Zilele trecute, va trimiteam o corespondenta din Statele Unite, ajuns acolo in cadrul Programului „Lumea deschisa”, impreuna cu un mare grup de moldoveni, printre care erau multi primari din regiunile rurale, dar si multi ziaristi. Ca informatie, mentionez ca „Lumea deschisa” este un program initiat de Congresul SUA in 1999, „pentru a spori nivelul de intelegere si mijloacele de cooperare dintre Statele Unite ale Americii si Rusia”. Programul este o initiativa a lui James Billington, directorul Bibliotecii Congresului SUA, sustinuta de vestitul si regretatul academician Dmitri Lihaciov, cunoscut si ca „o constiinta a Rusiei”.(Vezi mai multe imagini in Galeria Foto)
Bunaoara, pana in 2005, Congresul SUA a cheltuit pentru sustinerea programului 77,8 milioane de dolari, facand astfel sa viziteze America peste 9000 de rusi. Asistenta administrativa si organizatorica este sustinuta de Consiliile Americane pentru Invatamant International.
In 2007, programul a fost extins, incluzand inca cinci tari ex-sovietice, inclusiv R. Moldova. La 28 martie 2007, in Washington ajungea prima delegatie de moldoveni, iar la 24 septembrie 2009 – cea mai mare, alcatuita din zece grupuri. Maine va avea loc congresul celor 100 de absolventi moldoveni ai Programului „Lumea deschisa”, program care „ofera posibilitate liderilor din R. Moldova sa observe democratia americana si comertul liber in orasele din Statele Unite”.
La Chisinau, coordonatorul Programului „Lumea deschisa” pentru R. Moldova este Olesea Fortuna.
Colegi americani
Sigur ca principalul scop al vizitei noastre a fost sa invatam cat mai multe de la colegii americani. In cazul nostru – de la ziaristi si manageri in presa scrisa sau cea electronica. Grupul nostru, care a ajuns la Syracuse, statul New York, – inclusiv Dumitru Lazur (API), Vladimir Thoric („Moldavskie vedomosti”), Elizaveta Rotar (directorul postului de televiziune „Bixim Aidinik” din Comrat) si Alexandra Sian (facilitator „Open World”) – a avut intalniri si discutii la redactiile ziarelor Post-Standart, EAGLE newspapers si The Business Journal. Am aflat cum se descurca in situatia in care au fost afectati de recesiunea financiar-economica posturile de radio ClearChannel, WSYR, Waer Fm 99, WORVO.
Au gasit raspuns la nenumaratele noastre intrebari producatori si prezentatori de la televiziunile News Channel 9 abc, WCNY sau News 10 now – un post asemanator cu SNN, care difuzeaza stiri fara intrerupere in regiunea New York Central. La WCNY am fost surprinsi s-o intalnim pe deosebita Liz Ayers, care s-a invrednicit de o sumedenie de premii, iar orasul Syracuse a numit-o Femeia Curajului.
E imposibil sa faci o asociere intre conditiile de lucru ale ziaristilor americani si cei moldoveni. Totusi, preocuparile lor pentru ziua de maine tin mai mult de problemele economico-financiare, iar ale noastre – de cele politice, in speranta ca ultimele le vor rezolva si pe primele. Ceea ce ne uneste este importanta exprimarii libere, suprematia legii si perfectionarea democratiei.
Sigur ca am incercat sa „prindem” mai ales caile de posibile acumulari financiare pentru o redactie, perfectionarea si folosirea in acest sens a paginilor WEB ale ziarelor sau posturilor de radio.
Iar la o intalnire cu profesori de la Universitatea de Stat din Oswego, care pregateste specialisti in mass-media, am aflat o colaborare foarte stransa intre redactii si studentii de la ziaristica. Bunaoara, acolo mi-a venit ideea de a organiza concursuri intre studentii de la facultatile de jurnalism care doresc sa faca in timpul verii un stagiu la TIMPUL. Mai important ramane faptul ca ne-am ales cu intelegeri de cooperare cu foarte multi colegi din regiunea Syracuse.
Alegerile
Intr-o dimineata, June si Richard J. Brickwedde, la care locuiam, mi-au spus ca, seara, in casa lor va avea loc o intrunire cu oameni politici din circumscriptie, printre care va fi si candidata lor in consiliul municipal – Linda Ervin. Nu toti americanii tin in secret preferintele lor electorale. Acum, in preajma alegerilor locale, pe marginea strazilor din Syracuse poti vedea insemne in fata multor case, prin care cetatenii isi exprima sustinerea unui sau altui candidat.
Asa ceva avea in fata casei si familia Brickwedde. Seara, ei au gazduit vreo 15 membri locali ai Partidului Democrat, care – la un fel de receptie colegiala – au discutat problemele campaniei electorale. Vorbind cu unul dintre tinerii democrati, am aflat mai multe lucruri despre partidele mici din SUA, precum sunt Partidul Verzilor sau Partidul Socialistilor. Majoritatea moldovenilor cred ca sistemul politic in SUA este din doua partide – Republican si Democrat. Nu, are mai multe. Celelalte sunt mici, dar cu rol important – de a impune corectitudine unuia sau altuia dintre aceste doua mari partide.
Niagara
Chiar in prima zi dupa sosirea in Syracuse, noii nostri prieteni ne-au organizat o deplasare la Cascada Niagara, cam la doua ore de mers cu masina spre nord de la Syracuse. N-a fost singura, dar, evident, cea mai impresionanta ocazie. Aici, vin sa vada cascada oameni din lumea intreaga. De pe un turn cu terasa de pe malul drept al raului Niagara, chiar langa cascada, poti privi orasul canadian de pe malul stang al raului. Si acolo, dar si aici flutura alaturi drapelele Statelor Unite si Canadei. Asta – pentru ca ambele tari folosesc apele teritoriale ale raului cu scopuri turistice.
Si canadienii cu oaspetii lor vor sa admire privelistea cascadei din diferite pozitii. Un caz incredibil. Coborand de pe turn cu liftul, ne-a insotit persoana responsabila de ascensor. Era un tanar de culoare, foarte glumet. Vazandu-ne veseli, ne-a intrebat: „De unde sunteti?”. I-am raspuns intr-o doara, crezand ca un american simplu nu cunoaste asemenea tara, dar el a inflorit la fata: „Din Moldova? Buna dimineata!”. Ei, cum sa nu te bucuri ca esti de la Prut, chiar daca Prutul are altfel de cascade?
La tara
Familia Brickwedde mi-a organizat in ultima zi a aflarii mele in Syracuse o vizita la „fazenda” lor de pe malul lacului Keuka, la care am ajuns cam tot peste vreo doua ore. In drum, ne-am oprit prin obisnuite sate americane, chiar si la un obisnuit bazar de la tara. Am vazut obisnuite (la ei obisnuite!) gospodarii agricole americane, plantatii de porumb, dar si multe plantatii de vii aproape „moldovenesti”. Chiar l-am rugat pe… Dick sa opreasca masina si am intrat intr-o vie, de unde am „furat” un strugure de „Lidia” sau „Fraga neagra”, precum ii spune pe la Nisporeni. Astfel, pe malul lacului Keuka, la „Fazenda Brickwedde”, am gustat un fel de poama moldoveneasca. Vai, cat de mic este pamantul si ce bine s-ar intelege oamenii pe el, daca…
O saptamana de vis la San Diego, California
Pana a ajunge in Statele Unite, cunostintele mele despre continentul american se limitau la cateva nume de presedinti, un model de comert bine dezvoltat si un stil de viata ciudat pentru noi, via filmele hollywoodiene, cu oameni supraponderali si mancare… nesanatoasa. Sigur ca stiam si despre modelul american de democratie, inclusiv de presa de acolo, spre care tinde astazi o lume intreaga si de la care am vrut sa invatam si noi ceva. Dar si in cazul meu realitatea a batut filmele – cel putin, pentru grupul nostru, care a fost distribuit sa mearga in orasul San Diego, statul California.
Am facut echipa cu Grigore Matasaru (postul de radio „Vocea Basarabiei”), Ludmila Muntean („Moldova 1”), Marina Lita („Jurnal de Chisinau”) si Silvia Solonari, care a fost facilitatoarea noastra. Pot spune ca ne-a mers: am inceput sejurul cu un party (petrecere, in engleza) si l-am terminat tot cu un party, dar cu o deosebita veselie, mai ales ca ne intorceam mai mandri – deveniseram cetateni de onoare ai orasului care ne-a gazduit.
Cine vine la San Diego nu mai vrea sa plece
San Diego este cea mai de sud localitate de pe coasta de vest, la doar jumatate de ora de hotarul cu Mexic. Numara 1,9 mln. locuitori sau 3,5 mln., daca luam in calcul intreaga zona metropolitana – aproape cat R. Moldova. Numai o mica parte a orasului, localizata in apropierea portului, are zgarie-nori, restul aminteste de satele noastre, cu case cu doua-trei nivele, grupate in jurul unor coline. Am putea spune ca orasul seamana cu vreo zece sate moderne de la noi, luate la un loc, ceva mai apropiate intre ele, desigur. Aici, fara masina, greu te descurci, dar asta nu reprezinta o problema, intrucat majoritatea familiilor au cate doua-trei automobile la poarta.
Toti acei cu care am vorbit mi-au spus ca cine vine pe o anumita perioada aici nu mai vrea sa plece inapoi. Este un loc frumos, cu plaja la Pacific, golf, peninsula, port mare, clima blanda si calda, desi in ultimii ani cam secetoasa, iar localnicii au uitat cand a plouat ultima data. Este, de asemenea, un loc atractiv din punct de vedere social-economic. California are unul din primele sase bugete ca marime ale Statelor Unite si chiar se numara in primele 20 de bugete ale lumii. Iata de ce multi dintre locuitorii statelor din centrul continentului vin anume aici. Totodata, San Diego este un centru universitar atractiv iar migratia tinerilor se intampla, de regula, doar intr-o singura directie.
| Sho w-ul aerian de la San Diego
Una din atractiile orasului o reprezenta Air Show-ul bazei militare Miamar, care se desfasoara anual la inceputul lui octombrie. O data pe an, usile bazei militare se deschid iar oamenii simpli pot vedea aeronavele militare care s-au aflat candva in misiune sau pot viziona un spectacol de zile mari cu sute de avioane si elicoptere militare. De asemenea, pot vorbi cu piloti sau alti militari prezenti in numar mare la eveniment. In acest an la show au participat cam vreun milion de oameni, iar cozile celor care veneau dinspre Los Angeles si San Francisco se intindeau pe zeci de kilometri. |
Am ajuns la San Diego intr-o dupa-amiaza de duminica, iar la aeroport ne asteptau organizatorii cu un afis de bun venit. Afara – peste 30 de grade C, mai mult cu zece grade decat la Washington, de unde veneam. In cateva minute, Enrique Meza, director de program la organizatia care ne-a gazduit (Citizen Diplomacy Council), ne-a dus pe malul oceanului. Drumul e strajuit numai de palmieri, iar umbra caut-o de unde nu-i. Din acel moment, wow-ul american ne-a fost pe buze mai bine de o saptamana. Spre seara, ne pomenim intr-o gradina din spatele unei case, la un picnic, dat in cinstea oaspetilor straini, gazduiti de Citizen Diplomacy Council: de la rusi, indieni, pakistanezi, pana la diferiti reprezentanti ai popoarelor africane – vreo 200 de oameni. Printre ei, gasim si o moldoveanca, de la Soroca, stabilita recent aici. De la picnic, ne „culeg” familiile care s-au angajat sa ne gazduiasca.
Rolul femeii in societatea americana
Familia care ne gazduieste pe mine si pe Marina Lita este total diferita de familia traditionala, asa cum o cunoastem noi in RM. Jenny are 45 de ani si este o avocata de succes, dar pe langa serviciu face o sumedenie de alte lucruri. Intr-o singura zi, ea poate sa apara in ipostaze total diferite. De exemplu, dimineata, la 7.30, participa la o sedinta a Clubului Rotary, a carei membra este, ziua instrumenteaza cazuri economice, iar la 17.30 antreneaza pici de cinci ani, la soccer (fotbalul european). Intr-o alta seara, Jenny se intalneste cu prietenii ei si joaca softball, un fel de baseball mixt, cu barbati si femei. Sigur ca o distractie din astea trebuie neaparat sa se termine la bere.
De asemenea, Jenny mai trebuie sa fie sotie si mama. Oricum, rolul femeii americane este mult prea departe de oalele de pe aragaz. Hank, sotul ei, o ajuta foarte mult, mai ales cand e vorba de fetita lor de cinci ani, Dakota. El este cel care o pregateste de gradinita in fiecare dimineata. Ii pune mancare si cele necesare in ghiozdan, dupa care ii arata fetitei ce si unde a pus si, la final, o intreaba „o sa tii minte?”. Hank o ajuta pe sotia lui si la bucatarie, dar si la curatenie prin casa. Celelalte familii care gazduiesc jurnalisti moldoveni sunt fie angajati in sectorul bancar, fie profesori universitari.
Toti au ajuns gazdele noastre absolut voluntar, fara a obtine careva beneficii din partea statului. Ei zic ca fac asta pentru a cunoaste alte culturi si pentru a-si promova imaginea tarii lor. De aceea si modelul american de democratie se deosebeste total de al nostru. Daca la noi 75% din viata civila a comunitatii o reprezinta statul/guvernul si doar 25% sectorul non-guvernamental (diverse organizatii si asociatii), in SUA proportia este inversa, ponderea guvernului fiind mult mai mica.
Presa si americanul simplu
Activismul oamenilor simpli se rasfrange si in activitatea deputatilor, a senatorilor, care au mai multe birouri in teritoriu, dar si asupra activitatii presei. Bunaoara, unul din birourile senatoarei de California, Barbara Boxer, primeste saptamanal peste zece mii de scrisori si mail-uri, plus o multime de demersuri de la diferite persoane. Iar toti jurnalistii cu care ne-am intalnit ne-au spus ca americanul este un om foarte activ si intolerant atunci cand vine vorba de abuz si coruptie din partea functionarilor. Iata de ce presa in America reprezinta cu adevarat cea de-a patra putere.
Sigur ca si aici exista multe modalitati de a-ti ascunde urmele cu numele sotiilor sau matusilor, dar ochii care observa sunt mult mai numerosi. Potrivit unui director de televiziune, misiunea jurnalistului si a presei in general se rezuma la: sa supere, sa enerveze chiar, pe cei care se simt bine si confortabil la guvernare.
Din cauza crizei economice, presa din SUA a avut foarte mult de suferit pe contul reducerii drastice a publicitatii si, respectiv, a bugetelor. In acest context, s-a dezvoltat destul de bine un alt tip de presa, „foarte la moda” acum, presa non-profit, adica managerii mass-media nu mai cauta sa obtina profit, dar sa se dezvolte calitativ. Tot din cauza crizei, multe dintre publicatii primesc donatii de la persoanele fizice si fundatii. Exista oameni care doneaza constant unui ziar cate patru dolari lunar, „pentru a sustine calitatea si consecventa”. In multe cazuri, peste 60% din bugetele institutiilor de presa se formeaza anume astfel.
La finalul calatoriei, organizatorii ne-au oferit o surpriza pe cinste: o cina pe un iaht, care a facut turul orasului. La acea petrecere de ramas-bun, spre surprinderea noastra, am devenit cetateni de onoare ai localitatii care ne-a gazduit. Iar a doua zi, in casa lui Jenny si Hank, a urmat un alt party, cu ocazia celor zece ani de casatorie, cu lume multa si carnaciori la gratar.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
