Eveniment

Buna dimineata de la New York

Am spus „buna dimineata!” ca sa fiu primul care va saluta azi, desi stiu ca acum, cand scriu aceste randuri, la Chisinau este abia trecut de miezul noptii. O fericita intamplare face ca in aceste clipe sa ma aflu in SUA, la nordul tarii, in statul New York, orasul Syracuse.

De fapt, suntem aici un mic grup de ziaristi din R. Moldova in cadrul programului „Open World”, sustinut de Congresul Statelor Unite – mai e Dumitru Lazur de la Asociatia Presei Independente, Vladimir Thoric, de la „Moldavskie Vedomosti” si Elizaveta Rotari, directorul unui post de televiziune local din Comrat. Facilitatorul nostru (ceea ce inseamna un fel de sefa de grup) de la „Open World” din Chisinau este Alexandra Sian, o tanara care face sa ne fie aflarea aici mai interesanta, mai vesela si… mai disciplinata.

Adevarul e ca, joia trecuta, din Chisinau am plecat in Statele Unite un grup foarte mare, cel mai mare de cand exista acest program – vreo 50 de persoane. Am stat doua zile in Washington, unde am avut cateva intalniri oficiale, dar si timp pentru a merge prin locurile ce reprezinta simboluri ale istoriei si mandriei americane. Ne-am intalnit si am discutat cu Nicolae Chirtoaca, ambasadorul R. Moldova in SUA, dar si cu Pamella Hyde Smith, fosta ambasadoare a SUA in R. Moldova.
Apoi indata ne-am risipit in mici grupuri, cate patru-cinci, si am plecat in diferite regiuni: unii la nord, altii – la sud, unii – in est, altii – in vest. Nici n-am reusit sa fac cunostinta cu toti participantii la program, printre care sunt multi primari – de la Soroca, Sangerei, Ungheni, Corjova… -, reprezentanti ai „Amnesty International”, CCCA, ai Serviciului vamal, dar si multi ziaristi.

Mentionez faptul ca TIMPUL mai este reprezentat si de colega mea Valentina Baciu. Dar nu mai stiu incotro e plecata ea – spre sud sau spre vest, catre Oceanul Pacific. Nici nu vreau sa-mi fortez memoria acum. Cand ma gandesc la cei de acasa, imi amintesc ca sunt pe cealalta parte de pamant si-mi pare ca stau cu capul in jos, dar sa gandesti normal in aceasta pozitie e imposibil. Oricum, lunea viitoare ne vom aduna iarasi la Washington si probabil va trebui sa mergem spre casa.
„Open World” inseamna „Lumea Deschisa”. Ei bine, chiar si eu, fiind singurul din marele nostru grup care am mai fost, acum 15 ani, in Statele Unite, pentru prima data inteleg cu adevarat ce inseamna o lume deschisa. Ca sa intelegi acest lucru, trebuie numaidecat sa ajungi in America – peste tot numai zambete si oameni care sunt gata sa te ajute in orice clipa. Americanii vor sa te faca sa te simti bine in anturajul lor.

Bunaoara, noi, cei din micul grup ajuns la Syracuse – un oras frumos si linistit din statul Washington, prin preajma strazilor caruia poti oricand sa intalnesti veverite ziua sau caprioare noaptea. Aici, ne-a intampinat doamna Ruth Ragonese, director executiv al Centrului International din Syracuse. Este o persoana foarte vesela si se mandreste ca prin venele ai curge sange italian. Intr-adevar da dovada de un ritm italian in organizarea programului nostru. Uneori, nici nu mai reusim sa alergam dupa ea. Dar a facut un program bun, pentru care ii suntem recunoscatori. A mai organizat asemenea programe pentru mai multe grupuri din fosta URSS, dar eu cred ca cel mai tare au impresionat-o moldovenii. Chiar recunoaste acest lucru. De fapt, este mai degraba o moldoveanca, decat italianca. Si aceasta a fost o surpriza pentru noi. Am fost cazati in familii diferite. Si pranzul, si cina le luam la aceeasi masa cu membrii familiilor respective. Ei au „grija” de noi in afara programului oficial. Eu si Vladimir Thoric locuim la Richard L. Brickwedde, un avocat vestit in oras. Sotia lui, June, este fosta profesoara de liceu. Acum e cunoscuta ca activista locala a Partidului Democrat, dar si voluntara in diferite actiuni, inclusiv la gradina zoo din localitate. Ne-am imprietenit cu ei, dar si ei manifesta o atitudine atat de parinteasca fata de noi, incat uneori incercam sa glumim cu ei si le spunem „mama" si „tata". Cum sa nu faci acest lucru, daca dimineata, cand coboram din odaile noastre, ea ne intampina zambind: cafea sau ceai? Seara, cand ne intoarcem de la vizitele facute pe la posturi de radio, tv sau la ziarele locale, June ne asteapta cu masa pusa, iar din difuzoare stereo rasuna muzica lui Vasile Iovu. E ceva normal in casa Brickwedde – seara se asculta muzica clasica. Vazand acest lucru, le-am daruit ultimul disc al maestrului Iovu.

E minunat sa stai seara intr-o casuta linistita din verdele si linistitul oras Syracuse si sa asculti naiul lui Vasile Iovu. Cred ca, si dupa plecarea mea, naiul maestrului va improspata vazduhul din imprejurimi. Familia Brickwedde are trei copii, trei fete, dar ele sunt maritate si locuiesc in alte regiuni ale tarii, foarte departe de casa. Cea mai mica e tocmai in Miami, la capatul de sud al Statelor Unite. Iar aici e nordul tarii, alaturi e Canada… Duminica trecuta ne-a fost organizata o excursie la Cascada Niagara. Am mers cu masina ceva mai mult de doua ore pana acolo. De pe malul Niagarei am strigat la canadieni, anuntandu-i ca moldovenii sunt pe aici. Am mers si pe Drumul Sarii, unde am gasit doar „Muzeul sarii", dar, oricum, am luat „un sac” de sare din care vom folosi si pentru masa de sfintire a unui viitor local al redactiei TIMPUL. Caci celelalte le vom aranja incet-incet, daca vom reusi sa deschidem portile unei adevarate democratii, pentru a intelege si a vedea ce inseamna o lume deschisa. Despre aceasta lume va voi scrie mai multe la intoarcere, caci acum noile mele cunostinte ma invita la o intrunire a democratilor din comunitate. In noiembrie aici vor avea loc alegerile locale si ei vor sa puna mintea, dar si banul lor, pentru a sustine libertatea, democratia si bunastarea americana.

 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *