De exemplu, iubitorul de avuții va deveni și zgârcit, ca să nu își piardă bogăția, și hoț ca să își înmulțească banii, și invidios pe averile celorlalți. Așa cum lacomul ajunge să sară întotdeauna la farfuria mai arătoasă, nedreptățindu-i pe cei care mănâncă împreună cu el. Omul mândru crede că toate i se cuvin, așa că nu are o problemă în a-i disprețui pe ceilalți și a ajunge foarte repede iubitor de avuție ca să își poată hrăni mândria. Din acest punct urmează drumul iubitorului de arginți, cu toate celelalte păcate care vin din urmă.
O gură nestăpânită jignește oamenii, iar oamenii jigniți fug de cel care îi rănește. Când cel fără frâu la vorbe se trezește singur, ajunge să îi urască pe cei din jur, să îi desconsidere, să îi bârfească. Vede, cum spunea Iisus Hristos, paiul din ochiul aproapelui, dar nu vede bârna din propriul ochi. Și din această pricină dă vina pe ceilalți, nu pe greșelile lui.
Părintele le sugerase oamenilor să se analizeze cu atenție și să observe care e rădăcina patimilor în ei, care este acest păcat principal ce dă naștere celorlalte. Așa vor ști să o urmărească și să taie răul din rădăcină. Sigur, e un exercițiu care cere mult efort și are nevoie de smerenie. Pentru că omul are tendința de a-și justifica păcatele: „nu sunt mândru, sunt sincer, e evident că sunt mai bun decât vecinul, mai frumos decât vecina” și așa mai departe; „nu sunt iubitor de avere, dar uite câtă sărăcie este în jur, iar eu vreau doar să mă asigur pe mine și pe copiii mei pentru anii ce vor veni”; „e mai bine să îi spui omului un adevăr dureros, poate se îndreaptă”.
Dacă aveți cea mai mică bănuială că o anumită acțiune nedreptățește pe cineva, renunțați la ea. Nu vă este de folos un lucru sau o poziție socială care vine la pachet cu suferința aproapelui nostru. Dacă simțiți că cineva e supărat pe voi și nu înțelegeți care ar putea fi motivul, rugați-vă pentru acel om. Rugați-vă ca Dumnezeu să trimită în inimile voastre împăcarea. Să îl aibă în pază pe cel supărat. Să îl binecuvânteze.
Rugăciunea pentru el s-ar putea să ni-l întoarcă din nou ca prieten, iar gândul sincer și dorința de a-l vedea în grija lui Dumnezeu s-ar putea să ne ajute să vedem cum și cu ce l-am rănit. Și chiar dacă nu vedem în el o schimbare, prin rugăciune vom simți schimbarea în noi.
Să încercăm, după puteri, să găsim rădăcina păcatelor și slăbiciunilor noastre. Și întotdeauna să îl avem în minte și în inimă pe aproapele nostru. Pentru că prin cel de lângă noi, putem găsi drumul spre mântuire.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
