Cele mai citite articole din 2015

Vrem în UE pentru că în URSS era mai bine
Silviu Tănase, 13 noiembrie 2015

(…) De ce moldovenii sunt nostalgici după URSS și cred că RM merge într-o direcție greșită? Ce altceva ar putea crede, când urmăresc zilnic la TV cum foștii „lideri” naționali sunt în beciurile CNA și oricum urmează mărire de tarife și, respectiv, de prețuri.

Pe vremea URSS-ului, se comiteau abuzuri și jafuri, cel puțin, la fel de mari, dar sistemul sovietic avea un instinct de supraviețuire mai dezvoltat și nu se publica nimic despre acele crime. Statul sovietic a știut ce înseamnă să controleze media și „reușitele” cincinalelor, care erau mereu în topul știrilor, pentru că dacă-i spui unui om de o sută de ori că-i oaie, într-o dimineață va începe să „behăie”.

R. Moldova merge într-o direcție greșită de douăzeci de ani, această „conștientizare” de acum e doar un efect al isteriei mediatice. Așa-numita opoziție (mai ales din zona media) se bucură și promovează orice eșec al statului, pentru că, nefiind capabili să atragă atenția la vreun proiect pozitiv, precum să zicem, reintegrarea în România, continuă să isterizeze societatea despre „decăderea” actualului regim.

Experiment: Cum am supraviețuit cu 1800 lei în 18 zile
Ana Gherciu, 20 noiembrie

Statul Republica Moldova vrea să-și transforme locuitorii în consumatori de hrișcă și cartofi, care nu părăsesc casa decât pentru a merge la lucru. Aceasta este concluzia la care a ajuns jurnalista Ana Gherciu, testând pe propria piele cum e să trăiești din ceea ce se numește „minimum de existență” al unei femei care locuiește într-un oraș mare.
Conform cifrelor oferite de Biroul Național de Statistică (BNS), o femeie aptă de muncă, locuitoare a orașului Chișinău, ar trebui să supraviețuiască cu 1803,1 lei pe lună, iar un bărbat ar avea nevoie de mai mulți bani – 2125,5 lei. În sate, femeile și bărbații ar avea nevoie cu câte 200 de lei mai puțin. Iar dacă amintim că salariul mediu, în 2015, este de 4260 de lei, reiese că fiecare moldovean duce nimic mai mult decât o viață îndestulată.
Jurnalista Ana Gherciu a încercat să trăiască în Chișinău cu doar 1800 de lei timp de 30 de zile și nu i-a reușit.

Măturător pentru o zi, dar cu impresii pentru o viață
Dorin Galben, 20 octombrie 2015

Jurnalistul Dorin Galben a muncit într-o zi cot la cot cu măturătorii din Chișinău, s-a trezit odată cu ei, s-a îmbrăcat la fel ca și ei, a măturat, a cărat frunze și a strâns gunoiul din tomberoane. În viziunea multor concetățeni măturătorii sunt niște alcoolici terminați, narcomani sau foști pușcăriași, iar elevii care nu reușesc la școală sunt speriați cu vorbe de genul: „Dacă n-o să înveți, o să ajungi măturător!”. Timp de doar câteva minute reporterul nostru s-a vindecat de prejudecăți și a înțeles că nu e o rușine să stai zilnic cu mătura în mână. Cei care fac această muncă sunt niște persoane care tot au vise și așteptări, dar cel mai important e că au familii care trebuie hrănite și întreținute.

Dorin Galben s-a trezit la ora 5 dimineața și s-a dus la Catedrala din centrul Capitalei. Acolo a lucrat alături de câțiva măturători și a înțeles într-un final că acești oameni nu-și doresc nimic mai mult decât o atitudine omenească la adresa lor și că nu merită să fie batjocoriți de trecători la fiecare pas.

Vor renunța partidele la ministere?
Ion Macovei, 2 decembrie 2015

În revendicările sale, PLDM pune accent pe un premier apolitic și pe scoaterea instituțiilor statului de sub controlul partinic. E un deziderat pe care îl invocă oficial și ceilalți participanți la discuții. Dar nu cred că cineva vrea să renunțe la ministere. Chiar vor îndrăzni PDM, PL și PLDM să permită un guvern tehnocrat? Premierul poate fi apolitic, dar ministerele oricum vor rămâne sub controlul partidelor de coaliție. De fapt, am avut o tentativă de guvern condus de premier apolitic la începutul acestui an. Vă amintiți de Gaburici? Dar, și în acest caz, nașul lui, Eduard Bănăruc, era membru al PLDM și al consiliului de administrație al Băncii de Economii. În țara noastră poți fi apolitic, dar nu lipsit de neamuri. Niciodată nu poți fi sigur că un candidat la o funcție înaltă nu e legat de niște promisiuni sau legături (in)directe de rudenie cu persoanele care trag sforile în R. Moldova.

Cu invidie despre Generația Y
Lia Ciutac, 12 august 2015

Deși cresc în „epoca digitală”, libertatea pe care o regăsesc tinerii prin intermediul internetului nu se limitează doar la distracție […]
Actuala generație de tineri, născuți între 1980 și 1995, a fost numită de sociologii internaționali Generația Y. Ei sunt atrași de tehnologia de ultimă oră, care le oferă multe oportunități pentru dezvoltarea personală.

Am cunoscut o reprezentantă a acestei generații – Daniela H., o proaspătă studentă, s-a implicat încă din clasa a X-a în acțiuni de voluntariat.
Dorința de a obține ceva mai mult și „de a nu pierde timpul m-a impulsionat, pentru că vroiam să fiu mai matură, mai independentă și să îmi câștig propriii bani”, mi-a spus tânăra.

Interviu cu actorul Sergiu Voloc
Pavel Păduraru, 11 iulie 2015

Actorul Sergiu Voloc a fost condamnat la 2 ani de închisoare cu executare în penitenciar de tip semiînchis, cu suspendarea executării pedepsei cu închisoarea pe un termen de patru ani pentru huliganism, după ce, în 2014, acesta a lovit cu pumnii în mai multe uși din incinta Curţii Supreme de Justiție (CSJ). Pavel Păduraru a realizat un interviu cu Sergiu Voloc în care actorul face dezvăluiri exclusive despre scopul protestului său neordinar de la CSJ, relatează despre vechile sale neînţelegeri cu poliţia, se dă cu părerea despre reforma în justiție și explică de ce nu-şi mai iubeşte ţara, din care vrea să plece pentru totdeauna.

În țările noastre se moare pentru reforme
Victoria Colesnic, 11 noiembrie 2015

O reacție la cazul studentului basarabean ucis la Iași. Victoria Colesnic analizează Regulamentele de funcționare a căminelor din Iași și Chișinău. „Cert este, însă, că această nenorocire trebuie să aducă schimbări spre bine pentru securitatea studenților și a elevilor. Dacă un tânăr nu este în siguranță în incinta unei clădiri a Universității, atunci lucrurile se mișcă într-o direcție complet greșită. Din păcate, în țările acestei regiuni, reformele se fac cu sânge, iar morții schimbă mai multe decât cei vii (a se vedea dosarul Colectiv de la București și cel al microbuzelor din Chișinău)”.

„Ai mei au plecat demult, tare demult…”
Tatiana T. Macovei, 23 iulie 2015

Credeam că plecarea moldovenilor la muncă peste hotare nu mai este demult un subiect atât de sensibil, dar m-am înșelat.

Altfel stau lucrurile la sat, unde inima de părinte încă refuză să se împace cu dorul de copii. Se încăpățânează și nu vrea. Zilele trecute, fără să vreau, am prins o discuție de suflet a unor femei trecute bine peste 60 de ani. După primele fraze auzite mi s-a făcut pielea ca de găină:
– Ai tăi când au plecat?
– Ohohooo… 15 ani în urmă. Mi i-a mâncat Italia asta blestemată. Nu mi-am văzut copiii, care sunt deja bărbați în toată firea și adevărate domnișoare.
– Ei, ai mei m-au sunat zilele trecute și mi-au spus că sunt bunică. Am plâns de bucurie și de durere că nu sunt lângă mine.

Căderea Guvernului, furtul miliardului de la BEM, lipsa unei coaliții de guvernare sunt nimicuri pe lângă drama părintească și dorul care le mistuie sufletul.