Opinii și Editoriale

Ce facem cu victoria?

sau V. Filat, D. Chirtoaca si S. Urecheanu – trei sabii intr-o teaca?

Este tot mai evident ca pe 5 aprilie comunistii au suferit o „biruinta zdrobitoare”: pentru imaginea unui partid o victoria fraudata este mai periculoasa decat o infrangere onesta. Astfel, astazi invingatoarea morala a scrutinului din acest an este Opozitia. Niciodata Opozitia n-a avut un capital de imagine atat de solid.

Desi propaganda regimului a incercat si mai incearca din rasputeri sa deturneze sensul evenimentelor din 6-7 aprilie, aducandu-i acuzatii grave de tentativa de lovitura de stat, lichidare a statalitatii si alipire a RM la alt stat, credibilitatea Opozitiei nu a avut de suferit, ci, dimpotriva, devine tot mai mare. Nu cele 41 de mandate, ci credibilitatea este astazi cel mai important capital si cea mai importanta victorie ale Opozitiei. Ajungem, asadar, la sensibila intrebare: ce facem cu victoria?
 

Intrebarea „Cum va gestiona Opozitia acest nepretuit capital?” nu e una retorica. Sa nu ne imbatam insa cu apa rece. Da, comunistii au suferit o infrangere morala, dar ei sunt inca si vor mai fi foarte puternici, ramanand cel mai periculos adversar al Opozitiei – un adversar cinic, mincinos, ipocrit, crud, bine inarmat, cu relatii serioase nu numai in Rusia, dar si in Europa si SUA. Ultimele reactii care vin de la Strasbourg si Bruxelles confirma intru totul aceasta afirmatie. Un alt adversar, nu mai putin periculos, desi e invizibil, se afla in chiar sanul Opozitiei si anume pe el mizeaza adversarul din exterior. Dupa alegerile din 5 aprilie s-a constituit o opozitie parlamentara specifica, alcatuita din trei partide de centru-dreapta, de orientare proeuropeana si pro-romaneasca, intre care e greu sa identifici deosebiri doctrinare cat de cat relevante. Acest avantaj este, concomitent, si partea cea mai vulnerabila a Opozitiei.

Mizand, de fapt, pe acelasi electorat, disensiunile („mancarimea”) dintre PL, PLDM si AMN sunt inevitabile. Solidaritatea de care dau dovada aceste partide dupa alegeri nu trebuie inteleasa ca fiind una batuta in cuie, vesnica. Daca urmarim (foarte!) atent comportamentul si declaratiile celor trei lideri ai Opozitiei – V. Filat, D. Chirtoaca (M. Ghimpu) si S. Urecheanu – observam si zambete fortate, si afirmatii cu subtext, si gesturi iritate… In perceptia comuna, toate acestea au un singur nume – „ranza”, cu o vadita conotatie negativa. (Trebuie sa recunoastem ca si noi, ziaristii, am contribuit la formarea perceptiei in cauza.) Ranza aceasta, fiind o realitate obiectiva, nu e neaparat si in toate cazurile o chestiune condamnabila – depinde de faptul unde, cand si cum se manifesta ea.

Sa le luam pe rand. Ratiunea de a fi a unui partid este lupta pentru putere; lupta pentru putere inseamna lupta pentru mandate; lupta pentru mandate inseamna lupta pentru electorat. Ca electoratul sa te voteze, trebuie sa-i demonstrezi ca esti mai bun, mai moral, mai cinstit s.a.m.d. decat alt partid. E vorba, deci, de o competitie non-stop intre partide si lideri, competitie care, uneori, degenereaza in lupta murdara. (Cel mai ilustrativ exemplu e comportamentul electoral al PPCD.) Exista o veche intelepciune: doua sabii nu incap intr-o singura teaca. In cazul Opozitiei noastre e vorba de trei sabii – Filat, Chirtoaca si Urecheanu (Chirtoaca si Ghimpu fiind, totusi, o singura „sabie”). Concurenta (competitia) dintre aceste trei „sabii” a existat, exista si va exista. Astfel, nu e vorba de subiectiva „ranza”, ci de o realitate obiectiva. Totul depinde in ce limite exista si se manifesta competitia dintre ei.
 

Euforia pe care electoratul si presa o traiesc dupa 5 aprilie vizavi de solidaritatea Opozitiei nu este de bun augur pentru ca, in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, frumosul vis se va termina – parerea mea e ca cel mai bine ar fi ca acest vis sa se spulbere cat mai repede posibil. Afirmand aceasta, ma refer la un lucru despre care nu dorim sa vorbim: in perspectiva viitoarelor batalii electorale, Opozitia trebuie sa se reformeze. In actuala formula ea nu va lua mai multe mandate decat a luat in acest an. Nevoia de reformare a fost intuita si de colegul nostru Petru Bogatu, care vorbea recent despre ratiunea unei apropieri dintre PLDM si AMN. Adevarul e ca actuala Opozitie nu este atat de omogena cum crede electoratul, dar si presa uneori. (Tind sa devina un loc comun sintagme gen „opozitia liberala”, „partidele liberale”, lucru putin spus nevinovat, fiindca induce electoratului un neadevar sau un semi-adevar, componentele Opozitiei nefiind, totusi, liberale suta la suta. Noi trebuie sa pregatim electoratul pentru viitoarele „cutremure” care, in mod obiectiv, vor avea loc in sanul actualei Opozitii.)

Dincolo de alte motivatii, este evident ca unele componente ale actualei Opozitii, considerate de dreapta, trebuie sa se deplaseze mai spre centru, ba chiar mai spre stanga. Anume aceasta „deplasare” va detensiona relatiile dintre componentele Opozitiei, va diminua rolul „ranzei”, va permite extinderea bazinului ei electoral, adica, fiecare sabie isi va gasi teaca proprie. Anume aceasta aveam in vedere cand vorbeam mai sus despre necesitatea gestionarii juste a capitalului de credibilitate pe care il are astazi Opozitia. Procesul inevitabilelor diferentieri intre componentele actualei Opozitii nu trebuie lasat sa decurga de la sine, cu scandaluri, ci urmeaza a fi gestionat.
 

Numai pe aceasta cale va putea fi anihilat acel dusman invizibil care se afla in interiorul Opozitiei si despre care vorbeam la inceput; numai astfel Opozitia va demonstra ca stie ce sa faca cu victoria morala obtinuta in scrutinul din 5 aprilie.
 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *