Această răbufnire satirică nu pare a fi o comandă de partid și exprimă percepția generalizată a societății a ceea ce se întâmplă în Alianța de guvernământ. Parodiile ne-au amintit un adevăr pe care politicienii n-ar trebui să-l uite niciodată, și anume, că ei sunt nu ceea ce se cred sau ceea ce le spun consilierii, adjuncții și adulatorii plătiți, dar ceea ce crede societatea despre ei. Iar societatea azi îi percepe pe cei trei lideri negativ, caricatural și cu o suficientă doză de ură.

În presa pro-Filat s-a bătut multă monedă pentru a se demonstra că, chipurile, ar exista o percepție diferențiată a liderilor Alianței. Personal, am fost ghiontit de mai multe ori pentru că i-aș fi tratat pe cei trei lideri ai Alianței „la pachet”, ca fiind o apă și un pământ. Nu e corect așa, mi se spunea, fiindcă ar exista în Alianță și „cineva” (se avea în vedere V. Filat) care e reformator, proeuropean și luptă cu mafia, spre deosebite de Ghimpu și Lupu care sunt „uneltele păpușarului”. Această parte a presei, conștient sau nu, a contribuit într-o măsură decisivă la discreditarea Alianței.

Din vara lui 2011, când V. Filat a lansat prima campanie de luptă împotriva „păpușarului”, pentru mine devenise clar că de fapt e vorba de o campanie lansată împotriva Alianței. În „celebra” sa adresare către națiune premierul și liderul PDLM, V. Filat, a început a cocheta cu PCRM, la „alipit” pe M. Ghimpu de V. Plahotniuc, iar ceea ce a urmat demonstra că există o strategie pe termen lung de a-i aborda pe acești doi politicieni „la pachet”. Campania lui Filat s-a sincronizat deplin cu campania declanșată de așa-zisa mișcare Antimafie a lui S. Mocanu, avându-i drept „păpușari” pe V. și V. Țopa. Atunci, puțini au înțeles (iar unii n-au realizat nici azi) că de fapt se confruntă două grupări economic-financiare care aveau drept state majore, respectiv, Jurnal TV și televiziunile lui Plahotniuc. Filat doar s-a aliat grupării Țopa, s-a folosit de conjunctură pentru a slăbi ambele tabere și a-și rupe partea sa cât mai grasă.

De doi ani de zile în Ghimpu se bate metodic, utilizându-se tot arsenalul procedeelor de discreditare. În mod uimitor, împotriva lui Ghimpu (și a Alianței) s-a format un front comun, un fel de „coaliție monstruoasă” între fosta presă antiromânească a lui Voronin și o parte a fostei prese anticomuniste (și chiar proromânești, unioniste). Astfel, i-am văzut, transmițând aceleași mesaje, cot la cot, cu „analiștii” de la NIT, tot ei fiind cei care strigau în iarna anului trecut „Jos Alianța criminală!” la mitingurile lui Roșca și Voronin, cu cei care până mai ieri doreau o Moldovă fără comuniști și fără Voronin. S-a ajuns la situații grotești, când pe site-ul unui post de radio cunoscut ca proromân și unionist, la loc de cinste să fie plasate textele unor antiromâni notorii care desfășoară o campanie isterică de blamare și discreditare a jurnaliștilor care nu se înregimentaseră în detașamentul „păpușarilor Țopa”, fiind etichetați drept „vânduți lui Plahotniuc”. Simplu ca lozinca bolșevică – cine nu e cu noi, e dușmanul nostru.
Declarația lui V. Filat din 13 februarie, despre „ieșirea din Acordul” Alianței, echivalează sub aspect moral cu 4 aprilie al lui I. Roșca. Am motive să cred că Filat, la un moment dat, chiar a crezut că spargerea Alianței e o soluție în războiul lui împotriva lui Plahotniuc, dovadă și faptul că aproximativ cu o lună înainte de 13 februarie un purtător de mesaje al lui demonstra că „Alianța nu mai e” și ea trebuie transformată într-un „concubinaj politic” al liderilor ei. Așadar, ideea spargerii Alianței exista mai demult, se aștepta doar momentul potrivit. Și acesta a apărut – vânătoarea din Pădurea Domnească, care a dus la demisia procurorului Zubco, dar și a unei piese grele din PD, V. Plahotniuc. Chiar a crezut

Filat că această mutare a lui va rămâne fără răspuns?
Reacția a fost pe potrivă: la „ieșirea sa din Acord” i s-a răspuns cu „varianta zero” (negocierea altui acord), dar cu condiția să demisioneze din funcția de premier. Filat, care ne-a asigurat în repetate rânduri că „nu se ține de funcție”, acum se ține cu ambele mâini, fiindcă, demisia l-ar „arunca în stradă” – n-ar fi nici măcar deputat. Azi, când pericolul demiterii a devenit o realitate, Filat bate în retragere, încearcă să dreagă busuiocul, se pronunță împotriva alegerilor anticipate.

Și presa controlată de Filat a lăsat-o mai moale. Cei mai raționali analiști de la trustul de presă al lui V.V. Țopa recunosc că poziția lui Filat a devenit mai „șubredă”, iar acuzaţiile lui Filat la adresa lui Plahotniuc nu sunt întotdeauna însoţite de documente probatoare”, ci se bazează doar pe „materiale publicate de presă, care, de multe ori, nu conţin dovezi”. Așadar, se ajunge exact la ceea ce am spus noi de atâtea ori: nici Plahotniuc nu-i Diavolul, nici Filat – Îngerul și nici Ghimpu - Heruvimul. Lumea îi percepe „la pachet”, ei constituie guvernarea.

Alegătorii nu-i așteaptă cu flori și busuioc. Alegerile anticipate sunt o aventură sinucigașă. Iată de ce, Filat, Lupu și Ghimpu trebuie să îngroape securea războiului și să înceapă, neîntârziat și necondiționat, negocierile. În caz contrar, Moldova vă așteaptă, la alegeri anticipate, cu furcile în mâini.