Astăzi 18 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la ora 14:03
Abonamente

Editorial 22 Iulie 2016, ora 09:04    Din editia print

Marime Font

Brexitul și pragmatismul

Ceea ce părea irealizabil s-a produs: majoritatea simplă a alegătorilor din Marea Britanie care s-au prezentat la urne pe 23 iunie a votat pentru ieșirea țării din Uniunea Europeană.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

După această decizie a poporului, guvernul britanic este obligat ca, într-un orizont apropiat de timp (în acest an), să activeze articolul 50 din Tratatul Uniunii Europene, care prevede modul în care un stat membru al Comunității Europene părăsește grupul țărilor care fac parte din construcția continentală care durează de peste șase decenii. Toate procedurile de negociere, încheiere de noi acorduri și reforme care vor pune în practică ieșirea Londrei din Uniunea Europeană, vor dura până la șapte ani, cu o fază principală de doi ani, la a cărei expirare Marea Britanie va înceta să mai fie, în mod formal, stat membru al UE.

S-a scris mult în cele câteva zile care au trecut de la referendum, despre comunicarea din campanie, despre promisiunile taberei „Leave” (pentru plecare) care, se pare, nu au cum să se îndeplinească, despre atacurile din ambele părți și starea de profundă divizare în legătură cu tema rămânerii sau a retragerii din uniune. Am putut fi, prin intermediul mass-mediei, martori ai unor numeroase manifestații spontane de protest ale tineretului londonez, în piața din fața Abației Westminster, reședința parlamentului britanic, împotriva Brexitului (abreviere de la „British exit” – „ieșirea britanică”). În mediul online s-a lansat o petiție care cere Guvernului și Parlamentului să modifice legislația electorală și să organizeze un nou referendum.



Această petiție este pe cale să atingă 4 milioane de semnături. Scoția este autonomă din 1999, cu partide politice, parlament și guvern propriu, și reprezentanții autorităților de la Edinburgh au declarat deja că își doresc rămânerea în UE a acestei țări componente a Regatului Unit, în care aproape două treimi dintre alegători au votat pe 23 iunie pentru opțiunea „Stay” (rămânere) pe 23 iunie. De fapt, pe lângă necesitatea Scoției, țară cu multe zone defavorizate, de a beneficia în continuare de fondurile europene, mai trebuie spus și că elita de la Edinburgh și Glasgow folosește Brexitul drept nou pretext pentru a revendica cu succes independența Scoției, după eșecul de la referendumul din 2014. Și în Irlanda de Nord, provincie care a votat în majoritate pentru rămânere, se fac auzite voci care cheamă la ieșirea din componența Regatului Unit și chiar la unirea cu Republica Irlanda, deoarece revenirea la un hotar care să divizeze din nou insula Irlanda este inacceptabilă pentru cei mai mulți nord-irlandezi. Dincolo de aceste fapte, motivele cetățenilor Marii Britanii de a se pronunța, în majoritate, pentru părăsirea Uniunii Europene, și alte aspecte ale întregii afaceri, nu fac subiectul acestui text.

În schimb, ar trebui să ne intereseze ce efecte potențiale va avea Brexitul asupra Republicii Moldova. În această privință, câteva sunt lucrurile care trebuie aduse imediat în atenția publică, făcând mențiunea că pe măsura derulării evenimentelor pe continentul european, situația s-ar putea schimba, adăugându-i-se detalii noi, greu de distins sau anticipat acum.

Ceea ce putem spune este, mai întâi, că Brexitul va ocupa un loc foarte important pe agenda Uniunii Europene nu doar în următoarele câteva luni, ci pentru o perioadă mai îndelungată. Vorbim, totuși, despre a doua economie a Uniunii Europene, după Germania. Procedurile de părăsire a uniunii, urmate de negocierea unor noi acorduri comerciale, vor consuma timpul și energia Uniunii Europene. Efortul de extindere al Uniunii Europene către țările din Parteneriatul Estic, oferirea unei perspective clare de începere și desfășurare a formalităților de aderare (cerere, discuții preliminare, orizont temporal stabilit, statut de țară candidată, negocierea tratatului) a statelor precum Ucraina sau Republica Moldova, devin tot mai puțin probabile.

Și până să avem Brexitul, suprapunerea de crize peste țările Uniunii Europene a îndepărtat cu mult perspectiva integrării depline a Europei de Est, a tăiat din apetitul și elanul extinderii comunității europene către răsărit. Cu atât mai puțin ne putem aștepta acum la pași reali pentru integrarea Republicii Moldova în UE. Perspectiva anului 2019 pentru depunerea candidaturii pare și mai utopică. „Oboseala extinderii” va crește și va determina o sistare deplină a discuțiilor despre integrarea Republicii Moldova, căreia i se va spune să se mulțumească și cu asocierea la UE.

Brexitul va determina instituțiile europene de la Bruxelles să-și propună măsuri de consolidare internă a Uniunii, de sporire a legăturilor dintre membri și, chiar, de sporire a gradului de centralizare. Dincolo de turbulențele politice pe care le vor provoca, indubitabil, asemenea gesturi în toate statele membre, care vor necesita energie și răbdare pentru a fi calmate, este clar că țările mari ale UE, în special Franța, Germania și Italia, își vor formula și vor impune o agendă în care punctul principal, poate unicul, se va referi la „salvarea Uniuni Europene”. Ceea ce exclude „aventuri” precum extinderea către Est.

Prin urmare, dacă Vestul nu vine la noi, putem fi noi cei care să mergem în Vest. În această situație, dezideratul de unire a Republicii Moldova cu România apare o dată în plus drept singura cale reală, efectiv realizabilă, de a intra în familia europeană. Într-o măsură tot mai mare, unionismul devine pragmatism, a fi unionist înseamnă a fi pragmatic și realist, nu visător și idealist, după cum erau considerați unioniștii cândva. Acum, din contra, tocmai lozinca integrării europene a Republicii Moldova, din postura de stat independent, devine tot mai ireală, total nepragmatică, ruptă de la realitățile internaționale de astăzi. Unionismul este noul pragmatism.

Da, ne dorim ca proiectul european, construcția europeană să nu se destrame. Ne dorim să ajungem acolo. Avem o singură șansă să fim acolo, și această șansă este, bineînțeles, România.

Un articol de: Dan Nicu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul


 

 



Cele mai citite articole Timpul.md