Petru Gontea, şeful Direcţiei municipale locativ-comunale, ne-a spus că primele în listă sunt persoanele înscrise încă la începutul anilor ’70, unele dintre acestea şi-au îmbunătăţit condiţiile de trai cu propriile forţe, altele au plecat în lumea celor drepţi, trăind o viaţă întreagă în condiţii mizere, prin subsoluri, la etajele tehnice ale blocurilor…
Acum, deşi competenţa de a repartiza spaţiul locativ a fost transferată primăriei municipale, evidenţa oricum e ţinută la preturi. În fiecare pretură există câte un specialist care se ocupă de respectarea evidenţei, deşi de ani buni nimeni nu se mai foloseşte de ea. Dosarele solicitanţilor de apartamente sunt depozitate în dulapuri, fiind îngălbenite de vreme. Din când în când, specialistul în cauză schimbă mapele ferfeniţite. În total, în preturi sunt 17 rânduri, pe diferite categorii: rândul general, al invalizilor, al participanţilor la război, al bolnavilor de tuberculoză, al mamelor cu mulţi copii, al orfanilor etc. Petru Gontea susţine că, periodic, aceste dosare trebuie reînnoite, lucru care nu se face. Pretorul sectorului Centru, Vladimir Şarban, consideră că acest lucru e total inutil şi că e inuman să le dai speranţă oamenilor atunci când eşti sigur că aceştia nu au şanse să primească un apartament. Ca să-i mângâie cumva pe cei care solicită spaţiu locativ, pretorii scriu demersuri pe care le adresează primarului general. Dar urmează acelaşi răspuns: deocamdată, municipalitatea nu are spaţiu locativ disponibil.
A primit, fără rând, doi metri pătraţi la Doina
Multora dintre chişinăuienii care au stat o viaţă la coadă în aşteptarea unui apartament, până la urmă li s-a oferit, la preţ redus, un loc la cimitir. E cazul Fevroniei Pricop, născută în 1922. Femeia s-a înscris la rând în 1966. Toată viaţa a fost măturătoare şi locuia, împreună cu un nepot, într-o cameră de 7 metri pătraţi. Din 2002, femeia era prima la rând. A murit în 2009, fără să-şi vadă visul împlinit. Primul loc în rând a fost ocupat de Tamara Zubcova, care nu e exclus să aibă aceeaşi soartă. De fapt, rândul avansează doar când o persoană din listă decedează.
Când pregăteam acest articol, am aflat povestea Elenei Rotaru, o femeie care, de asemenea, are probleme cu spaţiul locativ. În semn de protest pentru că îi fusese luată prin judecată locuinţa, timp de patru luni, ea a refuzat să-şi ridice pensia. Când am găsit-o, era în culmea disperării. Iată ce mi-a zis: „Trăiesc pe unde apuc. Problemele noastre au început cu mult înainte. Atunci v-am căutat, dar nu v-am găsit. Acum e prea târziu. Părăsesc ţara, luându-mi viaţa”… Şi a închis telefonul. Am rămas fără grai. Dezamăgirea poate duce uneori la fapte necugetate. (Din fericire, această femeie a rămas în viaţă – n.n.)
O altă persoană care aşteaptă de 20 de ani să i se ofere un apartament este Georgeta Ureche, medic ginecolog la Spitalul Oncologic. Ea s-a născut în 1951, în exil, părinţii săi fiind deportaţi. În Moldova nu li s-a permis să locuiască până în 1968. De 20 de ani, locuieşte în cămin, crescând singură trei copii. „La primărie mi s-a spus că pentru noi nu au nimic. Le-au dat persoanelor intern deplasate, dar pe cei supuşi represiunilor i-au lăsat la o parte, căci noi nu avem puteri să protestăm ca Maia Laguta, să intrăm cu forţa în primărie şi să ameninţăm ca foştii luptători de la Nistru. Am lucrat mai mult de 40 de ani în medicină, dar nu mi se cuvine nimic”, ne-a spus resemnată doamna Ureche.
Olga Golub, fostă deportată, are 86 de ani. Timp de 46 de ani, a activat în domeniul educaţiei şi deja nu mai speră că pentru meritele sale i se va oferi o locuinţă. În perioada sovietică, fiind ajutată de un frate care locuia în Germania, femeia a depus la bancă 132 de mii de ruble, ca să poată să-şi cumpere o casă, bani care s-au devalorizat. Azi, bătrâna locuieşte împreună cu o soră medicală, într-o locuinţă închiriată la Botanica. Şi, în loc să-şi cumpere din pensie o pâine, dă banii pentru chirie.
Consilierul municipal Oleg Cernei ne-a spus că ultimele apartamente au fost oferite gratis prin anii ’90. „Încă de pe vremea primarului Serafim Urecheanu se prevedea alocarea terenurilor pentru construcţia blocurilor, cu condiţia să fie cedate primăriei 10 la sută din spaţiul locativ. Nimeni până acum n-a întors municipalităţii niciun metru pătrat de spaţiu locativ, deşi erau obligaţi prin contract s-o facă. Mai târziu, prevederile contractuale au fost modificate prin decizii ale CMC”, ne-a spus Cernei.
Guvernul comunist i-a lipsit pe copiii orfani de dreptul de a avea propria locuinţă
În ultimii ani, datorită finanţărilor europene, au fost construite două blocuri de locuit pe strada Liviu Deleanu din Chişinău, apartamente ce urmau să fie oferite persoanelor din categoriile socialmente vulnerabile. Preturile au prezentat comisiei special formate la primărie dosarele primelor persoane de pe listă de la fiecare din cele 17 categorii existente. Însă, prin hotărâri judecătoreşti, pe aceste apartamente a fost pus sechestru. Instanţa de judecata obligă CMC şi primăria să repartizeze locuinţele din acest bloc poliţiştilor, judecătorilor, militarilor şi procurorilor. Cel mai interesant este faptul că, în 2006, primăria a oferit Ministerului Apărării şi Ministerului Afacerilor Interne două hectare de pământ pentru construcţia blocurilor locative destinate colaboratorilor lor. Pe acele terenuri au fost construite mai mult de 700 de apartamente, dar acolo n-a încăput niciuna din persoanele respective. Viceprimarul Nistor Grozavu: „Apartamentele din blocul de pe str. Liviu Deleanu 9/2 nicidecum nu pot fi repartizate poliţiştilor, fiindcă aceasta ar contraveni cerinţelor înaintate de Banca de Dezvoltare a Consiliului Europei, cu contribuţia financiară a căreia a fost construit”.
Anterior, fostul guvern comunist a stopat un proiect al Primăriei mun. Chişinău, care prevedea reconstrucţia unui bloc „îngheţat” din perioada sovietică, în care urmau să locuiască orfanii după împlinirea majoratului.
„În 2007, CMC a decis ca blocul nefinisat al unui spital de pe str. Nicolae H. Costin 44/1 din Chişinău să fie reproiectat şi să fie construite apartamente sociale pentru copiii abandonaţi sau orfani. Pentru lucrările de proiectare ale acestui bloc locativ, din bugetul municipal au fost alocate 500.000 mii de lei. Însă, după ce a fost cheltuită suma respectivă, guvernul a decis că terenul respectiv este proprietate de stat, nu municipală, şi l-a scos la licitaţie. Lucrările de construcţie au fost stopate”, a declarat Svetlana Chifa, şefa Direcţiei municipale pentru protecţia drepturilor copilului. Argumentul guvernului comunist: acest bloc a fost construit pe timpul URSS, cu bani din bugetul republican şi, deci, aparţine statului.
Din păcate, calvarul celor rămaşi fără acoperiş la bătrâneţe nu se încheie aici şi exemple de acest fel sunt cu miile…
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
