Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 13:13
Abonamente

 
 

Artă 25 Ianuarie 2014, ora 10:21    Din editia print

Ceramista Elena Frunze, despre tradițional și arta olăritului

Marime Font

Deși, când era mică, desena pe tot ce-i nimerea sub mână, și mama sa era sigură că fata va deveni pictoriță, nu a fost să fie așa. Peste câțiva ani, Elena Frunze, copilul care desena peste tot și oriunde, avea să-și descopere pasiunea de a modela, iar mai târziu, să devină ceramistă.

Elena își amintește că, atunci când era mică, îi plăcea să se joace cu lutul. „Când mergeam la mare, găseam lut albastru și lipeam ceva încontinuu”, povestește ea. Deși bunicul său sculpta jucării din lemn, iar celălalt bunic și mama ei puteau reproduce din lut creațiile altora, ei nu și-au dezvoltat acest talent.

Totuși, familia Elenei a observat aptitudinile artistice ale ei și au dus-o la școala de pictură. După care a urmat Colegiul și Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice (AMTAP), unde Elena Frunze a ales să studieze ceramica. „Nu am regretat niciodată alegerea făcută. Am avut un pedagog foarte bun, care era și cercetător la Academia de Științe, Mihai Grati. El ne-a învățat nu doar să ne iubim specialitatea, ci și ceramica, ca o formă majoră a artei”, explică Elena. Deși mulți nu înțelegeau la ce se referă ceramica și o asociau doar cu oalele, Elena a înțeles că este vorba despre o cultură întreagă.



Dragostea pentru arta populară, Elena Frunze tot de la tutorele, Mihai Grati, a deprins-o. El îi ducea în sate, la meșteri de la care învățau diferite tehnici. Cu el au fost și în România. „Acolo mi-a plăcut diversitatea de materiale și câte lucruri se fac în domeniul acesta. Ceramica se folosește practic pentru orice”, povestește Elena. Dintre meșterii pe care a avut să-i cunoască, Elena îl admiră cel mai mult pe meșterul popular Zaharia Triboi, unul din primii pe care i-a cunoscut și unicul din R. Moldova care face ceramică neagră. „De la el am aflat de ce ea este neagră. Fiindcă nu este vorba despre lutul specific, ci despre o ardere specifică a acestuia”, afirmă Elena.

Tradiționalul – cheia spre trecut



Când era studentă, a fost în satul Cimișeni, un vechi centru de olărit de 200 de ani. Priveliștea locală a întristat-o. Mergea pe ruinele caselor meșterilor olari. Singurul care rămăsese era meșterul Zingaliuc și făcea bibelouri, mai puțin în stil tradițional, mai mult în stil ucrainean. „Câte ceva s-au păstrat, dar mai mult prin podurile caselor. Am selectat foarte multe vase care acum sunt expuse la Muzeul Etnografic”, spune Elena. Astfel, datorită pasiunii sale față de activitatea meșterilor populari, acum Elena lucrează la teza de doctorat pe tema „Ceramica tradițională”, pentru a afla cum s-a ajuns la formele actuale ale obiectelor din lut.

Deși ceramista recunoaște că în creațiile ei se regăsesc influențe tradiționale, ele sunt realizate, deja, din alte materiale. „De ce să nu folosim ceea ce ne-au lăsat generațiile trecute? Ăsta este patrimoniul nostru și îmi place să-l studiez. Necunoscându-l nu vom putea face lucruri interesante. În fiecare lucrare trebuie să existe o urmă a tradiționalului. Nu zic că trebuie să fie copiată, dar lucrarea trebuie să aibă o greutate, un conținut”, explică Elena Frunze care consideră că un exemplu demn de urmat este Vlad Bolboceanu, unul dintre cei mai mari ceramiști contemporani pentru care „burluiul a fost un model de inspirație”. „Noi nu trebuie să negăm formele tradiționalului, fiindcă el ne ajută să înțelegem mai bine ce a fost în trecut”, explică Elena.

„Fiecare student este o personalitate aparte”

În prezent, tânăra este lector la AMTAP, catedra Ceramică, de care nu se poate despărți. „Chiar dacă nu prea avem condiții și avem mai multe puncte de lucru, mi-am spus că dacă este ceva ce pot face pentru această catedră, eu am s-o fac!”, spune Elena cu toată convingerea.
Se pare că olăritul este din ce în ce mai popular, astfel încât, mulți absolvenți aleg anume această activitate în schimbul celei artistice. Mai mult, acesta aduce și venit. „Mulți oameni, de alte facultăți vor să învețe olăritul facultativ, doar fiindcă li se pare interesant. Mai târziu am aflat că există și o terapie cu lut, fiindcă acesta liniștește”, povestește Elena. Aceasta a fost invitată, în toamna anului 2013, să învețe un grup de ingineri IT să olărească.

Totuși, în rândurile studenților actuali olăritul nu este tocmai popular. „Lor li se pare complicat. Le place să facă orice în afară de asta. Până prind gust și dragoste”, spune ceramista în timp ce demonstrează cum se confecționează o oală obișnuită. Elena iubește mult ceea ce face. Mai mult, ea nu-și amintește să fi avut emoții, iar prima lecție a decurs foarte bine. „Am emoții când studenții dau examene, pentru rezultatele lor mă prezintă și pe mine. În rest, mă simt liberă și mă strădui să fiu cât mai aproape de student, ca să-l înțeleg”, explică ea.

Un articol de: Ana Gherciu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md