Astăzi 20 Februarie 2018, Marţi - Ultima actualizare la ora 09:51
Abonamente

Editorial 13 Aprilie 2017, ora 09:30    Din editia print

Marime Font

Cărți care ne marchează

Copilăria are partea ei de farmec în cărți, mai ales că atunci modelele nu sunt cele învățate sau impuse. Nu înțelegem niciodată de ce anume un om sau o carte devine model, cert e că de cele mai multe ori diferențele sunt destul de mari, chiar dacă un Jules Verne sau un Alexandre Dumas a impresionat fiecare copil din generația mea.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

Cei trei mușchetari sau Copiii căpitanului Grant. Spun sau, nu și, pentru că în cele mai multe cazuri un copil visează să exploreze lumea, altul să facă revoluții. Lecturile și modelele se pliază pe aceste porniri ale copilului.

Dar există și lecturi cu altă miză. Când mi-a căzut în mâini Cămașa lui Hristos de Lloyd C. Douglas, mi-am promis la acea vârstă că primul meu băiat se va numi Demetrius, fără să știu atunci că de fapt acest nume e românescul Dumitru. Am fost impresionată până într-atât încât și astăzi îmi amintesc cu precizie anumite secvențe, cum ar fi bătaia în care se implică Demetrius înainte chiar ca apa botezului să se fi uscat în părul său (din anumite motive am empatizat enorm cu acel moment), am spus atunci că am citit o carte pentru totdeauna.



Trebuie totuși să recunosc că înainte de acest roman am avut o pasiune pentru cărțile lui Luca, Evanghelia și Faptele Apostolilor, adunate într-un volumaș mic, deja fără coperte când a ajuns la mine. Am citit altfel cuvintele lui Luca. Perioada aceea coincidea cu cea a Poveștilor nemuritoare, pe care le savuram, dar oricât de mică eram și oricât de mult îmi doream să visez cu vrăjitori, știam că e o carte de povești, că nu există prințesa-mazăre sau baba-cloanța.

Dar când am citit cărțile lui Luca am știut că totul e adevărat. Am citit și răscitit până să ajung la Cămașa lui Hristos, astfel, fiind vorba de începuturile creștinismului, am ignorat noțiunea de roman și am crezut că și povestea lui Demetrius era adevărată. De aici a fost simplu să mă conving că Dumas îmi spune povestea lui D`Artagnan exact la fel de fidel cum Luca mi-a spus povestea lui Iisus din Nazaret.

A trebuit să aștept până să primesc buletinul ca să aflu că povestea lui D`Artagnan e de fapt talentul lui Dumas. Și, evident, am fost cumplit de dezamăgită. Au mai trecut câțiva ani și am învățat nu doar să fac diferența între ficțiune și istorie, ci mai ales să iubesc personajele ficționale.
Dar chiar și așa știu și pot spune că la un moment dat Demetrius și D`Artagnan mi-au influențat caracterul și modul de a privi lumea.
Vă recomand, în preajma marii sărbători a Învierii Domnului, să vă convingeți copiii să citească. Cărți de religie, istorie, ficțiune – toate le vor fi de ajutor și le va crea propriul sistem de valori în viață.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 20 Februarie 2018, ora: 09:20

(VIDEO/FOTO) Ea interpretă și model, iar el medic stomatolog. S-a aflat cine era femeia la care soțul i-a tăiat gâtul și s-a aruncat de la etaj

(VIDEO/FOTO) Ea interpretă și model, iar el medic stomatolog. S-a aflat cine era femeia la care soțul i-a tăiat gâtul și s-a aruncat de la etaj Din editia print

Femeia care a fost înjunghiată duminică de propriul soț, într-un apartament din cartierul Telecentru, era interpretă și model. Aceasta are filmate câteva videoclipuri, a câștigat concursuri de frumusețe și a apărut de câteva ori pe coperte ale revistelor...

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 20 Februarie 2018, ora: 08:03

Demnitatea, Dodon și fundația

Demnitatea, Dodon și fundația Din editia print

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 19 Februarie 2018, ora: 16:31

Trei instituții importante vor fi iluminate artistic: O să dea o nouă viață orașului Chișinău

Trei instituții importante vor fi iluminate artistic: O să dea o nouă viață orașului Chișinău

Fațadele Muzeului Naţional de Etnografie și Istorie Naturală, Palatului Naţional „Nicolae Sulac” și Teatrului Naţional de Operă și Balet „Maria Bieșu” vor fi iluminate artistic.  

( ) Citeşte tot articolul

Actualitate 19 Februarie 2018, ora: 08:21

Grigore Vieru – un poet absolut

Grigore Vieru – un poet absolut Din editia print

( ) Citeşte tot articolul


Editorial 20 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Inițiere în dialog

Îmi amintesc deseori de profesorul meu de Noul Testament din primii ani de facultate. El ne cerea insistent să nu intrăm în polemici. Nici într-un caz cu cei care vor să ne demonstreze că ei au dreptate. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Constantin Tănase

De ce Roșca atacă intelectualitatea

Scrisoare către învățătorii și profesorii din școli, licee, colegii și universități 

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Februarie 2018, de Dan Nicu

Comratul „la datorie” din nou împotriva unioniştilor

Găgăuzii ar trebui informați despre beneficiile unirii în limba lor și în cea rusă.

() Citeşte tot articolul

Editorial 19 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Postul Mare

Începe din nou Postul Mare. O perioadă de bucurii duhovnicești, de timp pentru suflet, de slujbe minunate, de pocăință încununată de înviere.  

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul