Monumente de zeci de mii de euro, cavouri cu acoperișuri poleite cu aur, camere de supraveghere, străzi sau sectoare ca într-un oraș și răposați VIP, toate aceste lucruri caracterizează pe deplin cimitirul „Sfântul Lazăr” din capitală, cunoscut de mulți și drept „Doina” - datorită străzii pe care se află. Zilnic aici sunt înmormântate în medie 13 persoane, iar anual numărul se ridică la aproape 5000. 

La începutul acestui an administrația a solicitat ca suprafața cimitirului să fie extinsă, dar deocamdată inițiativa plutește în aer. Dacă nu se va găsi o soluție, locul de veci a sute de mii de răposați ar putea deveni neîncăpător în doar câțiva ani. Ca să aflu cum e să întreții cel mai mare cimitir din Europa, dar și cum funcționează o asemenea mașinărie din interior, am mers pe teritoriul acestuia chiar în preajma sărbătorii comemorării celor adormiți. 

Am vizitat cimitirul „Doina” într-una dintre zilele când mulți oameni îngrijeau mormintele apropiaților pentru Paștele Blajinilor. Acesta este situat în partea de nord-est a Chișinăului, în cartierul Poşta Veche a sectorului Râșcani. La vest este învecinat cu parcul „Valea Gâștelor”, la nord-est - cu terenuri agricole, iar la sud și est - cu întreprinderi industriale și cartiere rezidențiale.

La intrarea pe teritoriu te întâmpină o droaie de cerșetori, care stau cu mâna întinsă și cu o mutră foarte chinuită așteaptă să le dai bani. Într-o parte, două femei văruiau bordura, iar în alta, mama cu fiica vopseau o cruce într-un verde închis. Din toate direcțiile veneau mașini. Era ultima zi înainte de „blajini” când încă se permitea accesul cu automobilul.

„Nu se știe exact numărul persoanelor înmormântate”

Conform datelor oficiale, Cimitirul „Sfântul Lazăr” este funcțional din anul 1964. În prezent, acesta se întinde pe o suprafață de 107 hectare, ceea ce constituie două milioane de metri pătraţi, iar ca să fie extins cu 37 ha, cum planifică administrația, este nevoie de acordul autorităților din Grătiești și de o hotărâre de Guvern. Aici sunt înmormântate 224 de mii de persoane, doar de când este dusă evidența la acest capitol - din anul 1978. Primii 14 ani nu figurează în calculele date și respectiv nu se știe exact câți oameni și-au găsit locul de veci în acest loc.

Potrivit directorului cimitirului, Pavel Eni, care a preluat funcția respectivă în 2006, din `64 până în `78, aici ar fi fost îngropați peste 60 de mii de răposați. Prin urmare, în total, pe teritoriul cimitirului, și-au găsit „liniștea” peste 300 de mii de persoane, ceea ce, conform conducerii, îl transformă în cel mai mare cimitir din Europa, după numărul oamenilor înmormântați. Din cifra totală, 5839 sunt înregistrați drept necunoscuți. Potrivit regulamentului cu privire la cimitire, cheltuielile pentru înmormântarea şi întreţinerea mormintelor „decedaților neidentificați” sunt suportate de autorităţile administraţiei publice locale.

Pavel Eni, directorul Cimitirului Sfântul Lazăr

La „Doina” sunt înmormântați și un număr mare de evrei – 12 mii. Mormintele acestora la fel sunt întreținute și îngrijite în prezent de autoritățile locale, deoarece după anii `90, majoritatea evreilor au preferat să plece din R. Moldova.

„Mulți și-au construit cavouri pentru întreaga familie”

„Sfântul Lazăr” este structurat după principiul unui oraș, cu străzi, sectoare și locuri de casă, în cazul „locatarilor” de aici, pe veci. Pavel Eni spune că în centrul cimitirului înmormântările au avut loc în special în anul 2004. În total, pe teritoriu, sunt 273 de sectoare, iar într-un sector sunt în jur de 600 de morminte. După 7 ani se permite ca rudele de gradul întâi să fie înmormântate în același loc, iar lucrul dat permite folosirea repetată a lotului de pământ.

„În prezent avem 19 mii de locuri rezervate pe teritoriul cimitirului. Pe lângă asta mulți și-au construit cavouri pentru întreaga familie și pe același teren înmormântează patru, șase sau chiar opt persoane. Noi nu vindem cavouri. Toți și le fac singuri. Noi vindem doar lotul de pământ, care în prezent costă o mie de lei pentru înmormântare – suma ce nu a suferit schimbări. În schimb rezervarea, care costa anul trecut 988 de lei, acum s-a majorat până la patru mii de lei. Întreținerea anuală a lotului costă 120 de lei. Adăugător se achită doar săpatul gropii, la solicitarea proprietarului terenului”, comunică directorul.

Motivul majorării taxelor pentru prestarea serviciilor îl explică prin faptul că din septembrie 2016 au fost scutiți de plată pensionarii, veteranii de război și persoanele cu dizabilități de gradul I, II și III. Acum unitățile de transport care intră pe teritoriu plătesc dublu față de cât achitau în anul precedent. Accesul automobilelor mici costă zece lei și nu cinci, cum era anterior. Cei cu autovehiculele mari, de până la 3,5 tone, achită 50 de lei, iar persoanele care intră cu camioane sau alte unități de transport mai grele plătesc câte o sută de lei.

„Copiii își aduc părinții răposați la oraș”

Din perioada sovietică se considera că un cadavru se descompune într-o perioadă de 25 de ani și în tot acest timp nu era permisă înmormântarea unei alte persoane în același mormânt. Recent însă, normele europene au demonstrat că procesul de putrefacție are loc mai rapid și anume într-un termen de șapte ani. „Noi facem deshumări și cunoaștem situația. Omul se descompune complet în acest timp, iar osemintele rămân uscate. Din acest motiv legea permite ca după șapte ani locul să poată fi refolosit. Dacă proprietarul lotului achită taxele regulat, nu se va trezi într-o bună zi că acolo a fost înmormântată o altă persoană”, comunică amuzat Pavel Eni.

Interlocutorul meu spune că există o practică foarte populară prin care mulți copii, care s-au născut la țară, fie înmormântează părinții în Chișinău, fie le aduc osemintele aici și își rezervă câte un loc lângă ei – ca să fie toți alături.

Nu mereu a fost însă așa, până în anul 2006-2007 puteau să-și procure un loc în cimitirul „Doina” doar cei care aveau viză de reședință în Capitală, pentru asta plăteau suplimentar câte o mie de lei. De atunci însă nu au mai fost prevăzute anumite interdicții. Acum, dacă omul plătește, poate să vină și din Briceni și din Cahul, de fapt de unde dorește.

„Oamenii au impresia că noi lucrăm doar de Paștele Blajinilor”

La „Doina” sunt în jur de 80 de angajați. Dintre ei 24 se ocupă de îngrijirea și amenajarea teritoriului, 22 de gropari, zece persoane în cadrul administrației, opt portari, câțiva șoferi și personalul auxiliar. Preotul și alți slujitori ai bisericii nu figurează în rândul angajaților – ei sunt pe cont propriu. Salariul lucrătorilor este în funcție de volumul de muncă și este de circa patru mii de lei, pentru cei de la salubritate și șase mii pentru reprezentanții administrației.

În medie, zilnic, la „Doina” au loc 13 înmormântări. Se întâmplă să fie și câte 25-30, dar și zece sau cinci. Directorul susține că întreținerea cimitirului este foarte costisitoare, iar majoritatea celor care trebuie să plătească pentru servicii se pomenesc „pensionari”, care prin lege nu achită nimic. Pe lângă aceasta, lunar sunt înmormântate câte 12-13 persoane necunoscute, pentru care cheltuielile sunt acoperite în totalitate din bugetul cimitirului. O singură înmormântare de acest fel ajunge la suma de 16-17 mii de lei. Anual, pentru necunoscuți sunt alocate circa 200 de mii de lei.

„Oamenii au impresia că noi lucrăm numai o lună, atunci când e Paștele Blajinilor. Aici este de lucru anul împrejur. Acum în genere se muncește de dimineață până noaptea târziu și în zilele de odihnă - ca să reușim să punem la punct totul până vor veni cetățenii să-și pomenească răposații. Mult lucru o să avem și după „blajini”, pentru că cetățenii noștri lasă dezordine și aruncă gunoiul peste tot. Pe lângă asta se mai găsește câte un boschetar căruia îi place să distrugă monumentele sau să fure crucile de inox. Punem angajații să-i pândească, să-i prindă și să-i dea pe mâna poliției. În 2006-2007, când am venit în funcția de director, se furau foarte mult monumentele de granit, acum nu se mai practică acest lucru. În schimb, au apărut persoane care fură flori ca să le vândă”, susține amuzat Pavel Eni și recunoaște că îi este frică să meargă prin cimitir noaptea - din cauza copacilor care au transformat locul practic într-o pădure.

Normele europene, spre exemplu, prevăd ca în cimitire să fie defrișați toți copacii și obligatoriu să existe iluminat. În Republica Moldova deocamdată nu există asemenea prevederi.

Profesia de gropar – „nouă tot ne este jale”

Printre morminte, în zona veche a cimitirului, l-am zărit pe groparul Grigore Levinte. Cu un oftat din greu, acesta arunca peste umăr țărâna pe care o scotea din groapă. În mai puțin de trei ore, acolo urma să aibă loc o înmormântare și bărbatul săpa fără întrerupere. A recunoscut că activează în acest domeniu de la începutul anilor ’80, încă pe când era flăcău. Periodic a mai făcut pauze, pentru a munci în construcții sau pentru ca să plece în străinătate, dar într-un final a revenit tot aici.

„Munca asta nu-i ușoară. Când sapi, dai de piatră, de rădăcini de copac sau peste alte sicrie. Trebuie să știi tehnologia. Adâncimea minimă trebuie să fie de 1,80 m, iar lungimea 2,20 m. Nici nu-mi mai trebuie măsurătoare, fac totul la ochi. Fiecare gropar sapă pe zi câte o groapă. Aici încă e ușor, dar sunt zone unde se sapă foarte greu pentru că pământul e cleios. Suntem plătiți pentru cât lucrăm și ajungem pe lună până la cinci mii de lei”, povestește interlocutorul meu, periodic ridicând capul din groapă.

Grigore Levinte, gropar cu peste 30 de ani de experiență

Grigore Levinte spune cu fermitate că nu-și va aduce niciodată copiii la lucru în cimitir. Vrea să le asigure studiile, ca fiecare să aibă o profesie, iar domeniul respectiv nu este o opțiune. Bărbatul povestește că tot groparul este cel responsabil de acoperit groapa și tot el aduce în regulă mormântul. „Mulți cred că noi suntem răi și că nu avem respect față de cei decedați. Nu este drept, nouă tot ne este jale. Eu de fiecare dată mă gândesc că trebuie să avem stimă față de toți de parcă ar fi o rudă de-a noastră. Toți o să murim odată și odată, de aceea trebuie să avem o atitudine omenească”, subliniază groparul și constată cu un zâmbet modest că deja s-a acomodat la acest lucru și că probabil așa i-a fost soarta.

Pe final de discuție, bărbatul mi-a spus cu mândrie că știe tot cimitirul la fel de bine cum știe orașul Chișinău. Nu are nevoie nici de hartă și nici de ghid atunci când de cu seară primește însărcinarea să sape o groapă într-un anumit sector. Frică de sicrie, morminte sau cruci zice că nu mai are – în cei peste 30 de ani de experiență acest sentiment practic a dispărut.

„Monumente de zeci de mii de euro și cavouri poleite cu aur”

Potrivit conducerii, în cele două zile când este marcat Paștele Blajinilor – la „Doina” vin circa jumătate de milion de oameni. Printre cei înmormântați aici sunt reprezentanți ai diferitor categorii sociale, de la oameni ai străzii până la personalități de importanță internațională. Prin urmare, unele monumente instalate ajung să coste zeci de mii de euro. „În fața bisericii este un sector de circa 250 de locuri, unde sunt doar cavouri. Din auzite știu că o singură chestie cu care au acoperit un cavou costă nu mai puțin de 20 de mii de euro. Pe lângă aceasta este o zonă similară cu alte câteva zeci de cavouri care au fost construite cu cea mai scumpă piatră de granit. Cavoul principal are un acoperiș, iar din câte mi-au spus cei de acolo, e poleit cu aur. Cei cărora le aparține zona respectivă mi-au spus că totul i-a costat peste un milion de euro, dar nu știu dacă-i adevărat sau ba”, mărturisește Eni.

Acoperișul acestui cavou ar fi poleit cu aur

În cei peste zece ani de activitate în calitate de director, el spune că a avut parte de tot felul de situații pe cât de amuzante, pe atât de triste. O femeie a solicitat ca după moarte să fie înmormântată lângă fostul ei soț, dar nu accepta categoric să stea în stânga lui, argumentând că toată viața nu au dormit împreună, chiar dacă aveau câțiva copii. Un alt caz mai neobișnuit s-a întâmplat cu familia Briliant, unde rudele de gradul întâi au venit cu certificatul de deces al unui bărbat și au solicitat ca acesta să fie înmormântat lângă părinții săi. La o lună după ce s-a petrecut totul au venit frații și surorile răposatului, au spus că el a fost un fecior rău - părinții nu-l respectau și au cerut administrației să-l deshumeze și „să-l arunce sub gard ca să-l mănânce câinii”. Cu greu s-a reușit rezolvarea situației pe cale amiabilă.

Cimitirul „Doina” – atracție turistică internațională

Publicația britanică „Daily Mail” a prezentat Cimitirul „Sfântul Lazăr” drept una dintre atracțiile turistice principale din R. Moldova, dar și din Europa și au constatat că acesta este și cel mai mare de pe continentul european. Jurnaliștii străini au rămas impresionați de crucile de fier, coroanele colorate şi pietrele de mormânt care atrag atenţia prin decoraţiuni, desene și mesaje neobișnuite.

În 2010, cimitirul „Doina” a fost subiectul unui documentar realizat de HBO Romania, Digging For Life, axat pe viaţa groparilor care lucrează şi locuiesc aici.

Pe teritoriul municipiului Chișinău sunt în total 11 cimitire, inclusiv în suburbiile Capitalei, iar „Sfântul Lazăr” este cel mai tânăr dintre ele și are 53 de ani. Anual suprafața acestuia este extinsă cu câte două hectare.