Disputa este cât se poate de clasică: protestarii vor cât mai mult, iar autoritățile vor cât mai puțin să platească. Dar există nuanțe. Cel mai important este că prin modificarea legii despre indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă se reduce riscul abuzurilor din sistem. Nu sunt niște abuzuri inventate sau potențiale. Sunt cât se poate de reale, probate de Ministerul Muncii și în joc sunt 121 mln lei. Bani care ar fi putut ajunge la aceleași mame care contribuie la bugetul asigurărilor sociale corect și nu încearcă să profite din dragostea societății pentru maternitate.
Dar bani nu vor ajunge niciodată nici statului și nici beneficiarilor. În această ecuație nu există nicăieri în lume mulțumiți. Totuși, acuzațiile vizează reducerea alocației, fapt negat de Guvern. Să facem apel la cel mai primitiv argument- cuantumul minim al indemnizație a crescut de la 300 la 400 de lei.
Deci primul lucru care a supărat unele femei este că perioada de calcul a fost extinsă de la 6 la 12 luni. Pentru comparație media în regiune este de 24 de luni. Pe fundalul complicațiile pe care multe sarcini le implică am putea spune că într-un an media sumei alocației ar putea fi chiar mai mare în urma acestei schimbari pentru că doar în cazuri singulare femeile sunt nevoite să stea în concediu de boală în toate cele trei trimestre de sarcină. Direct de această modificare vor profita bugetarii și cei care prestează munci sezoniere. Apropo, dacă tot sunt atât de populare paralelele să recunoaștem că în raport cu cele mai multe state UE, procentul din salariu pentru contribuții sociale este cel mai mic în RM și se acordă indiferent de stagiul de cotizare. Iar peste ocean angajatele de la Departamentul de Stat, care oferă cel mai generos pachet social, beneficiaza de patru luni de concediu plătit pentru întreaga perioada de maternitate. În rest sunt pe cont propriu. Noi însă avem cu 26 de zile mai mult decât prevede Convenția Internațională a Muncii, fapt care împiedică semnarea cu aceiași Italie a unui acord de protecție socială. În traducere aceasta înseamnă că femeile din RM, peste 56 de mii, din țara UE cu cei mai mulți migranți moldoveni sunt discriminate.
O altă chestie importantă este că în egală măsură din aprilie de imdemnizații vor beneficia tatăl sau mama, la discreția părinților. Adică cel cu venituri mai mici sau perspective de carieră mai modeste pentru perioada imediat următoare va avea grijă de micuț, celălalt – de statutul social al familiei. Trăiască egalitatea gender!
Deși au sunat multe reproșuri referitor la descurajarea creșterii demografice, trebuie sa menționăm că legea nouă acordă o serie de facilități familiilor cu trei și mai mulți copii, inclusiv un concediu pentru creșterea copilului mai mare, dar și dreptul ambilor părinți de a beneficia concomitent de indemnizație. Mie îmi pare important acest lucru, mai important decât plimbarea primei dintr-o sarcină în alta spre disperarea angajatorului și în ciuda inflației.
Despre reclamațiile legate de perioada de muncă care permite păstrarea indemnizației este ridicol să vorbim. Mitul despre femeile care le reușesc pe toate este frumos dar departe de realitate și nu poți pretinde la ”salariu de mama” dacă îți petreci toată ziua la locul de muncă. Exemplul României invocat de unele mame nu ține, deoarece țara vecină acordă stimulentul de inserție, dar suspendă indemnizația, fiind aplicabil doar în primele două luni de la expirarea concediului de maternitate. Fetelor, Legea nouă nu este rea, este rău interpretată și e nouă.
Singura întrebare care încununează această poveste este ce vor liberalii să le spună Curtea Constituțională?
Sursa:vox.publika.md
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
