Cel mai periculos partid e cel al indecişilor

În anii ’90, el a participat la toate Marile Adunări Naţionale, crezând că aflarea sa în Piaţă e decisivă pentru triumful democraţiei. Şi-a dat apoi votul pentru democraţi, în speranţa că aceştia îi vor face viaţa mai dulce. Dar, aflându-se în minoritate, democraţii nu şi-au putut îndeplini promisiunile. În 2001, a dat a lehamite din mână şi i-a ales pe comunişti. Iar peste opt ani s-a convins că aceştia au intrat în Parlament proletari, dar au ieşit de acolo milionari. Dezamăgit de toate, în 2009, a ieşit împreună cu toată ţara să protesteze. Ceea ce a obţinut a fost însă o guvernare democrată provizorie. Pe 28 noiembrie 2010 este invitat din nou la vot…

Îl înţeleg pe acest cetăţean şi, cu toate acestea, îl îndemn să iasă la vot. Dacă va ieşi la vot, mai are o şansă… Dacă nu, şi-a epuizat toate şansele pentru că cel mai periculos şi fără şanse partid e cel al indecişilor.