Astăzi 19 Februarie 2018, Luni - Ultima actualizare la 18 Februarie 2018
Abonamente

Editorial 12 Iulie 2016, ora 09:40    Din editia print

Marime Font

Brexit - o stație

M-a întrebat cineva zilele trecute ce cred despre ieșirea Marii Britanii din Uniunea Europeană. Am răspuns că nu cred nimic. Mi-e foarte greu să înțeleg toate urmările acestei alegeri.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Pot constata ceea ce e evident: că oamenii de acolo s-au rupt în două (tabere), că nu se știe ce vor alege celelalte țări ale Marii Britanii care au votat altceva decât Anglia, că - și aici poate e aspectul cel mai grav - s-a creat un precedent.

Bucuria nostalgicilor URSS nu mă afectează. E o bucurie goală, fără temei. Fiindcă britanicii nu au renunțat la Europa din cauza sărăciei. Ori noi tocmai de aceea vrem în Europa, ca să trăim mai bine, să avem mai multe șanse și - eventual - să putem merge în alte țări europene. Unii își imaginează că de vreme ce Marea Britanie a ieșit din UE, nici noi n-ar trebui să aderăm. Să gândești astfel, e ca și cum ai crede că dacă sinistrații de la Strășeni nu își mai doresc ploi, tot așa nu și le doresc nici locuitorii deșertului Sahara. Deci, ca să fie limpede, Moldova nu are nicio stație cu Brexitul britanicilor.



Dacă încercăm să anticipăm această mișcare britanică, tot batem pasul pe loc. Nu știm încă dacă această retragere va afecta mai mult Europa sau Marea Britanie. S-ar putea ca tocmai cei din urmă să ajungă nostalgici. S-ar putea să nu. Europa devine mai slabă, Marea Britanie mai izolată. Nu putem încă să bănuim unde se va ajunge.

Însă un lucru e limpede, chiar dacă nu e și frumos. Multe se întâmplă cu repeziciune în Europa, schimbările și răsturnările de situație sunt la ordinea zilei, iar la o analiză obiectivă înțelegem că problemele nu se rezolvă, ci doar se trece peste ele.

Ceea ce, desigur, nu înseamnă că avem o siguranță în afara Uniunii Europene. Zâmbetele de fericire ale lui Dodon nu se justifică. Bucurie pe stânga pentru Brexit? Păi haideți atunci să vedem de ce atâtea țări din fosta URSS sunt și vor să devină parte a Uniunii Europene? Dacă zece boboci de gâscă pleacă la iaz, iar unul se întoarce în curte, nu e o dovadă că la iaz e mai rău decât în curte. Poate e șchiop sau poate l-au gonit ceilalți.

În fine, cum spun bătrânii, vom trăi și vom vedea, însă trebuie să observăm această evidență: lucrurile se schimbă pe întreg continentul, iar rezolvarea unei probleme e amânată pentru îmbrățișarea altei probleme.

Cum nota scriitorul Mircea Cărtărescu pe o rețea de socializare: „Anexarea Crimeei ne-a făcut să uităm de criza elenă, terorismul islamist ne-a făcut să uităm de anexarea Crimeei, refugiații ne-au făcut să uităm de terorism, Brexit ne face să uităm de refugiați… Nu ne-am plictisit, noi, europenii, de vreo cinci ani încoace. Acum - ferească Dumnezeu să uităm și de Brexit." E o problemă modul în care uităm în loc să rezolvăm. Iar lucrurile se schimbă cu repeziciune și chiar dacă suntem de acord cu afirmația scriitorului român, înțelegem limpede că peste o zi sau o lună ceva ne va determina să uităm Brexitul.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul