Cea mai cumplită armă a lui Stalin îndreptată împotriva inamicilor politici a fost poliţia secretă rusească. Cu ajutorul ei, liderul sovietic a fost capabil să-şi îndepărteze şi compromită toţi opozanţii, să ţină în frâu populaţia, să semene teroare şi totodată să spioneze inclusiv alte state.

Unul dintre cele mai temute instrumente folosite de liderii sovietici pentru a subjuga populaţia şi de a scăpa de adversari a fost poliţia secretă NKVD. Adică, în traducere directă, Comisariatul Poporului pentru Afacerile Interne. Formată din agenţi recrutaţi pe sprânceană, care se remarcau atât prin cruzime, şiretenie, pricepere, dar mai ales loialitate faţă de partid, NKVD a fost urechile şi ochii lui Stalin în Rusia Sovietică, implicată în cele mai odioase şi greu de crezut acte îndreptate împotriva rivalilor politici.

Naşterea ”Comisariatului Poporului” în focul revoluţiei bolşevice

În 1917 după revoluţia din Februarie, sistemul de poliţie din perioda ţaristă a fost desfiinţat fiind înlocuit de miliţii populare. Odată cu lovitura de stat bolşevică organizată de Lenin în octombrie 1917, ministerul afacerilor interne s-a transformat în NKVD, o structură ce îngloba atât atribuţii de menţinere a ordinii publice, de poliţie politică, serviciu de pompieri, miliţie cetăţenească etc. În general era un serviciu înţesat de proletariat, cu o calificare şi o calitate îndoielnică, departe de ceea ce va deveni NKVD în anii dictatoriali ai lui Stalin.

Tocmai de aceea Consiliul Comisariatului Poporului a simţit nevoia de a pune bazele CHEKA, adică poliţia politică condusă de Felix Dzerzhinsky. În 1922, CHEKA a fost reorganizată şi transformată în GPU, aflată în subordinea NKVD. În 1923 are loc o nouă transformare iar GPU se transformă în OGPU aflată în subordinea Sovietului Comisarilor Poporului. În 1930 NKVD a fost desfinţat de Stalin şi reinventată în 1934 la ordinele dictatorului sovietic. Practic pe 10 iulie 1934 a fost reînfiinţat NKVD şi a făcut joncţiunea cu OGPU transformat în GUGB. Noul NKVD îngloba atribuţii clare de poliţie secretă, poliţie politică şi forţă de opresiune sovietică. Exact ceea ce-şi dorea Stalin. În cadrul noului NKVD au fost recrutaţi agenţi specializaţi în intimidare, în spionaj, tortură şi tot ceea ce era necesar pentru a îndeplini misiunile impuse de conducerea URSS.

Prima sarcină: eliminarea adversarilor politici din partid. O înscenare incredibilă

Primul şef al NKVD-ului reformat Genrikh Yagoda a primit ca primă sarcină eliminarea adversarilor lui Stalin chiar din cadrul Partidului Comunist. Practic, NKVD-ul era un serviciu aproape personal al marelui dictator. Primul pe lista neagră a lui Stalin era Serghei Kirov, unul dintre conducătorii Partidului Comunist în URSS. Acesta fusese un aliat de încredere al lui Stalin, dar liderul sovietic devenise gelos pe Kirov şi dorea cu orice preţ îndepărtarea lui. „Kirov se afla în contrast cu Stalin. Kirov era mult mai tânăr, un orator elocvent, carismatic care putea să vrăjească audienţa. Mai mult decât atât, Kirov, spre deosebire de Stalin era etnic rus”, preciza Edward Gazur.

În concluzia Yagoda a primit sarcina de a-l termina pe Kirov. La rândul său, şeful NKVD l-a însărcinat pe Vania Zaporozhets, locotenentul său de încredere să ducă misiunea la bun sfârşit. Zaporozhets a găsit şi executantul potrivit, la scurt timp. Era vorba despre Leonid Nikolayev, un tânăr care fusese dat afară din partidul comunist. Acesta jurase răzbunare mai ales împotriva liderilor Partidului Comunist. Mai mult decât atât tânărul Leonid avea şi o inteligenţă limitată fiind uşor de manipulat. Zaporozhets i-a dat un pistol şi l-a învăţat cum să-l ucidă pe Kirov în interiorul institutului Smolny din Leningrad. Prima tentativă a eşuat, Nikolayev fiind arestat imediat ce a intrat în clădire.

Zaporozhets şi-a folosit toată influenţa pentru a-l elibera şi al trimite din nou pe urmele lui Kirov. Pe 1 decembrie 1934, tânărul Leonid Nikolayev a reuşit să păcălească gărzile liderului sovietic şi l-a împuşcat mortal pe Kirov. A urmat finalul unui plan malefic, greu de crezut. Yagoda l-a pus pe Nikolayev să semneze sub tortură un act prin mărturisea că ar fi fost pus să-l ucidă pe Kirov, de Gregory Zinoviev şi Lev Kamenev, doi lideri sovietici aflaţi în opoziţie cu Stalin şi foşti prieteni ai lui Lenin.

Practic, dintr-o singură lovitură dibace a NKVD-ului, Stalin a scăpat de toţi adversarii politici şi de foştii camarazi ai lui Lenin. Devenea singurul stăpân al URSS, cu ajutorul nou reformatei poliţii secrete. ”Sute de supecţi din Leningrad au fost adunaţi şi executaţi sumar, fără proces. Sute de oameni au fost târâţi din celulele unde zăceau de ani de zile şi executaţi într-un gest oficial de răzbunare împotriva tuturor duşmanilor poporului. Primele mărturii despre moartea lui Kirov arătau că asasinul a acţionat ca unealtă a străinilor, estonieni,polonezi, germani şi englezi. Apoi au apărut o serie de rapoarte oficiale care îl legau pe Nikolayev de susţinători ai lui Trotsky, Zinoviev, Kamenev şi alţi vechi bolşevici, care nu vedeau cu ochi buni dictatura lui Stalin”, scria Victor Kravchenko.

Mare teroare, o operă a NKVD

”Marea Teroare” declanşată în URSS începând cu anul 1934 a însemnat una dintre cele mai însegerate pagini ale istoriei Europei. Pe scurt, este vorba despre epurarea comandată de Stalin şi îndreptată împotriva adversarilor politici dar şi a tuturor celor care nu corespundeau noului regim sovietic. Inclusiv a celor consideraţi capabili, doar ipotetic, să conteste dictatura stalinistă. ”Marea Teroare” a fost planificată şi pusă în practică cu ajutorul NKVD. Se presupune că între 1936 şi 1938 peste 750.000 de oameni au fost executaţi în timpul ”Marii Terori”. Executaţi sumar, fără niciun fel de proces. Totodată în timpul acestei ”Mari Terori” peste un milion de oameni au fost trimişi în tabere de muncă în cunoscutul gulag sovietic. Propriu-zis au fost ani de teroare şi sâne în URSS. Totul a început cu asasinarea lui Kirov. Apoi cu procesele din Moscova când foştii lideri bolşevici au fost sacrificaţi pentru a lăsa locul numai unui singur lider, Stalin.

Nu a durat mult până când teroarea a fost extinsă asupra ţăranilor înstăriţi, minorităţilor etnice, artiştilor, oamenilor de ştiinţă, scriitorilor, intelectualilor în general. Toţi cei bănuiţi că nu ar fi de acord cu doctrina stalinistă erau ridicaţi de NKVD şi executaţi sau deportaţi în gulag. Nimeni nu era în afara pericolului, teama impusă de NKVD domina peste tot. Vecinul nu avea încredere în vecin şi nici măcar rudele între ele. Mai mult decât atât Stalin a ordonat uciderea a peste 30.000 de membrii ai Armatei Roşii, convis că aceştia plănuiesc o lovitură de stat. Din cei 103 generali câţi avea URSS, în jur de 80 au fost executaţi. Trăgând linie cu ajutorul NKVD, Stalin a epurat peste 3 milioane de oameni numai din Partidul Comunist. Şef al NKVD în perioada ”Marii Terori” a fost Nikolai Yezhov. Acesta a luat locul lui Yagoda. Acesta din urmă, deşi a făcut tot ce-i spuse dictatorul, a sfârşit ca victimă a ”Marii Terori”. Primul şef NKVD a extins sistemul gulag, a pus la cale primele înscenări şi asasinate dar cu toate acestea nu a fost suficient de eficient în viziunea lui Stalin.

Plus, ştia deja prea multe. Aşa că a fost sacrificat. De altfel aceasta era viaţa pe muchie de cuţit în NKVD. Yagoda a fost acuzat de conspiraţionism, de spionaj şi simpatie faţă de foştii lideri bolşevici. A fost executat. Yezhov i-a luat locul şi a condus ”Marea Teroare” în 1936-1939. Numai în anii 1937-1938, pentru a-şi mulţumi şeful şi nu a avea soarta lui Yagoda, Yezhov a dispus arestare a peste 1.3 milioane de oameni dintre care peste 680.000 au fost executaţi pentru crime împotriva statului comunist. După 1941 NKVD a mai trecut prin mai mult preocese de reformare ajungând NKGB şi mai apoi din 1946, minister, adică MGB, ”Ministerul Siguranţei Statului”. După numeroase procese de transformare s-a format KGB în 1954, adică „Comitetul Securităţii Statului”.