Caragiale s-a considerat un placintar

Horia Pana, stranepotul marelui dramaturg, spune ca Nenea Iancu nu a uitat niciodata ca stramosii sai carau placinte la Istanbul. Horia Pana, in varsta de 75 de ani, este ultimul descendent al clanului Caragiale pe ramura lui Iorgu, fratele scriitorului.

Ruxandra Caragiali, strabunica mea, a fost matusa lui Iancu, din ramura lui Iorgu", isi incepe Horia Pana istorisirea despre familia lui Ion Luca Caragiale, de la a carui nastere se implinesc astazi 158 de ani.

Iubeste Braila, unde a copilarit, si regreta ca orasul a decazut in timpurile moderne. Pentru asta da vina pe faptul ca Dunarea nu mai are faima de altadata, dar crede ca vremurile se vor intoarce.

„E un oras mort, dar istoria o simti. Cand ajung acolo, primul lucru pe care il fac e sa ma duc la scoala unde am invatat", povesteste Horia Pana.

Ii placea si Teatrul Passalacqua din Braila, care avea scris pe o usa: „Intrare rezervata pentru iesire". Pentru Pana, orasul de la Dunare era un fel de Vest Salbatic, unde cei tineri se mutau si luau viata „de coarne".

Ii place sa vorbeasca despre carti: „Stiati ca Diocletian a fost singurul imparat roman care a iesit la pensie? Citesc acum un volum despre el". Toate camerele sunt intesate cu carti. La masa de lucru stau un calculator si doua lampi. Printre volume, Horia Pana a ascuns carti postale cu Braila natala, dar si tomuri rare, cum ar fi opera completa a lui Lenin.

„Cartile sunt o gandire, indiferent de cel care a scris. Acestea au dat istoria peste cap. Au vrut sa le arunce cei de la Institutul de Proiecte Hidroenergetice, unde lucram pe vremuri si unde era o biblioteca", dezvaluie scriitorul.

Valul macedonenilor

Horia Pana explica in ce imprejurari a ajuns neamul lui Caragiale pe plaiurile de la nord de Dunare: „Caragea Voda, cand a venit in Muntenia, si-a adus bucatarul. Ii era frica sa nu fie otravit. Pe bucatar in chema tot Caragea. Se pare ca era un frate pe sub mana al domnitorului. asta e bunicul lui Caragiale".

Erau vremuri cand macedonenii veneau la noi in valuri. „Majoritatea lor erau farseroti, aia din munti, cu oi. Strabunicul meu, Hagi Nita, era oier bogat", continua Pana. Spune despre el ca la origine este macedonean curat, cu mama olteanca, de la Calafat, motiv pentru care a iesit cearta in familie.

Revolta liceanului

Marele scriitor a avut o copilarie grea, pentru ca familia nu era bogata. Tatal lui era avocat, dar un „avocat de Targoviste", adica unul cu „gura mare". Nu avea pregatire in domeniu, dar avea practica tribunalelor.
Unul dintre momentele neobisnuite din viata lui Caragiale s-a petrecut pe cand era in liceu. Este vorba despre miscarea antimonarhica Republica de la Ploiesti, din vara anului 1870, montata de Eugeniu Caragea, omul din spatele lui Ion Bratianu. Degeaba scriitorul le-a ironizat in „D-ale Carnavalului".

„El a fost amestecat foarte bine in Revolutia de la Ploiesti. A si fost arestat, apoi dat afara din liceu. El face pe nebunul ca a fost o jucarie de copil. In final si-a incheiat studiile in particular".

A vrut sa fie deputat

Caragiale nu cheltuia excesiv, pentru ca nu avea asa de multi bani. „Toata viata s-a considerat un placintar, nici vorba de boier. D-aia ii lua pe toti peste picior. Ca dovada toate piesele lui. E vreunul acolo boier?" Nu a avut niciodata bani, mai ales ca avea o casa grea, cu patru copii.Conu’ Iancu, spun gurile rele, era zgarcit, dar ruda sa infirma.

„Nu avea de ce, ca nu avea bani in buzunare", spune Pana. Modul cum transa relatiile cu teatrele unde i se jucau piese e alta poveste. Nu ierta nimic, pentru ca din asta traia. Isi stia valoarea. Insa carciumile, berariile erau prezente in viata sa, de unde s-a si inspirat pentru piese. Avea chiar sapte localuri in Bucuresti.

Pana stie despre strabunicul lui ca era pontos de fel si ca nu-i puteai intoarce vorba. „Cand s-a intalnit cu Arghezi, Caragiale l-a luat peste picior, iar poetul, care era mai tinerel, l-a infruntat. Nenea Iancu si-a dat seama ca mai e unul ca el".

Ca nu dadea interviuri se stie, dar lui Macedonski i-a dat, la fel si lui Zarifopol, caruia i-a povestit multe. In plan politic, a incercat sa fie deputat, dar n-a izbutit sa-si faca o campanie electorala. „N-a stiut. Ciudat, cred ca nici el nu s-a luat in serios. S-a inscris pe lista, dar fara niciun succes", povesteste ruda sa.

Varul Mateiu

Caragiale si-a recunoscut mai tarziu fiul nelegitim, pe Mateiu. Horia Pana spune insa ca dramaturgul nu suporta apucaturile fiului sau. „Mateiu avea goanga nobilimii. S-a insurat cu o femeie mai batrana cu 20 de ani ca el, din familia Sion, care nu e cine stie ce nobila.

Caragiale chiar ii spunea lui Mateiu: «Tu faci pe nobelul? Nu vezi ca ai capul tesit in crestet de la purtatul tavii cu placinte la Istanbul, de la stramosii tai? De cand esti tu mare nobil?»", isi aminteste Pana povestirile din familie.

Scriitorul din Haimanale

Haimanale, satul in care Ion Luca Caragiale (foto) s-a nascut la 1 februarie 1852, ii poarta azi numele. Dupa anii de scoala fragmentati a ravnit la succesul pe scena al unchiului sau, Iorgu Caragiale.

In 1868 deja pasea pe calea dramaturgiei, la Conservatorul de Arta Dramatica din Bucuresti, unde preda un alt unchi al sau, Costache. A fost casatorit cu actrita Caloropulos, de care ulterior s-a despartit, alegand-o pe Ecaterina, fiica unui negustor grec, care i-a dat nastere lui Mateiu.

A colaborat la Teatrul National din Bucuresti si la revista „Ghimpele". A urmat apoi casatoria cu Alexandrina Burelly, cu care a avut doua fete, Agatha si Ioana, insa n-au trait mult.

A colaborat la cele mai importante publicatii ale vremii si a cunoscut un succes rasunator ca scriitor chiar in timpul vietii. O perioada importanta a vietii sale il reprezinta autoexilul la Berlin, unde a si murit, in 1912.

Sursa: Adevarul