Când am încetat să mergem la teatru?

publicat în Atitudini pe 2 Iunie 2016, 08:11

Stau și mă gândesc că de mai bine de un an nu am fost la nici o piesă de teatru. Ba nu aveam timp, ba îmi lipsea dorința, ba găseam alte motive ca să nu merg la teatru.  

Nici conaționalii noștri nu prea merg la teatru, din aceleași motive și multe altele. În societatea noastră există stereotipul precum că teatrul ar fi plictisitor. Alta e un meci de fotbal cu bere, sau un hit cinematografic, sau un concert la care iarăși, ai parte și de bere. Pe când la teatru nu ai parte de bere. Mai mult, la teatru trebuie să fii disciplinat, să păstrezi liniștea, să nu vorbești la telefon și să nu urli prin sală așa cum o faci la spectacole sau fotbal. Așa că da, pentru un amator de bere și fotbal teatrul e foarte plictisitor. Însă arta adevărată nu a însemnat niciodată doar distracție sau divertisment. Arta mai înseamnă și aport personal: ca să înțelegi o piesă de teatru trebuie să-ți deschizi inima și să-ți pui creierul în mișcare. Pentru că asta este una dintre menirile teatrului: să ne atingă simțurile, să ne dezvolte emotiv și să ne învețe creierul să gândească critic.

Acum, spre sfârșit de mai, avem cu toții șansa să redobândim dragostea pentru teatru. Astăzi începe Bienala Teatrului „Eugene Ionesco” – BITEI 2016. Festivalul ne aduce piese de teatru din 13 țări ale lumii semnate de cei mai buni dramaturgi; actori de renume și o diversitate teatrală extraordinară. De data asta nu mai avem nicio scuză. Să mergem la teatru cu toții, de la mic la mare. Să recăpătăm acest obicei frumos pe care l-am pierdut în rutina zilnică. Să încercăm să jucăm rolul nostru de spectator de teatru, un rol pe care l-am uitat demult. Până la urmă, după cum spunea și marele Ionesco: „Toți oamenii joacă roluri, în afară, poate, de unii actori”. Așa că în următoarea săptămână avem un rol mare de jucat, rolul omului care merge la teatru.