Ce vor studentii?

Saptamana trecuta, mii de studenti din RM au protestat impotriva fraudelor electorale. In replica, ei au fost compromisi, bruscati, acuzati si supusi la diferite provocari de catre institutiile statului. I-am intrebat pe cativa studenti de la diferite universitati de ce au iesit sa protesteze. Si iata ce ne-au raspuns ei. (Pentru a nu-i expune persecutiilor care deja au inceput, nu le publicam numele integral.)

Ana, studenta la USM
Noi nu am dorit niciodata ceva la ce nu avem dreptul. Se vorbeste atat de mult despre faptul ca traim intr-un stat democratic – daca e asa, de ce nu avem nici macar posibilitatea de a ne exprima? Toate incercarile sincere ale tinerilor de a spune despre problemele cu care se confrunta sunt plasate in cele mai nefavorabile contexte, sunt compromise. Lumea nu a iesit in strada sa distruga, dar sa spuna impreuna „NU!” nedreptatii comuniste.

Constanta, studenta la USM
Imi este frica sa ma gandesc cum arata viitorul meu in comunism! Am obosit sa lupt cu morile de vant, cand totul este in mainile lui Voronin. Cel mai mult ma deranjeaza ca manipuleaza oamenii prin intermediul „Moldova 1”. Am participat la protestul PASNIC din seara zilei de 6 aprilie si mi se umplea sufletul de bucurie cand vedeam ca acelasi lucru si-l doresc mii de tineri ca si mine. In acel moment aveam speranta ca vom scapa de comunism.

Vasile, student la ASEM
Sunt profund dezamagit de rezultatele alegerilor, eu am votat pentru schimbare, la fel ca si majoritatea prietenilor mei, dar ce am primit in schimb? Avem cu totii sentimentul ca ni s-a furat viitorul, insa dreptul de a spune acest lucru cu glas tare nu ni-l poate lua nimeni. Este evident ca guvernarea incearca sa califice ca fiind „vandali” toti tinerii din RM, pentru ca anume tinerii inteleg ce se intampla cu adevarat in aceasta tara. Batranilor le-au „spalat ochii” cu ajutoare materiale si promisiuni, dar cred ca si ei incep sa-si dea seama ca sunt manipulati.

Alexandru, student la UTM
Sunt pro-european si sunt anti-vandalism. Nu pot sa fiu nepasator fata de tot ce se intampla, am iesit la protest pentru a-mi arata dezacordul fata de rezultatele preliminare. Personal, m-am aflat in centrul capitalei de la 09.30 pana la 15.00, mai curand ca spectator decat ca participant, pentru ca avea cine sa arunce cu pietre: lume bine organizata care manipula masele infierbantate. In zilele de 6, 7 si 8 aprilie, in randurile protestatarilor se aflau persoane cu fizionomii de delicventi, poate chiar fosti puscariasi.

Elena, studenta la UPS „Ion Creanga”
Ne dorim sa fim egali in drepturi cu tinerii din intreaga Europa, sa putem calatori liber si sa-i avem pe parintii nostri aproape. Ne este sila cand auzim ca ni se spune ca traim bine. Traim bine pe spatele parintilor nostri care muncesc la negru peste hotare. Invatam, platim contracte din banii parintilor, iar mai apoi nici nu avem unde sa ne angajam si suntem nevoiti sa repetam soarta lor. Am o multime de prieteni care au facut studii, dar dupa aceasta au plecat de aici. Pur si simplu nu avem alta iesire din situatie, este imposibil sa mai pastram tacerea.

Svetlana Coneva,
stagiara la TIMPUL