Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la ora 16:56
Abonamente

Constantin Tănase 22 Aprilie 2016, ora 08:33    Din editia print

Marime Font

Când televiziunea va fi liberă?

Fragment din cartea „Blestemul de a fi”, 2009 

 
 
 

Televiziunea și Puterea – iată un subiect care nu dispare din discuțiile publice chiar și în țările cu democrații autentice. Și nu întâmplător, deoarece Televiziunea, Presa în general, înseamnă control asupra societății din partea Puterii, iar controlul înseamnă manipulare care se face în numele unor interese politice în spatele cărora rânjește întotdeauna „tandra și dulcea fiară” numită banul.

La Chișinău, subiectul „Televiziunea și Puterea” are însă specificul său, ca tot ce e moldovenesc. La noi toate lucrurile au „un specific”, „un specific al nostru”, „moldovenesc”: ni-i „specific” statul și poporul, tot „specifice” sunt amurgurile de soare, divorțurile, găinile plouate și curcile chioare. Dar să revenim: toate guvernările care s-au perindat la Chișinău de la ‘90 încoace, inclusiv cele zece democratice, au ținut televiziunea sub controlul lor direct, conducând țara pe făgașul democrației cu telecomanda într-o mână și cu receptorul în alta… Și astăzi, principalul canal național de televiziune („M-1”) continuă să rămână sub controlul Puterii, situația fiind similară cu cea din Belarus, Rusia, Tadjikistan și din alte dictaturi postsovietice. Emisiunile de știri de la „M-1”, parcă sunt „trase la xerox”, cu singura deosebire că la televiziunea din Minsk apare, în fiecare seară, ca protagonist Lukașenko, iar la televiziunea „publică” – Voronin.



La „M-1” lipsesc cu desăvârșire adevăratele dezbateri publice. Nici un subiect actual și important nu este luat în discuție aici – corupția în sistemul administrativ și în structurile de stat, calitatea proastă a guvernării, lipsa de independență a justiției, strangularea presei democratice ș.a.m.d. Așa-zisele „talk-show-uri” de la „M-1” sunt niște jalnice parodii la ceea ce înseamnă o veritabilă dezbatere publică. Seară de seară ni se propun „talk-show-uri” sforăitoare, kilometrice, realizate la un „nivel profesional” greu de imaginat, cu invitați bâlbâiți și pe teme „arzătoare”, cum ar fi, de exemplu, cel de marți seara despre „alimentația rațională a populației”… O oră întreagă, la o oră de maximă audiență, „M-1” „a dezbătut” „o problemă arzătoare” – dacă femeile de la țară se alimentează corect și dacă „țin dietă”? „Moderatoarea” „talk-show-ului” a fost superbă mai ales în clipele de maximă inspirație creatoare, când insista să afle răspunsul la o altă întrebare fundamentală a istoriei noastre: „De ce, înainte, la țară se spunea „o femeie frumoasă și grasă” este o „femeie grasă și sănătoasă”? Ca să vezi, pe bietele femei care au mai rămas la țară le îneacă grăsimea… Alte probleme aceste femei nu mai au, decât… silueta. Toată emisiunea (talk-show-ul) cu public în galerii s-a învârtit în jurul acestui subiect, fiind un model de lipsă monumentală de bun-simț. Culmea lipsei de profesionalism a moderatoarei a fost atunci când punea întrebări invitaților, bâlbâindu-se copios în formulări de genul: unde sunt mai mulți bolnavi în țara noastră – la sate sau în urbe?..

Acum să revenim la „specificul moldovenesc” al televiziunii noastre. Aici am ajuns la o problemă „delicată”, care-i vizează direct pe colegii noștri, telejurnaliștii. Da, există problema „bucăți de pâine”, a locului de lucru care te hrănește, da, există „comanda socială”, venită din partea șefilor, dar de ce să accepți să faci o emisiune despre care tu însuți știi că-i proastă și chiar „un pic” cinică, lipsită de elementarul bun-simț? Am zis că problema e „delicată” pentru că atunci și acolo unde o televiziune își permite cu atâta nonșalanță să se facă de râs în fața telespectatorului, întotdeauna sunt doi vinovați: cei care comandă emisiunile și cei care acceptă să le realizeze. Iată de ce, răspunsul la întrebarea care se discută la noi de ani („Când televiziunea noastră va deveni cu adevărat publică, servind societatea, dar nu Puterea?”) trebuie să-l dea nu Consiliul Europei, nu Voronin-Lupu-Tarlev, ci jurnaliștii de la televiziune. În toate țările postcomuniste din estul Europei televiziunile au fost reformate de jurnaliștii de la aceste televiziuni, nu de guvernanți.

Așadar, oricât de dictatorială ar fi Puterea, libertatea presei, totuși, e în mâinile jurnaliștilor, nu în ale Puterii. Iată de ce, mi se par nu numai amuzante, dar nesincere și ipocrite, lamentările unora și acuzațiile altora la adresa regimului care „ține sub control” televiziunea, presa în general. Am o anumită experiență de muncă în presă și am înțeles un lucru: e independent un jurnalist care dorește să fie independent, care luptă pentru libertatea sa de expresie în fiecare zi – luptă cu șeful, cu patronul, cu regimul, dar, înainte de toate, cu sine, cu acel iepure fricos care stă ascuns în fiecare dintre noi și ne îndeamnă să fim atenți, vigilenți și să ne autocenzurăm…
Într-un cuvânt, libertatea e o „nenorocire” pentru care trebuie să lupți…

Un articol de: Constantin Tănase
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:51 de Doina Stimpovschii

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern

Dodon riscă o nouă suspendare din funcție după ultimele remanieri în Guvern Din editia print

Prin schimbarea a doi miniştri, guvernarea face o mișcare de PR înainte de alegeri, consideră analiştii politici

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 21 Septembrie 2018, ora: 11:28

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion, ACTIVIST CIVIC, ZIARIST

OMUL SĂPTĂMÂNII: George Simion,  ACTIVIST CIVIC, ZIARIST Din editia print

Liderul unioniștilor, George Simion, s-a născut pe 21 septembrie 1986, la Focșani. În 2005, a absolvit Colegiul Național „Gheorghe Lazăr‟ din București.

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 21 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md