Încă nu hotărâsem cu ce să mă ocup la viaţa asta. Scobindu-mă în nas, cu dinţii la soare, mă întrebam: cum naiba să fiu jurnalist ori medic, dacă nu am nici cea mai vagă idee despre aceste activităţi şi nu am absolvit nicio facultate? Dar, în scurt timp, am aflat că părinţii deja îmi cumpăraseră diplomele de la ambele instituţii de învăţământ. Chiar a doua zi m-am angajat cu jumătate de normă la o revistă cu profil erotic. Am muncit ca reporter trei zile şi trei nopţi, apoi directorul, nu ştiu de ce, m-a alungat. Am fost nevoit să-mi schimb locul de muncă. Cu sprijinul lui taică-meu, m-am angajat ca medic chirurg la un spital uitat de lume. Peste cel mult o oră de muncă picam de somn deasupra pacientului leşinat pe masa de operaţie. M-au dat afară şi de-acolo. Atunci părinţii m-au lăsat să-mi decid singur soarta.
Mormăind, le-am spus mamei şi tatei, tărăgănat, că vreau să fiu scriitor. Când mi-au desluşit „verdictul”, ambii au muţit pe o clipă. În următoarea clipă am devenit scriitor, căci maică-mea i-a dat telefon tot atunci, în prezenţa mea, unui oarecare X. Ca să mă declar prin mahala scriitor cu toate actele-n regulă, îmi rămânea doar să-mi ridic, a doua zi, legitimaţia de la instituţia respectivă. Cu care prilej le-am sugerat părinţilor să-mi facă rost şi de un carnet de conducere a automobilului. A doua zi învârteam volanul cu legitimaţia de scriitor capsată în dinţi. O săptămână mai târziu m-am lovit aproape mortal de un stâlp din beton – accident rutier. Iar de scris nu am apucat să scriu niciodată nimic. Nici nu ştiu cum arată pixul la culoare. Cu toate acestea, ieri, cu ocazia zilei mele de naştere, m-am ales cu două volume de proză semnate cu numele meu – cadou de la mama. Nu mai ştiu ce vârstă împlinesc acum, dar, de mâine, ai mei mi-au promis că o să mă facă deputat în parlament – în cazul cel mai rău, cosmonaut independent cu drept de zbor liber…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
