Caleidoscop suprarealist

Definirea tipului de proză, pe care a ales să-l practice Igor Ursenco, este pe cât de necesară, pe atât de restrictivă. Or, exuberanţa începutului potenţează evoluţii multiple şi o localizare precipitată nu ar fi de bun augur. Însă chiar de la acest prim volum de proză scurtă e neîndoielnic faptul că Igor Ursenco îşi propune să prelungească un soi de atitudine avangardistă faţă de limbaj şi existenţă, promovată, mai cu seamă, pe latura ei suprarealistă. Dacă eşti curios să asişti la un experiment de extrapolare a tehnicilor picturii şi ale filmului suprarealist în scriitură, te poţi conecta fără nicio restricţie la S.T.E.P. (priză universală). Invocarea subtitlului era absolut necesară, întrucât volumul se prezintă ca o colecţie de panoramări mentale şi organizări simbolice, hermetice, disponibile oricăror scenarii de interpretare, valabile şi nu numai. Vei întâlni desigur, aşa cum cere modelul, o lume paralelă, stranie, pe alocuri morbidă, traducând explorări experienţiale de profunzime, aventuri spirituale ale eului. Se mizează pe efectele contorsionării datelor reale, pe asociaţia liberă a formelor şi a semnelor, pe amestecul profanului cu sacrul, a obişnuitului cu supranaturalul. Nu lipseşte acestui experiment (exuberant, spuneam) un protest antidogmatic/anticanonic, prizat din para-ştiinţe, înţelepciunea orientală, alchimie, astrologie, cărţile tarot sau, mai nou, ufologie şi parapsihologie. Metodele de creaţie sunt vechi, cu origine în tablourile lui Bosch, Brueghel şi Goya, originală se arată a fi doar realitatea istorică concretă, care se face responsabilă de provocarea fantasmelor şi miturilor. De aceea căutăm modelele lui Igor Ursenco, mai degrabă, în arta mai nouă a lui Jennybird Alcantara, Pieter Gric, Ron English, Fito Espinosa şi alţi pictori (eventual fotografi, regizori de film), care înregistrează pe pânzele lor imagini capabile să dea seama de mentalul oamenilor contemporani, pe de o parte, dezvoltând un sentiment al nevoii acute de apartenenţă planetară, pe de altă parte. O asemenea logică permite decuparea, apropierea şi punerea în vecinătate (binevoitoare sau, dimpotrivă, palinodică) a evenimentelor ce ţin atât de stereotipurile fabricate de industria culturii postmoderne, cât şi de reverberaţiile spiritului anistoric. Există aşadar o presupusă legătură între „Sfinţi, Terorişti, Epileptici şi Poeţi”, între procentul de serotonină, hormonul responsabil de neurotransmiterea depresiei şi a anxietăţii şi călătoriile în imaginar sau între sejurul caucazian, spre exemplu, într-un autocar confortabil („prevăzut cu ultimele dotări în tehnică şi securitatea pasagerilor”) şi iniţierea esoterică în tainele morţii. Cu siguranţă, optica tradiţională nu te ajută prea mult la interpretarea acestor individualităţii plasticizate pe cât de serios-şocante, pe atât de parodic-distractive. Mai aproape de finalul volumului nu poţi scăpa de impresia unui suprarealism parodiat în formula, viziunea sau maniera, acreditate de-a lungul secolelor trecute. Fantezia, căreia nu-i lipseşte raţiunea, nu mai „naşte monştri” odioşi, ci dialoguri imaginate între membrii cuplului de brand cinematografic, Brad Pitt şi Angelina Jolie, thrillere livreşti între Moş Crăciun şi William Shakespeare ori suspansuri caractero-climaterice între Băiatul Rău-dar-Bun de la Polul Nord şi Fata Bună-dar-Rea de la Polul Sud. Chiar în acest amestec de abordări pro şi contra modelului ori, mai bine spus, în încercarea ambiţioasă de reformare a convenţiei, se coagulează temerar profilul unui scriitor care trebuie neapărat urmărit. 

Aliona Grati 

Aliona Grati este critic şi teoretician literar, eseist, cadru didactic universitar şi director adjunct al Institutului de Filologie al Academiei de Ştiinţe a Moldovei. Cele trei cărţi ale sale au fost comentate extrem de favorabil de cele mai importante nume ale criticii literare româneşti, printre care şi Nicolae Manolescu. Iată cum şi-a definit Aliona Grati cărţile sale: „În Magda Isanos. Eseu despre structura imaginarului, Ch., „Prut Internaţional”, 2004, am operat critica fenomenologică, psihanalitică, mitică şi arhetipală, interpretând multiple semnificaţii ale imaginilor centrale, create de una dintre cele mai profunde poete a literaturii române. Pe linia preocupărilor de evidenţiere a figuraţiilor inedite ale imaginarului feminin din interbelicul basarabean se înscrie eseul monografic Privirea Euridicei. Literatura feminină din Basarabia. Anii ’20-’30, Ch., AŞM, 2007. Cu studiul monografic Romanul ca lume postBABELică: Despre dialogism, polifonie, heteroglosie şi carnavalesc, Ch., „Gunivas”, 2009, mi-am schimbat direcţia de cercetare, orientându-mi atenţia pe poetica dialogică a romanului”. Aliona Grati mai practică şi critica de întâmpinare.