Când am intrat în cămin, aveam impresia că mă aflu într-o clădire părăsită. În podea – gropi, iar linoleumul care le acoperă este din cârpituri. Nici vorbă să fie respectate normele de igienă, în bucătărie totul e vechi şi ruginit, iar băile – ca pe timp de război. Pe coridoare domină un miros urât…
Studenta Ina îmi spune că va ţine minte mult timp prima noapte dormită aici: „Căutam ceva ca să-mi cârpesc patul. Băieţii mi-au găsit în depozitul vechi două paturi stricate, din care mi-am înjghebat un loc pentru dormit. După atâtea luni, m-am deprins cu chinurile şi acum mă plâng doar că nu avem la timp apă caldă, că ferestrele sunt din timpul sovietic şi prin ele bate vântul, că se stinge lumina, iar băieţii se străduiesc s-o aprindă de la transformatorul de pe hol”.
Nu doar căminele Universităţii de Stat se află într-o stare deplorabilă. O situaţie analogă există şi în căminele altor universităţi, unde studenţii sunt nevoiţi, de multe ori, s-o facă pe lemnarul sau pe electricianul. Cablurile electrice, spun studenţii, sunt „de pe timpurile lui Papură-Vodă” – atât de vechi, încât deseori se topesc şi provoacă scurtcircuite. Inventivi din fire, unii dintre studenţi trag cabluri dintr-o odaie în alta, iar alţii se mulţumesc să prindă coadă la prizele de la etajul întâi al căminului.
Am încercat să aflăm cine şi când va redresa situaţia, dar în zona dată toţi se învinuiesc reciproc, nu mai găseşti un responsabil concret: decanul dă vina pe intendent, intendentul – pe rector, rectorul – pe minister ş.a.m.d. Iar studenţii rabdă, că doar n-au să se ducă să doarmă la gară…
Valentina Barcari,
stagiară la TIMPUL
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
