceștia mișună cu sau fără treburi. În timp ce Ion Bereoi își vinde harbujii proaspăt culeși direct din căruță, plângându-se că nu prea merg vânzările, Sașca, un băiețel de doar 12 ani, împreună cu surioara Alina, ia apă de la izvor. Întrebat de ce e singur după apă, el spune că părinţii sunt plecaţi la Moscova. „Vor veni peste un an acasă, iar noi stăm cu sora mai mare”, mărturisește fără rezerve Sașca.



Nu departe de izvor se află una din cele două brutării ale satului Boldurești, care aduce pâinea în casa oamenilor din câteva sate. Valentina Baleica, de 27 ani, una dintre angajatele brutăriei, spune că se bucură că are un loc de muncă și că primește un salariu bun pentru viața de la sat. „Trei ani de zile am stat acasă, dar acum am un venit lunar, stabil. Și mă bucur, pentru că soțul meu nu mai lucrează în Sankt-Petersburg, căci nu mai găsește de lucru acolo”, susține femeia.

Totodată, tânăra e încântată de Boldurești, sat mare, spune ea, cu oameni primitori și buni la suflet. „Faţă de satul unde am copilărit, din raionul Ungheni, aici este viață, are şcoală și grădiniţă, iar copiii mei vor merge fără probleme, sunt multe mori, spital de câţiva ani, ba chiar există și un muzeu al satului”, afirmă Valentina Baleica.

La câțiva metri de brutărie, ne întâlnim cu cele două poştăriţe ale satului Boldurești. Sub greutatea facturilor, pe care trebuie să le ducă de la casă la casă, femeile reușesc totuși să schițeze un zâmbet și să spună că decât să stea acasă, mai bine câștigă un bănuț. „Sunt poştăriţă de 12 ani, ne plătesc puţin pentru munca pe care o depunem, dar ce să facem?”, se întreabă Ecaterina Dicuseară.
Valentina Enache, cea de-a doua poștăriță, este vădit nemulțumită de viața de la țară și asta pentru că tinerii nu au de lucru în sat, se duc la Chişinău şi lucrează în construcţii, unde sunt amăgiți de bani, așa cum e cazul fiului ei.

Femeile mai adaugă că s-au gândit de multe ori să plece la muncă peste hotare, dar nu au putut lăsa casele de izbeliște. „Nu am putut să plec nicăieri. Casa are nevoie de stăpân și trebuie îngrijită aşa cum te îngrijeşti pe tine”, mai spune Ecaterina.

Mândre de satul lor, poștărițele ne-au sugerat să vizităm neapărat muzeul satului, care a fost înființat de familia Popa. „Toate materialele le-am adunat din sat sau din localitățile din jur. Împreună cu soțul meu, le-am adunat timp de 13 ani. Mai am şi multe lucruri acasă, dar e puțin spațiu pentru toate”, spune Teodora Popa, în prezent bibliotecară în sat.


Filmul „Floarea albastră” a fost filmat în Boldurești

Piesa de rezistență a muzeului s. Boldurești este copia unui document ce datează din 1426. De asemenea, Teodora Popa ne povestește despre personalitățile mari, care s-au născut în Boldurești, și anume, Maria Ciocanu, Rodica Calistru, Mariana Bulicanu, cântăreaţă la Teatrul de Operă şi Balet, Valeriu Bulicanu, care a căzut în Războiul din Transnistria, dar și regizorul Ștefan Bulicanu. „Regizorul a filmat peliculele moldovenești „Floare albastră”, „Sârme de telegraf”, „Ultimul rol” la noi în sat”, spune încântată bibliotecara și fondatoarea muzeului.

Elena Vrabie, secretarul consiliului local din cadrul primăriei, confirmă că marea avuție a satului sunt oamenii, care se îndeletnicesc cu diverse meșteșuguri. „Mulţi oameni din sat practică albinăritul, chiar avem şi Asociaţia Apicultorilor, tinerii rămași în sat iau credite preferenţiale și fac agricultură. Alţi tineri au o livadă de pruni și vor să o pună pe picioare. Se deschid gospodării ţărăneşti. Lumea pleacă peste hotare, dar tot aici revine şi construiesc case. Poate statul se va uita altfel la oameni, deoarece dezvoltarea afacerilor, dar și a satului depinde de cum îi susţine statul”, spune Elena Vrabie, plină de speranță.

Nu am rezistat să nu vizităm gospodăria unui apicultor, și anume, a fondatorului Asociației apicultorilor „Albinuța – Boldurești”, Vasile Leucă. Fost profesor de educație tehnologică, Vasile Leucă face apicultură „din burta mamei”, susține el, având un stup încă din anii `30, transmis din generație în generație. Pe lângă aceasta, familia Leucă se ocupă cu agricultura, face vin, țuică, conserve și câte și mai câte. „Dacă s-ar întoarce comuniștii, m-ar deporta imediat în Siberia”, spune în glumă apicultorul. Și asta nu pentru că e bogat, ci pentru că de tot ce are nevoie are pe lângă casă. Totuși, îi pare rău că nu-și poate vinde mierea. „Certificarea mierii, fie că ai o tonă sau câteva kilograme, costă foarte mult. Nu avem piaţă de desfacere şi cu intermediarii care sunt, mai bine o consumăm noi şi o dăruim celor dragi. Vorba aia: un prost zvârle un bolovan în baltă şi o sută nu-l pot scoate”, zice Vasile.

Mai mult, familia Leucă e de părere că viaţa satului e degradată și asta pentru că foarte multe femei au plecat peste hotare, iar bărbații și copiii au rămas de izbeliște. „Mă duc eu în centru și văd nişte bărbați sănătoși, de vreo 50 de ani, și-i întreb: „Ce faceți? De ce nu lucrați? La care ei îmi spun: „Aşteptăm „pensia” din Italia”. Şi cum primesc banii se duc în baruri şi îi cheltuiesc pe votcă şi bere”. Iată ce viață avem noi”, afirmă Vasile.

Iașiul e mai aproape de Boldurești

Bărbatul mai spune că tinerii din sat nu au nicio specialitate, trăiesc cu banii părinților ce lucrează peste hotare și nici nu respectă pe cei mai în vârstă, mai ales profesorii. De altfel, când își aduce aminte de pensia lui, după ce a lucrat o viață în calitate de profesor, se întristează. „M-am dezis de pensia noastră, pentru că sunt cetăţean român. Ce să fac, dacă pensia noastră nu-ți permite să te bucuri de bătrânețe, dar te obligă să muncești pământurile?”, mărturisește bărbatul. Totodată, apicultorul spune că atât din cauza prețurilor mari de la noi, dar și a distanței, mai degrabă își face cumpărăturile la Iaşi decât la Chişinău. „E de două ori mai ieftin la frații români”, zice zâmbind apicultorul Vasile.

Mai mult, unii săteni își aduc aminte cu nostalgie că, pe timpuri, prin sat trecea un drum principal comercial, care unea Iașiul cu Constantinopolul. „Nu în zadar dealului de colo îi spunea Dealul Ieşilor”, ne spune arătând spre Vest Vasile Leucă.

Boldurești, potrivit sătenilor, vine de la numele boierului Boldur, care a luptat alături de Ștefan cel Mare.

Dosarul s. Boldurești:

Distanța directă până în or. Nisporeni - 14 km
Distanța directă până în or. Chişinău - 90 km
Primarul satului: Vasile Miron

Un articol de: Victoria Puiu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul

Interviu 23 Septembrie 2018, ora: 15:40 de Ana Marchitan

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud: „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial”

PS Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud:  „Acordarea autocefaliei unei biserici nu va provoca un război mondial” Din editia print

Pentru a afla opinia Bisericii Ortodoxe Române (BOR) privind eventuala recunoaștere a autocefaliei Bisericii din Ucraina, TIMPUL a discutat cu Preasfințitul Veniamin, episcopul Basarabiei de Sud din cadrul Mitropoliei Basarabiei, fost secretar al Sfântului Sinod al BOR.

( ) Citeşte tot articolul

Carte 23 Septembrie 2018, ora: 05:03

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem

Cum vorbim, cum scriem // Eu vreém, eu beem Din editia print

Mai ieri, de câte ori deschideam vreo pagină în internet, îmi sărea în faţă un spot publicitar, sonorizat de o tânără care întreabă, punând un accent puternic pe primul cuvânt al frazei: „Vrai să trăieşti, să înveţi şi să...

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul