Festivități, concerte, poezie. Flori la statuia lui Ștefan, flori pe Aleea clasicilor. Ați văzut deja.
Și atunci ne întrebăm: cum ar fi trebuit sărbătorită Ziua limbii? E aceeași discuție: Paștele și Crăciunul – motiv de chefuri și mese întinse sau sărbători duhovnicești petrecute cu rugăciune în biserică? Pentru mine sărbătoarea limbii ar fi cu adevărat atunci când aș auzi o limbă frumoasă. Să se simtă ce sărbătorim.
Parcă la Chișinău mai e cum e. Vedem tinerii de liceu vorbind tot mai frumos și mai curat românește. Și ne bucurăm. Însă la sate situația e pe dos. Te întâlnești cu bătrânii satului și vorbesc frumos, cu fraze bine construite, cu o topică perfectă, chiar dacă pe alături mai strecoară o setcă, o bancă, un holodilnic. Însă, dincolo de aceste cuvinte cu care au crescut, nu e greu să înțelegi ce spun sau ce limbă vorbesc. Reporterii TV când merg prin sate vorbesc cu bătrânii și ei răspund frumos, curat.
Când însă te apropii de tinerii de la sat, te ia plânsul. Cuvinte inventate, pocite, propoziții fără predicat. Te crucești și te întrebi care e cauza. Fiindcă la Chișinău știi de o treabă: unii vorbesc doar rusa, unii româna. Cum însă la sate cei tineri nu mai știu nici româna, nici rusa? Te apucă tristețea și nu știi dacă vina e a școlilor, a mentalității, a statului, a cui o mai fi.
Cert e că la sat se vorbește de către tineri o limbă stâlcită, amestecată, cuvinte pe jumătate românești, iar restul ucrainene, rusești, turcești. Te uiți la vârsta lor, faci un calcul simplu și realizezi: ei, tinerii care nu mai știu limba, sunt copiii Indepedenței. Au făcut școala după 91. Au învățat să scrie cu alfabetul latin, care ne îndulcește limba. Nu chirilica, în care î-ul și ă-ul sunt niște stâlciri ale literelor.
Bătrânii au trăit într-o perioadă în care identitatea lor era pe muchie de cuțit, când puterea încerca să le-o adoarmă, să le-o absoarbă. Frica asta că s-ar putea să își piardă conștiința identității și valorile neamului, i-au ajutat în vremuri de grea încercare să nu uite, să respecte, să țină minte cine sunt și de unde vin.
Mă întreb și vă întreb: ce s-a întâmplat cu tinerii noștri de la sat? Să fie independența cântecul de leagăn al limbii române?
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
