Astăzi 27 Mai 2018, Duminică - Ultima actualizare la 26 Mai 2018
Abonamente
SES - noi perspective pentru afacerea ta

Actualitate 11 Februarie 2018, ora 10:43

Cele mai periculoase secte religioase din istoria recentă. Mii de oameni au murit păcăliţi de falşi profeţi şi pastori carismatici

Marime Font

a

 
 
 

De-a lungul timpului au apărut culte religioase deosebit de periculoase. În numele divinităţii, oamenii au fost păcăliţi uneori de lideri religioşi carismatici, dar malefici.
 

Unii şi-au pierdut viaţa în numele unor credinţe bizare, iar sute de copii au fost abuzaţi sexual în cadrul unor culte scoase, mai apoi, în afara legii.

De-a lungul timpului, credinţele religioase au marcat profund omenirea şi istoria sa. Nu de puţine ori, religia a fost utilizată în scopuri malefice de diferite personaje fie cu tulburări psihice, fie pentru a obţine beneficii personale pe spinarea adepţilor.



Istoria contemporană în special, marcată mai ales de libertate religioasă, a fost martora apariţiei unor secte nocive şi auto-distructive.

Trei dintre acestea au impresionat mai ales prin numărul mare de victime, dar şi prin mecanismele folosite de liderii religioşi, pentru a aduna adepţi şi a-i convinge să renunţe voluntar la viaţă sau să fie de acord cu abuzarea propriilor copii.

Marxistul care a convins 900 de oameni să moară în numele religiei

Una dintre cele mai periculoase secte religioase care au existat de-a lungul istoriei a purtat numele de ”People`s Temple” (n.r. Templul Poporului). A fost o organizaţie religioasă formată din fanatici religioşi din Statele Unite, organizaţi în jurul unui pastor carismatic, dar paranoic, numit Jim Jones. People`s Temple a luat fiinţă în anii `60, în statul american Indiana.

Cel care a fondat-o, Jim Jones, era un fost marxist care a devenit pastor metodist. Acesta s-a născut în oraşul Crete, statul Indiana, în anul 1931. În timpul universităţii, Jim Jones a devenit un adept al comunismului, fiind de altfel un personaj vocal, ce milita pentru integrarea rasială a afro-americanilor. De altfel şi-a creat o familie multi-etnică şi în doar câţiva ani a devenit un lider religios deosebit de carismatic.

În anii `60 deschide prima filială a People`s Temple în Indiana, iar apoi se mută în California. Reuşeşte să deschidă filiale în multe state nord-americane. Propovăduia un fanatism religios, dar şi un model utopic de factură comunistă. Oamenii era atraşi de toleranţa afişată de Jim Jones în cadrul cultului.

”Ceea ce primeai în biserica lui Jim Jones, fără să conteze de unde eşti şi ceea ce ai făcut, era respectul”, preciza Jeff Guinn, autorul cărţii “The Road to Jonestown: Jim Jones and Peoples Temple”, pentru publicaţia americană Today.com.

După ce a reuşit să adune mii de adepţi şi să-i transforme în adevăraţi fanatici, care credeau orbeşte în el, Jim Jones şi-a pus în aplicare planul utopic.

Mai precis a convins, în anii 70, mai bine de 1.000 de cetăţeni americani să se mute în jungla Guyanei Britanice, pe coasta Americii de Sud. Aici Jim Jones a fondat o comunitate numită Jonestown, ceea ce anunţa tendinţele megalomanice ale lui Jim Jones. Aici toţi oamenii erau egali, trebuiau bineînţeles să asculte doar predicile lui Jim Jones şi să muncească pentru a-şi asigura hrana. Trebuia să fie o societate perfectă bazată doar pe credinţă şi altruism. Oamenii trebuiau să trăiască ca primii oameni, doar din roadele pământului şi fără nicio altă sursă de corupere a spiritului. În scurt timp, oamenii şi-au dat seama că muncesc cam toată ziua, dar hrana nu le ajunge. Au apărut şi primele nemulţumiri, iar caracterul megalomanic şi paranoia lui Jim Jones au răbufnit.

”Jonestown era descris ca un paradis, dar nu era”, preciza Wagner Wilson, un fost locuitor al coloniei, care a reuşit să scape. De altfel oamenii care au început să vadă adevărul şi-au dat seama că nu au scăpare. Erau de fapt prizonierii lui Jim Jones, care avea şi gărzi înarmate.

”A început să piardă percepţia asupra realităţii”, preciza Jeff Guinn. De altfel Jones devenise obsedat de ”suicidul revoluţionar”. Adică în semn de protest faţă de răutăţile lumii, adepţii urmau să se sinucidă în grup. Ba chiar Jim Jones a pus în scenă şi o simulare. În anul 1978, un reprezentant al Guvernului Statelor Unite a venit să viziteze colonia. Se numea Leo Ryan şi a venit însoţit de reprezentanţi ai mass-media, mai ales după ce a primit veşti că sunt oameni ţinuţi împotriva voinţei lor în colonie.

Ryan avea să simtă acest lucru pe pielea lui. După ce a vizitat colonia, o parte a locuitorilor satului lui Jim Jones au cerut ajutorul autorităţilor, oferindu-i reprezentantului Guvernului dovezile necesare. Toţi cei care doreau să plece au fost luaţi de Leo Ryan. Jim Jones şi-a dat arama pe faţă.

Împreună cu un grup de oameni înarmaţi, i-a prins în ambuscadă pe reprezentanţii Guvernului, dar şi pe oamenii din presă veniţi să vadă ce se întâmplă în colonie. Oamenii lui Jim Jones au omorât cinci oameni, câţiva reporteri şi cameramani, pe Leo Ryan, dar şi o femeie care a plecat din colonia Jonestown.

Conştient că va urma un asalt asupra lui, Jim Jones a anunţat că a venit vremea ”suicidului revoluţionar”. ”Hai să terminăm odată cu toate. Hai să terminăm cu această agonie”, se aude Jim Jones pe o înregistrare audio de la ultima slujbă ţinută.

Le-a ordonat apoi tuturor adepţilor să bea un punch în care a fost amestecată o cantitate uriaşă de cianură. Peste 900 de oameni au fost găsiţi morţi în Jonestown. Printre aceştia erau şi 300 de copii. Mai mult decât atât, s-a constatat că o parte a adepţilor au fost injectaţi cu forţa cu cianură. Jim Jones a murit împuşcat în cap. Se presupune că, cel mai probabil, s-a sinucis.

Crime în masă după o Apocalipsă ratată

Un alt caz înfiorător a avut loc în Uganda, în anul 2000. Mai precis, aproape 800 de oameni au murit după ce au aderat la un cult religios apocaliptic.

Totul a început la sfârşitul anilor 80, cu o serie de viziuni religioase. Atât în Uganda, cât şi în Rwanda a fost un adevărat val de falşi profeţi şi de oameni care se lăudau că au avut viziuni cu Fecioara Maria sau cu alte personaje biblice.

În acest context la sfârşitul anilor 80 în Uganda lua naştere Mişcarea Restaurării celor 10 porunci ale lui Dumnezeu, o sectă religioasă desprinsă din Biserica Catolică şi de altfel nerecunoscută de aceasta.

Fondatorii sectei erau Credonia Mwerinde, o femeie care fabrica bere din banane, şi Joseph Kibweteere, un personaj care se lăuda că avea viziuni cu Fecioara Maria.

Aceştia au început să se laude cu tot soiul de viziuni şi au ajuns să aibă tot mai mulţi adepţi. Scopul declarat al sectei era respectarea cu stricteţe a celor 10 porunci şi pregătirea pentru Apocalipsă.

Membrii sectei au ajuns la nivelul la care nici nu îndrăzneau să vorbească pentru a nu încălca porunca a 9-a. Mai mult decât atât, erau intoxicaţi cu mesaje de la ”clarvăzătorii” grupului.

Totodată, săpunul, ca şi relaţiile sexuale între membrii grupului, erau strict interzise. Secta s-a mutat în anul 1994, în satul Kanugu, fiind desemnat drept loc de salvare al Feciorei Maria.

În cele din urmă a fost anunţată Apocalipsa. ”Vizionarii” grupului spuneau că în anul 2000 va veni un uragan care va ucide omenirea. Vor scăpa doar cei care se vor pocăi şi evident vor respecta cele 10 porunci întocmai. Adică exact membrii sectei.

”Toţi cei care locuiţi pe planetă, ascultaţi ce o să vă spun: când anul 2000 se va termina, anul care va urma nu va fi 2001. Anul care va urma, va fi numit anul unu. Generaţia care va urma va avea atâţia oameni în funcţie de câţi se vor căi”, le spunea adepţilor unul dintre ”profeţii” grupului. La sfârşitul anului 2000, toţi adepţii au aşteptat Apocalipsa.

O mare parte şi-au vândut proprietăţile şi le-au donat sectei. Evident, Apocalipsa nu a venit. O parte adepţilor au început să-şi pună întrebări şi să ceară socoteală. În acest condiţii, ”profeţii” grupului au anunţat că ”Dumnezeu” îşi schimbase planurile şi că de fapt Apocalipsa urma să vină în martie 2001.

În ziua planificată membrii grupului au făcut o petrecere după care s-au dus la biserica din sat pentru a aştepta Apocalipsa. În loc de Apocalipsă, biserica a explodat pur şi simplu şi a luat foc.

Oamenii au rămaşi închişi înăuntru. Peste 530 de oameni au murit în biserică. Anchetatorii au scos la iveală faptul că ”profeţii” grupului au fost cei care au dat foc la biserică.

Mai mult decât atât, numeroase cadavre au fost găsite ascunse în puţuri adânci din jurul satului. Să bănuieşte că erau oamenii care au început să se îndoiască de adevărul spuselor liderilor grupului şi care au fost lichidaţi.

Sursa: Adevarul.ro

blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

 


Opinii & Editoriale 24 Mai 2018, de Moni Stănilă

Omul-virus sau omul-doctor?

Îmi spunea cineva, zilele trecute, că unele din textele mele referitoare la relația om-Dumnezeu par mai degrabă articole pentru drepturile omului sau ale animalelor.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Mai 2018, de Moni Stănilă

Câinele de bronz

Emanuela Iurkin a debutat la Editura „Cartier” în această primăvară cu un roman superb: Câinele de bronz. O poveste care combină perfect ficțiunea cu biografismul. 

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 23 Mai 2018, de Moni Stănilă

Un mare „NU”!

Pentru că 20 mai ne bate la ușă, ne umple cutia poștală cu gunoi, ne promite marea și sarea, hăul și pârăul, pentru prima dată în viață am intrat pe pagina de socializare a candidatului Ivan Ceban.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 22 Mai 2018, de Răzvan Munteanu

Cine are de câştigat de pe urma ieşirii SUA din acordul nuclear cu Iranul?

Decizia preşedintelui Donald Trump de a retrage SUA din acordul nuclear iranian ridică numeroase semne de întrebare despre cum vor evolua dinamicele scenei relaţiilor internaţionale. Să nu uităm că dosarul nuclear iranian este cauza unora dintre cele mai mari tensiuni din Europa de Est, Statele Unite,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Mai 2018, de Pavel Păduraru

Chișinăul e pierdut!

Scriam săptămâna trecută că, dacă cei trei candidați importanți unioniști sau proeuropeni la șefia Capitalei, Andrei Năstase, Valeriu Munteanu și Constantin Codreanu, nu vor alege doar pe unul dintre ei, pentru a merge în alegerile de duminică, nu va avea niciun sens să ieșim la votare. Din...

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Mai 2018, de George Simion

Schimbați balada!

În cei peste zece ani, de când am cunoscut R. Moldova, m-a fascinat mereu felul în care electoratul pro-estic s-a mobilizat la vot. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Mai 2018, de Moni Stănilă

Buni sau răi?

Că tot suntem în campanie electorală, să ne reîntoarcem puțin la judecata aproapelui. Ușurința cu care catalogăm oamenii din jurul nostru e incredibilă. Despre oricine putem afirma câte ceva, de parcă le-am cunoaște gândurile și pocăința. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Mai 2018, de Constantin Tănase

Obsesia autohtonizării și destinul graiului matern

Nu rareori, când vorbim despre situația limbii române din stânga Prutului, demonstrăm o înțelegere cu totul puerilă, școlărească a fenomenului.  

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Mai 2018, de Răzvan Munteanu

Trump scoate SUA din acordul nuclear cu Iranul. Ce poate urma?

Foarte mulți jurnaliști sau analiști de politică externă spuneau că retorica folosită de către Donald Trump în cursa electorală pentru Casa Albă va fi abandonată odată cu alegerea sa în funcția de președinte al Statelor Unite.  

() Citeşte tot articolul

Atitudini 16 Mai 2018, de Constantin Tănase

Presa a uitat de 16 mai

Presa de la Chişinău, dar şi cea de peste Prut, preocupată de chestiuni vitale pentru destinul nostru naţional, cum ar fi, de exemplu, înjurăturile de căruţaş ameţit ale lui Voronin sau cele de oier devenit milionar ale lui Gigi Becali, a trecut falnic şi fără păs peste data de 16 mai, o zi...

() Citeşte tot articolul

Editorial 16 Mai 2018, de Moni Stănilă

Primăvară cu poezie

În perioada 3-5 mai a avut loc Festivalul Internațional „Primăvara Europeană a Poeților”, ediția a VIII-a. Evenimentele au debutat cu depunerea de flori la busturile scriitorilor de pe Aleea Clasicilor Literaturii Române, urmată de Simpozionul Internațional „Dialoguri europene:...

() Citeşte tot articolul

Editorial 15 Mai 2018, de Dan Nicu

Lui Dodon nu i-ar strica să ia lecţii de la Kim Jong-un

Întâlnirea de pe 27 aprilie dintre preşedinţii celor două jumătăţi ale Coreei, despărţite din 1953 printr-un război purtat pe baze ideologice, imprimă speranţe că în curând în peninsula Coreeană starea formală de război va fi încheiată şi va începe o eră a...

() Citeşte tot articolul