Business „moldovenesc”, mascat de tarifele la gaze

Majorarea tarifelor a fost condiţionată, în primul rând, de creşterea preţului prognozat al importului de gaze care, începând cu 1 ianuarie 2011, constituie 293,8 dolari SUA pentru 1000 metri cubi (ţinând cont de puterea calorifică) sau cu 11,7 la sută mai mult decât preţul aflat în vigoare anterior – 262,95 dolari SUA. Totodată, prognozele pentru anul curent presupun o majorare a preţului mediu anual de procurare a gazelor, care va atinge cifra de 307,55 dolari SUA.

În acelaşi timp, speculanţii, înainte de a fi aprobate noile tarife la gaze şi chiar din primele zile ale lunii ianuarie, anticipând scumpirea gazelor naturale, au majorat preţurile la produsele alimentare şi la mărfurile de larg consum.

Preţurile au fost majorate şi la unele mărfuri care, de fapt, n-au nicio legătură cu gazele naturale, cum ar fi preţurile la fructe şi legume, dar nu cu 12 la sută – proporţional cu noile tarife la gaze, ci, în majoritatea cazurilor, cu sută la sută. Într-un final, a fost găsit şi vinovatul acestor scumpiri – „Moldovagaz”.

Ce ne face, de fapt, viaţa scumpă?

Totuşi, ar fi bine de menţionat că preţul de cost al mărfurilor de larg consum nu include gazele naturale. Spre exemplu, cât de semnificativ ar putea să influenţeze tarifele la gazele naturale asupra preţului la cartofi, care s-a majorat de două ori sau la produsele de panificaţie, în preţul de cost al cărora cotei gazelor îi revine 1-7 la sută? 

O parte nesemnificativă aparţine gazelor naturale şi în procesul de producere a produselor din carne, a zahărului, a conservelor, legumelor, medicamentelor, preţul cărora a fost dublat, iar în unele cazuri chiar triplat. Care este rolul gazelor în acest caz? Creşterea tarifelor la gazele naturale era de aşteptat încă din anul 2006, de când a fost semnat cu „Gazprom”-ul contractul de furnizare a gazelor (pe o durată de cinci ani), de atunci fiind cunoscut faptul că, începând cu 2011, gazele naturale vor fi achiziţionate după formula aplicabilă pentru statele europene. Ceea ce însemna că şi preţul va fi european.

Cinci ani este o perioadă suficientă pentru reformarea economiei, luând în considerare eventuala majorare a preţului la gaze, însă, în acest sens nu a fost întreprins nimic. Continuă să fie slab dezvoltate tehnologiile de economisire a energiei, iar producerea depinde în totalitate de energetică. Este greu de imaginat ce s-ar fi întâmplat cu economia ţării noastre, dacă „Gazprom”-ul nu ne-ar fi acordat coeficientul de micşorare, care a funcţionat până în anul 2010. În urma acestei facilităţi, consumatorii au economisit sute de milioane de dolari SUA. În caz contrar, încă în anul 2008, în plină criză, consumatorii şi întreaga economie a R. Moldova s-ar fi ciocnit de impactul preţurilor europene la gazele naturale.

Încercând să comenteze situaţia din ţară în primele luni ale anului curent, experţii independenţi au constatat că nu tarifele la gaze au provocat acest proces negativ, ci administrarea proastă a afacerilor. În marea majoritate a statelor europene, spre exemplu, tarifele la gaze pentru consumatori sunt de câteva ori mai mari decât cele din Moldova, dar datorită eficacităţii energetice şi a controlului calitativ, dar şi a suportului din partea statului, mărfurile sunt mult mai competitive pe pieţele internaţionale. 

Pentru a evita influenţa negativă a preţului de import asupra proceselor interne, este necesar, în modul cel mai dur, să fie pus capăt majorării speculative a preţurilor şi să fie întreprinse schimbări semnificative în economia ţării. Doar în acest caz, majoritatea produselor alimentare şi a mărfurilor de consum nu vor costa mai mult decât în ţările europene. Dar pentru aceasta produsul autohton trebuie să devină competitiv, să corespundă calităţii şi costului celui produs în ţările UE.

Preţurile şi tarifele la gazele naturale

Cu toate că preţurile la gazele naturale în ţara noastră acum sunt practic identice cu cele de pe piaţa europeană (în R. Moldova puţin mai mici), tarifele interne pentru consumatori sunt cu mult mai mici decât în alte ţări ale Europei. 

Începând cu anul 2011, R. Moldova procură gaze naturale la preţ mediu european, care se cifrează la 293,8 dolari SUA pentru 1000 metri cubi. Acesta depăşeşte puţin preţul de procurare gaze pentru ţările vecine Ucraina şi Belarus, care constituie 265 dolari SUA pentru 1000 metri cubi şi, respectiv, 230 dolari SUA pentru 1000 metri cubi.

Însă, dacă Moldova ar fi avut hotare comune cu Rusia şi nu ar fi fost necesară transportarea gazelor la o distanţă de mii de kilometri pe teritoriul Ucrainei, atunci, fără îndoială, preţul la gaze pentru noi ar fi fost proporţional cu cel pentru Ucraina sau chiar mai mic.

Din 26 ianuarie curent, în urma aprobării Hotărârii respective a ANRE, preţul pentru 1000 metri cubi pentru locuitorii din Moldova constituie 4536 lei (pentru volumul ce depăşeşte 30 metri cubi lunar). Populaţia din ţările baltice, procurând gaze naturale la acelaşi preţ ca şi Moldova (circa 300 dolari SUA), achită pentru acelaşi volum consumat opt-zece mii lei; locuitorii din Danemarca, Suedia şi Portugalia achită 12-20 mii lei. Costul mediu al gazelor naturale pentru consumatorii casnici europeni atinge cifra de 11 mii lei (900 dolari SUA pentru 1000 metri cubi). 

Problema nu constă în tarifele înalte, problema constă în veniturile populaţiei, care, în Moldova, cu părere de rău, sunt extrem de mici, de aici şi tarifele la noi sunt numite „sociale”. Iar tarifele „prea sociale”, care nu acoperă cheltuielile şi care nu ţin cont de rentabilitatea întreprinderilor complexului termoenergetic, pot duce la falimentarea întreprinderilor strategice şi pierderea controlului asupra lor.

Care totuşi este componenţa tarifelor în ţara noastră?

În prezent, în Moldova funcţionează o schemă mai favorabilă de formare a tarifului la gazele naturale. Structura tarifului mediu de realizare a gazelor naturale pentru consumatori include: preţul de import al gazelor naturale – 80 la sută; cheltuielile legate de activitatea întreprinderilor de distribuţie şi transport gaze din republică – 14,8 la sută; mijloacele de acoperire a pierderilor de gaze – 1,5 la sută; mijloacele pentru asigurarea activităţii întreprinderilor SA „Moldovagaz” – 0,7 la sută.

În aşa mod, în Moldova cota semnificativă din tarif (80 la sută) îi revine preţului de import al gazelor naturale. Cifrele specificate demonstrează că celelalte cheltuieli sunt minime. Pentru comparaţie: în ţările din Europa preţul de import al gazelor constituie 30-50 la sută din structura tarifului.

Este deosebit de important de menţionat faptul că „Moldovagaz” activează fără a avea niciun profit şi, cu toate acestea, îşi exercită obligaţiile contractuale asumate faţă de furnizorul de gaze rus şi faţă de consumatori. Probabil că se consideră că întreprinderile complexului de gaze din Moldova îşi determină profitabilitatea, dar nu este aşa. Profitabilitatea întreprinderilor de gaze este determinată de ANRE. Cu toate acestea, noile tarife la gaze sunt considerate ca fiind justificate doar de către ANRE şi nu de populaţie sau de SA „Moldovagaz”. 

Este adevărat faptul că populaţia nu este încântată de tarifele majorate, dar acest fapt se datorează salariilor mizere, care nu permit acoperirea acestor cheltuieli şi a nivelului de trai.

SA „Moldovagaz”, însă, consideră că tarifele n-au fost calculate corect, deoarece noile tarife au fost stabilite de ANRE în baza metodologiei noi de calculare a pierderilor, aprobată în ajunul introducerii noilor tarife şi care contravine intereselor companiei.

Conform acestei metodologii, SA „Moldovagaz” trebuie, în decurs de un an, să micşoreze pierderile de gaze de patru ori. Mai mult ca atât, ANRE a luat o hotărâre fără precedent – a aprobat tarifele la gazele naturale în baza unui act, acţiunea căruia a fost suspendată de judecată. La momentul actual, SA „Moldovagaz” şi ANRE soluţionează litigiul în instanţele de judecată.

Disproporţiile tarifelor la căldură

Nu atât noile tarife la gaze vor lovi dureros asupra buzunarelor locuitorilor din Moldova, cât noile tarife la căldură, logica de formare ale cărora este dificil s-o urmăreşti. Cum s-ar explica, spre exemplu, faptul că, fiind un tarif la gaze unic în ţară, costul agentului termic în cazangeriile din republică variază? 

Spre exemplu, locuitorii capitalei, conform noilor tarife, vor plăti pentru o gigacalorie 898 lei; locuitorii din Ungheni – 1126 lei, iar cei din Călăraşi ating apogeul – 1505 lei! Aceste cifre demonstrează că în unele localităţi ale republicii preţurile la căldură au fost majorate cu 50 şi chiar cu 70 la sută, atunci când tarifele la gaze au crescut cu doar 13 la sută.

O astfel de majorare a preţurilor la căldură a fost bruscă şi neaşteptată pentru majoritatea populaţiei republicii. De altfel, s-a constatat că este mult mai avantajos să-ţi dotezi locuinţa cu încălzire autonomă, decât să beneficiezi de căldură centralizată.

Societatea trebuie să ştie

Întreprinderile de gaze din Moldova, după exemplul celor europene, la fel ar dori să aloce mai multe mijloace în renovarea reţelelor, procurarea utilajului modern, acţiuni necesare de întreprins din punctul de vedere al securităţii. Uzura utilajului sporeşte probabilitatea apariţiei situaţiilor netitulare – întreruperea furnizării gazelor, avarii, explozii a gazoductelor.

Persoanele competente atenţionează mereu Agenţia despre sumele enorme care se alocă pentru lichidarea urmărilor avariilor, mijloace, care, de fapt, ar fi putut să fie îndreptate spre modernizarea reţelelor şi utilajului. Noul tarif la gazele naturale trebuie să acopere cheltuielile pentru asigurarea tranzitării fiabile a gazelor naturale.

Mai mult ca atât, tariful pentru transportarea gazelor naturale pe teritoriul RM spre ţările din regiunea Balcani este mai convenabil în comparaţie cu alte ţări. Tariful pentru tranzitarea a 1000 metri cubi de gaze la o distanţă de 100 km constituie pentru RM trei dolari SUA, pentru Ucraina – 2,8 dolari SUA, Belarus – doi dolari SUA, Kazahstan – 1,7 dolari SUA.

Concomitent, unii experţi atenţionează asupra necesităţii continuării tratativelor pe problema tarifului de transportare a gazelor, ţinându-se cont de trecerea la mecanismele europene de formare a preţurilor.

Iar businessul „moldovenesc”, sub acoperirea tarifelor la gaze, cu toate că factorii de decizie încearcă să-l stopeze, deocamdată, întâmpină dificultăţi în acest sens. În consecinţă, industria prelucrătoare (de legume, carne, produse lactate) majorează preţurile la produse, iar salariile şi pensiile rămân neschimbate.

Statele baltice achită astăzi pentru gazele naturale aproximativ cât şi RM – circa 300 dolari SUA pentru 1000 metri cubi. Conform unor informaţii, în anul 2011 Lituania va plăti pentru 1000 m3 de gaze importate mai mult de 350 dolari SUA. Şi aceasta în condiţiile în care acest stat are hotare comune cu Rusia. Preţul de procurare a gazelor pentru România este mult mai mare decât pentru Moldova şi constituie 360 dolari SUA pentru 1000 metri cubi.

P.