Ca de fiecare dată, însă, uităm sau omitem acest lucru, preferând medicamentele chimice în locul remediilor fitoterapeutice, necostisitoare şi aflate, totuşi, atât de aproape de noi. În luna iulie, ca pe întreaga durată a sezonului cald, câmpurile şi pajiştile înverzite sunt adevărate farmacii în aer liber. Locurile care au beneficiat până acum de suficientă lumină, căldură şi apă, vor ascunde cu siguranţă plante vindecătoare printre buruieni: drobiţă (Genista tinctoria), Amăreala (Polygala amară), Sânzienele albe (Galium mollugo), Ţintaură (Centaurium erythraea), Coada-şoricelului (Achillea millefolium) şi ghizdeiul (Lotus corniculatus).
Drobiţa este cunoscută în popor sub multe denumiri, cele mai întâlnite sunt bobitei, braba şi lemnul bobului. Aţi văzut-o, cu siguranţă, crescând prin fâneţe: are o tulpină înăltuţă, florile galbene-aurii şi dese. Din tulpinile acestei plante se prepară un ceai folosit împotriva durerilor de stomac, constipaţiei, reumatismului şi chiar în cazurile tumorale. Se prepară astfel: adăugaţi 2 linguriţe de plantă mărunţită la 250 ml apă clocotită şi lăsaţi să infuzeze 10 minute. Se pot consuma 2-3 căni pe zi.
În zonele de deal şi de munte la mare căutare este şi ţintaura. Aceasta este o plantă medicinală de culoare albastră sau roşie, perenă, care creşte 10-40 cm. Florile sunt ca nişte steluţe cu cinci colţuri. Ceaiul se obţine din părţile aeriene înflorite, recoltate prin tăierea tulpinilor cu foarfeca sau cuţitul la 5 cm de la suprafaţa pământului. Ţintaura tratează afecţiuni precum: febra, lipsa poftei de mâncare, tulburările stomacale, bolile de piele şi diabetul.
Cunoscute şi sub denumirea de drăgaica, sânzienele sunt plantele a căror recoltare începe în mod tradiţional după 24 iunie, când se sărbătoreşte Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul. Vârfurile înflorite ale tulpinilor se culeg până în septembrie, punându-se treptat la uscat la umbră, în straturi subţiri. Până în prezent sânzienele albe s-au dovedit a avea următoarele proprietăţi: diuretice, antiseptic, antireumatice şi afrodisiace, ceea ce le dau eficacitate în afecţiuni cum ar fi: tulburări circulatorii, icter, poliartroze, gută şi reumatism cronic.
Trebuie să se cunoască și despre coada-şoricelului, chiar dacă este una dintre cele mai populare plante medicinale de la noi şi din lume. Denumirea latină, Achillea milefolium, aminteşte de povestea lui Ahile, a cărui rană sângerândă a fost oblojită de tovarășul său de luptă chiar cu frunzele acestei plante. Florile cu gust amar şi miros aromatic sunt recoltate pentru efectele ei benefice în afecţiunile digestive, în bolile diareice, în tratamentul hemoroizilor şi multe altele. Pentru administrarea internă, se prepară infuzie din 2 linguri de flori la 2 căni de apă. Pe parcursul zilei respective se va bea toată cantitatea de ceai, în mai multe reprize.
gradinamea.ro
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
