Centrul comunistilor moldoveni se afla la Moscova

„Sa ne aparam Patria” a fost sloganul inventat de stafful electoral comunist, care a indus o adevarata psihoza in societate. S-a creat impresia ca ne aflam in stare de razboi cu un inamic de moarte care tinteste anihilarea firavei noastre statalitati, iar unicii si autenticii aparatori ai acesteia sunt „bravii” comunisti.

In realitate, cel care prezinta un autentic pericol pentru statul moldovenesc este PCRM – o filiala a unei structuri internationale pe nume „Uniunea Partidelor Comuniste – Partidul Comunist din Uniunea Sovietica” (UPC-PCUS). Aceasta constructie – o emanatie a vechiului PCUS – intruneste toate partidele ortodoxe comuniste din fostele republici unionale, cu organe de conducere aflate la Moscova, si are ca obiectiv principal refacerea fostului imperiu sovietic. Acest obiectiv, care ii revine si subdiviziunii PCRM, este stipulat in programul politic al UPC-PCUS si in zecile de documente programatice, adoptate de cele cateva congrese ale UPC-PCUS, precum si in numeroasele declaratii si rezolutii ale celorlalte organe de conducere ale acestei structuri.

PCRM- avangarda de soc a UPC-PCUS in revigorarea imperiului sovietic
Partidul Comunistilor din R. Moldova este un membru fidel si disciplinat al acestei structuri care tinteste distrugerea statalitatii moldovenesti prin reincorporarea noastra intr-o noua „Uniune Sovietica”. Intrucat in organele de conducere ale UPC-PCUS comunistii moldoveni au avut si au si in prezent reprezentantii lor care, pana la ora actuala, nu s-au disociat de atare proiecte criminale, nu le-au combatut, nu le-au respins, inseamna ca acest obiectiv al UPC-PCUS este, totodata, si sarcina majora a Partidului Comunistilor din R. Moldova. Iata, asadar, de unde vine pericolul principal si real al statalitatii noastre.

UPC-PCUS se considera continuatorul PCUS, rebotezat in UPC-PCUS dupa dezagregarea URSS. In declaratia adoptata de congresul al XXIX-lea (26-27 martie 1993) al acestei structuri se mentioneaza: „… Partidul Comunist din Uniunea Sovietica, provizoriu, pana la reconstituirea URSS, se reorganizeaza in Uniunea Partidelor Comuniste – PCUS (UPC-PCUS)”.
Pana in prezent, UPC-PCUS a avut cinci congrese, continuand numerotarea acestora de la ultimul congres al PCUS (al XXVIII-lea). Comunistii moldoveni au participat la toate cele cinci congrese ( XXIX- XXXIII). Pana in anul 2001, presedinte al UPC-PCUS a fost „celebrul” Oleg Senin, unul din liderii pucistilor din august 1991, fost membru al odiosului GKCP. Din 2001, aceasta functie o exercita Gh. Ziuganov, prin cumul, si presedinte al Partidului Comunist din Federatia Rusa.

Drapelul UPC-PCUS este de culoare rosie, imnul – „Internationala”, deviza – „Puterea sovietelor, socialism, Uniunea Sovietica”.
In programul UPC-PCUS se mentioneaza ca „ofensiva deschisa a reactiunii, declansata la sfarsitul anilor 80, cu concursul direct al gruparii tradarii politice Gorbaciov-Iakovlev-Sevardnadze, a culminat cu puciul contrarevolutionar din anii 1991-1993. PCUS si organizatiile sale republicane au suportat o grea infrangere. De o maniera tradatoare a fost distrus URSS, Sovietul Suprem al Rusiei a fost mitraliat, sovietele – dizolvate. Puterea a trecut in mainile fortelor restauratoare a capitalismului”.
Printre principalele scopuri ale UPC-PCUS, formulate de congresul al XXXII-lea, figureaza si „refacerea Uniunii renovate a popoarelor sovietice, in care urmeaza sa fie depasite deformarile si denaturarile socialismului, sa fie dezvoltate principiile federatiei sovietice”. Printre sarcinile care stau in fata UPC-PCUS mai figureaza si cea cu privire la coordonarea activitatii (subl. n.) partidelor comuniste care fac parte din UPC-PCUS, organizarea de ajutor reciproc, apararea intereselor lor. (Prin urmare, Gh. Ziuganov coordoneaza activitatea PCRM si ii si „apara interesele” aici, in R Moldova.)

Ultimul congres, al XXXIII-lea, al UPC-PCUS a avut loc la 16 aprilie 2005 in or. Moscova. In conformitate cu decizia congresului, mandatul nr. 1 a fost eliberat „fondatorului partidului comunist din Rusia, V. I. Lenin”, iar mandatul nr. 2 – „??? ??????? ?????????”, Generalisimului URSS, I. V. Stalin”. Raportul politic a fost prezentat de catre Presedintele Consiliului Uniunii Partidelor Comuniste – PCUS – Gh. Ziuganov.

Congresul al XXXIII-lea al UPC-PCUS si-a ales organele de conducere. In componenta Consiliului UPC-PCUS, din partea Partidului Comunistilor din R. Moldova, au fost alese doua persoane – Elena Bondarenco si Victor Stepaniuc.
Intre congrese, Consiliul constituie organul suprem de conducere, coordonare, investit cu functii executive. V. Stepaniuc figureaza printre cei 20 de lideri ai partidelor comuniste, alaturi de Gh. Ziuganov, P. Simonenko s.a. care alcatuiesc Comitetul Executiv al Consiliului UPC-PCUS.

Ludmila Borgula, o alta reprezentanta a PCRM, a fost aleasa membru al Comisiei de revizie si control al UPC-PCUS.
UPC-PCUS s-a produs in calitate de organizator principal al celor trei congrese ale popoarelor URSS (1993,1994,1999), care a cautat sa mobilizeze „intregul popor sovietic” la lupta pentru refacerea URSS.

Razboi declarat de PCRM Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, SUA si Uniunii Europene
La 17 ianuarie 2006, Comitetul Executiv al Consiliului Uniunii Partidelor Comuniste – PCUS i-a expediat Presedintelui Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, dlui Rene Wan Der Linden, o declaratie cu genericul „Anticomunismul – ideologia fascismului”, in care este infierata intentia APCE de a discuta chestiunea cu privire la necesitatea condamnarii ideologiei comuniste. Aceasta intentie a fost calificata drept „o provocare politica a APCE, promovata sub dictatul SUA si complicilor lor de pe continentul european.”

Partidele comuniste, semnatare ale acestei Declaratii, printre care figureaza si PCRM, somau in mod ultimativ APCE sa scoata de pe ordinea de zi aceasta chestiune, cerand, in schimb, sa fie examinate „crimele sangeroase ale capitalismului la toate etapele dezvoltarii sale”. APCE i se mai sugera: „sa-si concentreze eforturile sale pentru anihilarea terorismului de stat, promovat de SUA si de catre aliatii sai din cadrul blocului agresiv NATO”.

Dupa ce APCE a adoptat rezolutia care condamna ideologia comunista, a urmat replica UPC-PCUS. La 30 ianuarie 2006, plenara Consiliului UPC-PCUS adopta rezolutia „Despre rezolutia anticomunista a APCE”, semnata si de PCRM. In acest document se mentiona, intre altele, ca „organizand un simulacru de judecata contra comunistilor, fortele antidemocratice si profasciste ale APCE intoxica situatia politica nu numai in Europa, ci si in toata lumea, incalca drepturile si libertatile omului”.
Plenara Consiliului UPC-PCUS din 20 ianuarie 2007, care si-a desfasurat lucrarile la Moscova, a adoptat o rezolutie in care, intre altele, sunt infierati „globalistii imperialisti, in frunte cu SUA, care tind sa transforme tarile noastre in coloniile lor, cauta sa impiedice unirea popoarelor fratesti intr-un stat unic unional al republicilor suverane si egale in drepturi”. Toate relele din lume au, in viziunea membrilor Consiliului UPC-PCUS, o singura cauza – „dictatul SUA”.

In acest document se mai specifica: „Sub tutela SUA, NATO, Uniunii Europene, in ?arile Baltice, Ucraina si Georgia se amplifica starile de spirit antisovietice, nationaliste, rusofobe, isi ridica capul criminalii fascisti”. Plenara Consiliului UPC-PCUS considera drept principala sarcina a partidelor comuniste „lupta pentru puterea sovietica, dezvoltarea socialista a statelor popoarelor fratesti si unirea lor intr-un stat unional.”

Dupa adoptarea unor atare „rezolutii”, la care subscrie si PCRM, sa mai credem in sinceritatea declaratiilor proeuropene ale liderului comunistilor din R. Moldova, Vladimir Voronin? Sa mai speram la o integrare europeana? Zadarnice sperante!