BOR despre căderea Imperiului sau care mai este funcţia sa socială ?

Este un film documentar gândit şi produs de arhimandritul Tihon (Şevkunov) de la Mănăstirea Sretenski din Moscova. În Rusia, filmul a produs o serie întreagă de dezbateri publice, discuţii televizate, nenumărate texte pro şi contra. Pe alocuri, a indus chiar obsesii şi mici isterii. Tema pusă în discuţie de arhimandritul Tihon a depăşit până şi hotarele Rusiei, despre amploarea dezbaterilor scriindu-se şi în cotidienele occidentale.
Filmul încearcă să elucideze cauzele sociale, politice, economice şi resorturile morale care au stat la baza ascensiunii şi decăderii Imperiului Bizantin, cu scopul de a da soluţii de supravieţuire „celei de-a treia Romă”, un Imperiu rus de tip pravoslavnic. În ce măsură ne poate interesa pe noi acest subiect, e greu de spus. La noi, el a fost comentat în anumite medii ortodoxe.

Mă interesează mai puţin tema pusă în discuţie de acest film (cu toate că nu e de neglijat) sau modul în care este tratat subiectul etc. Observaţia mea este alta. În Rusia, în ultimii 10-15 ani, Biserica Ortodoxă Rusă (care are aceeaşi putere şi funcţie în societatea rusă ca şi Biserica Ortodoxă Română în România) reuşeşte să aducă în discuţie teme delicate şi semnificative pentru societatea rusă. Mare parte a lor vin pe o filieră ultraconservatoare. În România, Biserica Ortodoxă Română (BOR), cea mai puternică instituţie politică, socială şi culturală de la noi, nu a reuşit să aducă în discuţie nicio temă sau problemă serioasă, în toată perioada postcomunistă. Nici ea, nici intelectualii din jurul ei.

Preocupările ei par mai degrabă legate de marketing, management şi PR. Am deseori impresia că singurele instituţii concurenţiale sunt la noi Banca şi BOR. Sau, mai degrabă, e vorba de o concurenţă între cele două instituţii. Eu, de exemplu, sunt foarte, dar foarte curios, să ştiu care este poziţia oficială a BOR faţă de problema creditelor bancare. Eu sunt un gânditor laic de felul meu, însă tare aş vrea să ştiu ce fel de sfaturi le dă „părintele duhovnic” enoriaşilor săi atunci când aceştia vor să-şi facă credite la instituţia concurentă sau cum tratează „intelectualii ortodocşi” subiectul.

Să fiu înţeles corect: nu vreau ca BOR să vină şi să facă agenda societăţii civile, care oricum nu prea există la noi. Sau şi mai grav – să vină să facă agenda politicienilor sau a instituţiilor statului. (Mai nou, statul îi oferă gestionarea fondurilor pentru asistenţă socială. O problemă foarte gravă în faţa căreia toată lumea tace.) BOR are suficientă experienţă în colaborarea cu statul. Însă fiind o instituţie atât de puternică, cu o influenţă atât de mare, e normal să-şi asume un anumit rol în societate, să aibă poziţii şi proiecte clare faţă de problemele majore cu care se confruntă comunitatea în care trăiesc enoriaşii ei. Prefer un BOR care, chiar dacă are poziţii incomode, mai greu acceptate de un stat laic, să le spună pe faţă, tranşant, decât un BOR care îşi aranjează şi negociază pe la spate afacerile cu un stat care nici el nu ştie ce hram poartă.