Căciula de miel, un simbol al rezistenței împotriva regimului sovietic

publicat în Istorie pe 27 Decembrie 2013, 08:00

Motto: 
„Taică-meu în primărie
Avea dreptul ca să intre cu căciula-n cap,
Obicei de pe moşie,
De la moşii şi strămoșii mei păstrat”. (Ioan Hagiu, Căciula) 

Ca orice element al portului național, căciula de cârlan a devenit un accesoriu care se poartă cel mai des în perioada sărbătorilor de iarnă. Nu se găsește urător care să vină la casa gospodarilor cu capul gol, și dacă are o căciulă în cap, atunci și urătura pare mai răsunătoare. Puțini sunt cei care mai păstrează obiceiul de a purta o căciulă zi de zi, pentru că acum e altă modă. În perioada sovietică, însă, căciula țurcănească însemna un simbol al rezistenței și o sfidare adusă la adresa comuniștilor. Până și căciula lui Guguță a avut o dublă semnificație.

Pe Constantin Cojan din satul Colibași, raionul Cahul, l-am prins foarte ocupat. Abia de a găsit câteva minute să ne răspundă la întrebări. El este unul din foarte puținii meșteri populari din Republica Moldova care confecționează cojoace și căciuli din blană de miel. A moștenit meseria de la tatăl său, Stelian Cojan, care a terminat ucenicia la Galați în 1934. Stăpânul i-a dăruit un calapod pentru căciuli care este folosit și astăzi de fiul Constantin. Meșterul din Colibași confecționează căciulile la fel cum a învățat tatăl său acum 80 de ani. S-au schimbat doar tehnologiile de prelucrare a pielii de miel ce permit ca obiectul să reziste spălării cu mașina. Când i-am spus că astăzi căciulile nu mai sunt populare, el a ținut să ne contrazică. „Am fost la Chișinău și de Ziua Independenței, și de Ziua Vinului, iar la Ziua Orașului nu mai aveam căciuli. Cumpără toți, de la vlădică până la opincă. Mie mi se pare că are loc trezirea neamului”, ne spune Constantin, care se pregătea pentru o nouă expoziție în capitală.


Constantin Cojan

Pe de altă parte, meșterul popular Valentina Guțu din satul Gordineștii Noi, raionul Edineț, susține că principalii cumpărători de căciuli sunt străinii și colectivele de creație. Chiar dacă în ultimii ani se simte o îmbunătățire a gustului pentru accesoriile costumului popular, spune doamna Valentina, căciulile sunt solicitate foarte rar. „Am participat la expozițiile organizate de Ziua Națională a Vinului și Ziua Orașului Chișinău. Bărbații dacă vedeau, numaidecât se opreau în fața căciulilor. Le încercau, se uitau în oglindă. Aveau diferite reacții: unii vorbeau cu ironie, alții spuneau că într-adevăr ar fi bine să aibă una. Vânzările căciulilor cresc acum de Anul Nou, dar mai mult ca detalii de scenă”, povestește Valentina Guțu.

„Căciula însemna o sfidare a lepădăturilor”

În perioada sovietică, mulți scriitori basarabeni purtau căciuli. Memorabilă este, de exemplu, fotografia criticului literar Vasile Coroban, surprins într-o cușmă țurcănească brumărie. Deși s-ar părea că era o modă trecătoare în mediul intelectualilor, scriitorul Ion Mânăscurtă ne convinge contrariul. „A purta o căciulă însemna să arăți exact obârșia ta, însemna și o sfidare a tuturor lepădăturilor care încercau să-și bată joc de rădăcinile noastre. Însemna și o expunere la pericol, pentru că, în primul rând, puteau să ți-o fure (o căciulă bună de miel costa 70-100 de ruble, aproape un salariu), iar în al doilea rând puteai să iei bătaie de la golanii care vroiau să-i învețe minte pe „ciobanii” de moldoveni”, relatează scriitorul.


Vasile Coroban

Cușmă țurcănească au purtat Vasile Coroban, Valentin Mândâcanu, Liviu Damian, Ion Gheorghiță, Aurel Scobioală și alții. În capitala URSS-ului, căciulile moldovenilor au devenit celebre. „Eram vizibili din toate părțile, datorită căciulilor noastre monumentale. Îmi amintesc de un caz când mergeam cu Aurel Scobioală la Casa de creație, într-o pădure din Moscova. Pe stradă auzeam comentarii „Uite, au ieșit boierii moldoveni la plimbare”, își amintește Ion Mânăscurtă.

„Emilian Bucov era revoltat pe cușma lui Guguță”

„Eu și acum port căciulă. Iată, o am aici la doi pași”, ne spune scriitorul Vladimir Beșleagă. El își amintește că, într-adevăr, pentru anii `60 - `70 ai secolului trecut, când se promova ideea creării poporului sovietic prin anihilarea tradițiilor populare, căciula era un mijloc de manifestare a demnității naționale. Până și povestirea „Cușma lui Guguță” a lui Spiridon Vangheli a trezit controverse. „Îmi amintesc că Emilian Bucov (scriitor proletcultist, promotor al realismului socialist, n.red.) a fost foarte revoltat pe căciula asta. Nu i-a plăcut că cineva a scos-o în prim-plan în literatură. Simbolul acesta al lui Vangheli avea o dublă semnificație. Pe lângă faptul că avea și o tentă națională, deși prima versiune a cușmei era una țuguiată, caricaturală, simbolul a prins și la ideologia sovietică. Nu știu dacă Vangheli și-a dat seama, dar atunci când a spus că sub cușmă se pot aduna mai mulți copii, ideologii au interpretat că e un simbol al republicilor sovietice sub care se pot aduna mai multe popoare și națiuni”, relatează Vladimir Beșleagă.


Spiridon Vangheli cu unul din discipolii lui Guguță

Nu cred că poate ieși din modă ceea ce aparține poporului din care faci parte. Prin urmare, cei care nu au căciulă, să-și cumpere una.


Ion Mânăscurtă:
„În 1976 am fost la Ion Druță, la Moscova. Druță mi-a pipăit căciula în toate părțile, a mirosit-o, a constatat că e de calitate și a spus în glumă: „Înainte am purtat și eu o căciulă de asta. Dar am lăsat-o și mi-am cumpărat una de ondatră, pe care o folosesc în calitate de permis la Comitetul Central”.

Prețul mediu al unei căciuli confecționată de un meșter popular este de 300-400 lei.