O deplasare de documentare, la Bruxelles, organizata pentru jurnalisti si experti din societatea civila, ne-a ajutat sa cunoastem mai bine ce este NATO. Am „pipait” Alianta din interior si, spre surprinderea noastra, nu am gasit aici o atmosfera de cazarma, ci spiritul unei institutii europene. Asta nu inseamna ca NATO nu e mama securitatii.
Ne-am convins pe propria piele de acest lucru, cand geanta unui coleg de al nostru, uitata din intamplare pe un hol la Cartierul NATO, a fost imediat „depistata”, „localizata” si „raportata”. Pentru ca, in final, colegul sa fie invitat la locul „infractiunii” si rugat sa-si ridice singur obiectul suspect. Nu a fost singurul moment amuzant in aceasta calatorie, care initial se anunta una foarte serioasa. Cand, la Cartierul General, l-am intrebat pe un soldat ceh in ce limba vorbeste cu compatriotii sai – engleza sau franceza -, acesta ne-a raspuns franc: „Daca suntem in doi – in ceha.
Doar nu suntem nebuni sa vorbim in alta limba, fie ea si oficiala”. Un alt soldat, la orice intrebare a noastra, apasa rapid pe butonul microfonului, oferindu-ne raspunsuri mai inteligente decat la „Cine stie, castiga”. Probabil ca inteligenta e una din calitatile pentru care ajungi sa lucrezi aici. In fine, la capatul acestei deplasari am inteles ca ceea ce stiam noi despre NATO era exact inversul a ceea ce NATO este in realitate. Dar, mai multe – in numarul de vineri.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
