Cât costă înmormântarea în Republica Moldova

publicat în Social pe 9 August 2016, 09:06

Conform Biroului Național de Statistică, anual, în Republica Moldova mor în jur de 39 de mii de oameni. Pe lângă faptul că rudele decedaților sunt îndurerate de pierderea celor dragi, le mai revine și povara înmormântărilor care, în multe cazuri, lasă buzunarul gol.  

Nadejda Rusnac, o tânără dintr-un sat din apropierea Orheiului, a rămas recent fără tatăl ei. Ea spune că pentru înmormântare s-au cheltuit cel puțin 30 de mii de lei. „Cel mai mult a costat masa de pomenire, în jur de 10 mii de lei. Pentru sicriu, cruce și coroane am dat 2 000. Am pregătit pomana cumătrului, nănașului numaidecât, apoi pomul vieții dar și alte poduri, colaci cât duce trenul, dulciuri la fel, apoi acasă am pus masa ca să nu mă vorbească satul”, povestește Nadejda.

„Știu sigur că la biserică s-a achitat 1000 de lei, dar dacă vrei slujbă frumoasă ca să se mire tot satul, trebuie să-i dai și popii. I-am dat în mână încă vreo 500 de lei ca să facă slujbă frumoasă”, spune tânăra.

Mai mult au cheltuit cei din satul Chirca din raionul Anenii Noi. Cristina Jalbă și mătușa ei au scos din buzunar în jur de 2 500 euro pentru a-l înmormânta pe cel care i-a fost tată mătușii și bunic Cristinei. Cea din urmă povestește că s-au pregătit din timp, pentru că știau că moartea putea veni oricând, întrucât bătrânul era foarte bolnav și era țintuit la pat.

„Noi am lucrat peste hotare din greu și am avut bani, dar dacă nu îi ai, îi împrumuți. Cheltuielile pe care le-am scris în carnețel, le-am împărțit în jumătate cu mătușa. La biserică am dat cam 500 de lei, că părintele a zis să dăm cât ne lasă inima. I-am mai pus un ștergar bun pe umăr, la gropari le-am dat câte o cămașă, deja am pregătit o căldare bună cu vin și mă rog, colăcei, dulciuri. Sicriul ne-a costat 1 900 de lei”, povestește femeia.

„Cum se zice în popor „cei ai casei” trebuie să ia pomenile din ogradă. Noi am luat patru scaune și veselă pentru șase persoane, pahare de cristal și furculițe. Apoi preotul când a citit, i-am dat răposatului „la casa cea din ceruri”. La poartă se pune o plapumă groasă sau pernă. Noi am pus albituri”, spune Cristina din satul Chirca.

Nepoata decedatului zice că masa de pomenire a costat-o mai ieftin. „Am făcut totul la o sală mică din sat pentru care am achitat 500 de lei pentru arendă și mâncarea toată am făcut-o acasă”, mărturisește Cristina Jalbă.
Tânăra spune că în satul ei preotul nu permite ca la înmormântare să fie bocitori. Însă în alte părți, evenimentul are loc chiar și cu muzică.


Cumpără pomeni din pensie

Olimpia Ivanova, o bătrână de peste 70 de ani din orășelul Lipcani de la nordul Moldovei, povestește că în localitatea ei au fost înmormântări și cu muzică. „Așa e primit la cei care sunt tineri și au avut veselie în viață. Și chiar le cântă o muzică moldovenească… o horă… un dans de te trec fiorii… Chiar soțul meu este vesel și uneori mai în glumă, dar ca să nu-l întristez tare, îi spun „cum ai vrea, cu muzică sau fără? Cu cravată sau cu papion?”, glumește bătrâna.

Dar nu se lasă veselia prea mult că doamna Olimpia deja meditează în glas „feciorul a luat pentru soț o cămașă, pantofi…”.

Bătrânei îi este frică de un singur lucru „să nu zac la pat… dacă ar fi o moarte ușoară”. Mai mult, ea zice că este pregătită de acest moment pentru că a achiziționat principalul. „Strâng diferite lucruri, că atunci nu voi ști ce-i cu mine. Principalul este ceea ce trebuie să îmbrace mortul, este important să nu înțepenească, nici pe cald, nici pe frig, că nu-l mai îmbraci cumsecade. Dar restul, s-ar cumpăra în cele trei zile până la înmormântare, câte ceva, că pompos nu o să fie, că fiecare cum poate”, spune bătrânica.

Ca să reducă din povara banilor pe care o va suporta fiul, doamna Olimpia face economii din pensia mică, care și așa nu-i ajunge. „Știți că o masă de pomenire trebuie? Așa e obiceiul. Și eu m-am interesat. Costă vreo 7-8 mii de lei, depinde câte persoane, că în Lipcani pentru un singur om costă 115 lei și aceasta este încă fără colaci, fără băutură. Acolo doar mâncarea se pregătește”, se arată îngrijorată femeia.
La alte pomeni s-a gândit mult timp. Are trei nepoți și celor apropiați numaidecât trebuie să lase ceva ca amintire. „De la Cernăuți o să cumpăr câte un pled în gentuță. Și feciorului trebuie numaidecât să-i dăruiesc o pernă și un lăicer. O să cumpăr din pensie, o să reduc din produse. Nu știu cât voi mai strânge eu, că cheltui pe medicamente mult, nu-i chip de strâns”, concluzionează Olimpia Ivanova din orașul Lipcani.
Tot de la nordul Moldovei, din Sângerei este doamna Nadejda. Femeia spune că a strâns mai mult mărunțișuri „Eu am grupa întâi de invaliditate, soțul a doua. Și pensia este de o mie de lei. Pentru că nu avem parale, nu am strâns prea multe. Așa, am din vechituri câte ceva. Ca să nu zică copiii că nu am strâns nimic, am niște șervete, niște haine ca să nu șezi cu pielea atunci când…”, mai glumește pensionara.
Nadejda spune că va da jumătate din pensie preotului dacă slujba va costa 500 de lei. „Cealaltă jumătate o voi da la sicriu. Mă gândesc la copii că o să aibă grijă”, menționează bătrâna.

De cealaltă parte, nepoata ei spune că Nadejda este foarte modestă. Daniela povestește că bunica are un dulap plin cu pomeni. „Să știți încă ce dulap! De toate are în el - covoare, veselă, ștergare o grămadă, chiar și haine pentru înmormântare are!”. Mai mult, nepoata dezvăluie secretul bunicuței. Strânge toate aceste lucruri de vreo 10 ani.


La biserică dai „cât te lasă inima”

Tradiția creștin-ortodoxă prevede înmormântarea decedatului într-un cimitir, cu slujbă la biserică și pomenire.

Imediat ce decedează un om, medicii trebuie să constate moartea, apoi se purcede la îngrijirea defunctului ca să reziste trei zile până la îngropare. Dacă rudele nu reușesc, apelează la diferite companii care prestează servicii funerare.

„Dacă se întâmplă, ne sunați. Vine agentul nostru și faceți un contract. Apoi vedem: ce facem cu cadavrul? Trebuie de spălat și de îmbrăcat. Putem să facem și îmbălsămare. Dacă e bărbat, trebuie de bărbierit. Îl putem păstra la noi la morgă sau poate sta în altă parte. Sicriu de 500 de lei, cruce, tăbliță cu numele decedatului, coroane, păstrarea decedatului în frigiderul nostru, transportul, hamalii și vreo două coroane – toate acestea ajung, în medie, la 2500 de lei”, calculează reprezentantul unei companii de servicii funerare din Chișinău.

Cel mai ieftin sicriu costă în jur de 500 de lei, nu are niciun fel de accesorii cum ar fi mânere, lenjerie din stofă de atlaz, sau încheietori speciale ale sicriului. Un sicriu simplu se bate cu niște cuie și astfel se închide înainte de a fi pus în groapa cimitirului.

Totuși, cei care doresc ceva mai mult, achită pe măsură. Un producător de sicrie spune că cele de lac sunt, totuși mai scumpe, în special în șase colțuri. Cele din urmă au cu două colțuri în plus pentru umerii decedatului. „Sicriu în șase colțuri costă 3300 de lei, iar cel mai ieftin e 2300. De o mie de lei nu facem nimic, căutați și o să vedeți. Noi le facem cu lac, în interior cu lenjerie din atlaz, punem și mânere, inclusiv și alte accesorii de înfrumusețat. Noi facem și cruci din lemn, tot cu lac. 300 de lei costă cea simplă, dar 400 cu formă de floricică”, ne spune producătorul de sicrie.

Slujba la biserică, sau cum i se mai zice prohod, costă diferit, în funcție de parohie. Un lucru e cert: cu cât localitatea se află mai departe de Chișinău, cu atât este mai ieftin.

În satul Capaclia din raionul Cantemir, pentru slujbă se achită în jur de 300 de lei. Desigur, preotul însoțește decedatul până la cimitir, cu citire din sfintele cărți. Același proces costă cu 200 de lei mai mult în satul Puhoi din Ialoveni. Tot 500 se dă „cât lasă inima” în satul Grătiești din municipiul Chișinău.



Mai scump însă se dovedește a fi în satul Trușeni, aflat în suburbia Chișinăului. În biserică se achită și 800 de lei, și 2200, în funcție cât de „sofisticat” este prohodul – mai multe lumânări, mai scumpe, sau lumânări cu băsmăluțe și alte detalii.

În afară de banii ce ajung în bugetul bisericii, rudele răposatului trebuie să achite încă 1000 de lei adițional preotului ca acesta să însoțească decedatul până la cimitir și acasă, cu respectivele rugăciuni.

Tradiția mai prevede ca rudele decedatului să ofere diferite pomeni pentru sufletul celui „trecut în veșnicie”. După cimitir se merge la masa de pomenire. Tot în funcție de buget, rudele răposatului aleg să pomenească decedatul ori acasă, ori într-un local.

Cele mai multe restaurante cer pentru o persoană mai mult de o sută de lei. În satul Trușeni există mai multe locuri unde se organizează evenimente, inclusiv și masa de pomenire după înmormântare. De exemplu, la unul din restaurante se achită pentru o persoană 130 de lei, doar cu condiția că la masă vor fi cel puțin 30 de oameni. Dacă vor fi mai mult de 100 de persoane, restaurantul face reducere.

În satul Lozova, raionul Strășeni masa de pomenire se face în curtea bisericii sau în incinta liceului din localitate.

După înmormântare, tradiția creștină prevede slujbă la biserică, milostenie și o masă de pomenire la 9 zile de la moarte, apoi la 40 de zile. La fel ca în ziua înmormântării, se dau pomeni de sufletul răposatului.

Pentru o înmormântare modestă:
Servicii funerare – 2500 de lei
La biserică – 500 de lei
Masa de pomenire (în satul Trușeni), 30 persoane – 3900 de lei
Pomeni și alte cheltuieli – 2000 de lei
În total = 8 900 de lei.