Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la 20 Septembrie 2018
Abonamente
 
 
 

Actualitate 13 Septembrie 2015, ora 08:10    Din editia print

Cercetătorul științific Vladimir Iacovlev: „Globalizarea este o deviere de la realitate”

Marime Font

În 1995, naturalistul Vladimir Iacovlev a condus grupul de lucru care a elaborat Programul Naţional Strategic de Acţiuni în domeniul Protecţiei Mediului Înconjurător (PNSAPMÎ).

 Documentul a fost aprobat prin decret prezidențial pentru anii 1995-2020, valoarea lui fiind recunoscută la nivel internațional. De atunci au trecut două decenii, dar, cu toate acestea, nimeni n-a catadicsit să implementeze. Se presupune că Programul zace, acoperit de praf, pe un oarecare raft de la Ministerul Mediului… În interviul de mai jos, Iacovlev dezvăluie lucruri ascunse și, totodată, uluitoare din culisele ministerului și ale mediului academic din RM și constată că „utilizarea corectă a resurselor naturale nu mai contează nici la nivel naţional, nici global, chiar dacă aceasta este un obiectiv de bază al oricărei economii. Pentru că oriunde în lume, în zilele noastre, contează doar banul şi puterea”.

- Dle Iacovlev, cum vi s-a încredințat să elaborați PNSAPMÎ, dacă nu sunteți nici doctor în ştiinţe? Mai ales că astăzi, în RM, acest titlu nu este prea greu de obţinut.
- Eu am pregătit teza de doctor în 1969. Mi s-a spus că este foarte bună, dar că trebuie să scriu primul capitol, adică să includ în lucrare hotărârile partidului. Și eu am refuzat. Am lucrat apoi la Institutul de Soluri, după care, în 1992, am devenit şef de secţie la Institutul de Ecologie și Geografie (IEG) al Academiei de Științe (AȘM). Pe atunci, Institutul era condus de academicianul Dediu. Şi el mi-a propus să elaborăm pentru RM un program de protecţie a mediului ambiant pe principiile dezvoltării durabile. Am format o echipă de 70 de persoane şi urma să formulăm un alt model de gândire. Mai întâi de toate, trebuia să ne debarasăm de ideologia marxist-leninistă, care distrugea natura şi prevedea că din ea poţi face orice, dacă ai putere, capital şi forţe de muncă. În PNSAPMÎ, noi am pus pe prim-plan informaţia reală, ca factor de viaţă. Şi ceream ca toate deciziile adoptate la nivel managerial-administrativ să fie argumentate ştiinţific. Iar știința, la rândul său, să fie obligată să nu aducă argumente fragmentare, ci integrate în sistem. Ulterior, cu suportul Programului Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (PNUD), am organizat prima conferinţă internaţională pe problema dezvoltării durabile. Dediu a plecat cu documentul în lume şi i-a uimit pe mulţi. Şi aici e suferinţa mea de 20 de ani. Deși Programul a fost aprobat oficial, nimeni nu l-a mai deschis. Când Gheorghe Duca era ministru al Mediului, eu i-am propus să-l implementăm, dar el l-a răsfoit şi l-a dat uitării, la fel ca și ceilalți miniștri. Am înțeles că nimănui nu-i pasă de munca noastră.

„Prin programele de dezvoltare durabilă, au fost spălați jumătate de miliard de euro”


- De ce miniştrilor nu le-ar păsa de Program, dacă acesta era important pentru țară?
- Ei se simt bine în confortul lor şi nu doresc să facă alte eforturi... Între timp, RM a început să primească finanţare pentru dezvoltarea durabilă, inclusiv prin PNUD. Cu implicarea Guvernului, banii veneau pentru proiectele unor ONG-uri, elaborate în baza Programului nostru, dar fără suport ştiinţific. La ei problemele erau structurate astfel, încât nu se rezolvau. Deşi noi am atenţionat că nu se admite ruperea unui fragment din structura naturală, ei făceau anume aşa şi distrugeau sistemul. Astfel, au fost spălaţi circa jumătate de miliard de euro. În afară de aceasta, Ministerul Mediului are un Fond ecologic de vreo 500 mln. de lei pe an, pentru care unii oameni vin special în acest minister. Apoi le propun ONG-iștilor, în care au încredere: „Îţi dau un proiect, dar 15% din bani sunt ai mei”. Aşa ei pun mâna pe milioane din Fondul ecologic, în timp ce eu bat pe la uși și cer bani pentru remunerarea celor 70 de autori ai PNSAPMÎ. Şi toți îmi zâmbesc, dar nu-mi spun nimic.



- Dacă e așa cum spuneți, de ce ONG-urile nu apelează la suportul oamenii de ştiinţă, pentru ca proiectele lor să aibă efect?
- La ce le trebuie ştiinţă, dacă pot să-şi împartă banii și fără ea? Dar există și cazuri în care ei apelează la unii oameni de ştiinţă, care cedează manipulării și, contra unor sume de bani, acceptă orice, fără să-i doară capul...

„Utilizarea resurselor naturale este un obiectiv de bază al oricărei economii”


- Credeţi că reprezentanţii PNUD cunosc despre spălările de bani la care vă referiți?
- Este o enigmă pentru mine. Proiectele acceptate de PNUD sunt trimise spre avizare la Guvern şi am impresia că aici s-a format un cerc de încălcări acceptate de toate părţile. Nu exclud că reprezentanţele ONU din teritorii au interesele lor. E păcat, căci deşi domeniul utilizării resurselor naturale este un obiectiv de bază al oricărei economii, nimeni nu vrea să păstreze sistemul întreg…

- Ce înseamnă sistemul, despre care vorbiţi?
- Spaţiul acesta al nostru, de 33,7 mii km pătraţi, este ordonat perfect de Acolo. El trebuie să ne ordoneze, iar noi - să ne înscriem în acea ordine și să conlucrăm cu natura, care ne oferă resurse. În privinţa resurselor regenerabile: soare, vegetaţie, ape, climă şi altele, care se formează permanent, scopul nostru este de a le crea condiţii optime şi de a le folosi raţional în timp. Ar trebui să cunoaştem realitatea şi să ne schimbăm mentalitatea în domeniul formării activelor economice. La noi, însă, au stors soluri din agricultură cât au putut, fără să gândească, chiar dacă solurile sunt spaţiul interferenţial dintre atmosferă şi litosferă şi formează climatul local şi regional. Mai sunt şi resursele epuizabile: zăcămintele, piatra, hidrocarburile, pe care, dacă le extragem, nu le mai putem pune înapoi. Degrabă n-o să mai avem materiale de construcţie, fiindcă Institutul de Geologie, care studia resursele subterane, este distrus şi se ocupă astăzi de seismologie.

- Înţelegem că ştiinţa este exclusă din utilizarea resurselor naturale. Cu ce scop se face acest lucru?
- Fără scop, din lehamite, dacă doriţi. Din egoism. Până în 1991, resursele naturale erau exploatate la nebunie, fără jale, și cercetarea acestora era ideologizată. Eu, când am păşit în cercetare, am spus: „Opriţi-vă, că distrugeţi natura şi ea nu vă va ierta niciodată”. Aceleaşi resurse de sol trebuie exploatate obiectiv, pornind de la capacitatea de producţie a naturii. Dacă natura produce 20 ha de cereale, eu trebuie să o ajut să-mi dea 30, dar nu să o distrug. Însă la noi lucrează cu natura oameni care nici nu au auzit despre ea…

„Globalizarea este o deviere de la realitate”


- Dvs. vorbiţi despre RM. Care, însă, este situația la nivel global în privința protejării resurselor naturale? Scriați într-un text că globalizarea este mai degrabă un pericol, decât un beneficiu…
- Este un pericol pentru economie! Globalizarea, în general, este o deviere de la realitate, bine organizată și susţinută financiar de valoarea banului zălud. Astăzi, banul nu mai este echivalentul muncii investite într-un produs real, evaluat imediat pe piaţă, ci a devenit un fenomen care formează sărăcie. Sărăcia globală de 80% săraci și 20% bogaţi este o lege socio-naturală reală. Noi suntem minţiţi, programaţi ideologic de către cei care au banu’. Aceştia formează mentalitatea colectivă, pornind de la ideea că omul este predispus la lene şi confort și preferă să nu observe multe probleme. În același fel, sovieticii ne-au băgat ideologia totalitară marxist-leninistă, pe care o practicăm și astăzi. Dacă vreţi să vă convingeţi, mergeţi la AȘM şi veți vedea un monstru. În prezent, în fiecare dintre noi crește sămânța acestui monstru, însă oamenii noştri de ştiinţă sunt cei mai predispuşi la totalitarism. Suntem săraci, pentru că nu cunoaştem carte adevărată și facem din copiii noștri băieţi ascultători. Nimerind în viaţă, ei nu ştiu ce să facă. Sunt tânăr, să zicem, şi mi-am luat licenţa. Nu mă revolt și pentru mine profesorul înseamnă totul, chiar dacă mă minte. Când intru la doctorat, răspund după cum vrea proful. Adică, vorbesc doar pentru notă… Cel mai slab element al ştiinţei noastre este lipsa de ordine în gândire. Fiindcă atunci când ai în gândire o doctrină marxist-leninistă, ești rupt de realitate. Eu am descoperit un fenomen paradoxal, care se numeşte „erudiţie necompetentă”. De exemplu, un tânăr poate să aibă numai note de 10, dar să nu poată face nimic, fiindcă nu pricepe nimic…

- Ați fost şi dvs. profesor. Cum vă înţelegeaţi cu studenţii?
- Eu mă simt foarte bine în colaborare cu ei. Miezul satisfacţiei pedagogice este atunci când deschizi, eliberezi, scuipi, faci asanare gândirilor închegate, doctrinare. E ceva extraordinar de plăcut. Eu sunt un savant necunoscut și neacceptat, dar primesc plăcere doar de la argumentul ştiinţific. Sunt exclus de vreo 15 ani şi din procesul decizional. De ce? Mă duceam, să zicem, la prezentarea unei lucrări de doctor. Şi dacă vedeam în titlu un subiect, trei predicate şi şase atribute, din doctorand nu rămânea nimic, fiindcă era clar că el nu poate formula corect o problemă. Unii chiar mă rugau să lipsesc, când îşi prezentau lucrările. Apoi m-au măturat, simplu de tot…

„Noi vă prostim, dar voi decideţi”


- Şi care este legătura dintre globalizare şi marxism-leninism?
- Umanitatea poate să-și cunoască realitatea doar prin argumentul ştiinţific, care se schimbă odată cu procesul cunoaşterii, fiindcă noi rezolvăm problemele în prezent, pentru viitor, ţinând cont de trecut. Pentru aceasta, avem nevoie de filozofie, dar noi avem numai ideologie. Mama mea era religioasă, eu o stimam ca pe Dumnezeu și eram predispus la cunoaştere. Și atunci a venit marxism-leninismul, care m-a rupt de la cunoaștere și mi-a băgat materialismul dialectic, ateismul şi alte versiuni metodologice, care mă rup de la realitate. Globalizarea e acelaşi lucru. Marxism-leninismul se conducea de extrema troţkistă, de origine sionistă, care căuta să rupă valoarea bănească de la producţie. Şi astăzi banul fură și înstrăinează averea, fără a avea relaţii concomitente cu producţia. Anume aici începe globalizarea şi sărăcia. Astăzi, noi luăm banul de la FMI sau Banca Mondială (BM), care ne încarcă de datorii, pentru a ne controla. Dacă vor să ne distrugă sistemul valutar, o fac în trei mişcări. Nu zic că cei care controlează banii sunt răi, dar ei nu pot trăi fără putere şi bani. Nu pot, sunt bolnavi. Ei promovează homosexualitatea, de pildă, sub pretextul apărării drepturilor omului, pentru că acest lucru conduce la demoralizare și e identic cu principiul imperialismului socialist „Conduce şi împarte”. Minorităţile sexuale au dreptul să fie aşa cum sunt, dar ele trebuie ajutate, ci nu contrapuse cu ceilalți, pentru a destrăma societatea.

- În ce măsură, totuşi, globalizarea este interesată de protejarea resurselor naturale?
- Nu cred că-i tare interesată, căci globalizarea se conduce de principiul: „Noi vă prostim, dar voi decideţi”. Iată că a apărut problema încălzirii climaterice. Există păreri că acest concept a fost lansat în interesul exploatatorilor de gaze, pentru a stopa afacerile exploatatorilor de alte surse de energie. De fapt, încălzirea e un fenomen normal, căci odată cu extinderea demografică, impactul factorului antropic creşte. Avem şi în RM programe, susţinute de ONU, care studiază procesul de încălzire a climei în spaţiile naţionale. Şi eu îi întreb pe autorii acestora: „Dragă, cât de repede se încălzeşte clima?”. „În secolul acesta, zic ei, se va încălzi cu un grad”. „Păi, le spun, eu pot să diminuez încălzirea cu un grad prin soluţii tehnologice. De exemplu, nu bag în tehnologia agricolă 20 mln. de kilocalorii, ci numai 10 - atâta, cât primesc de la natură, şi nu o distrug”. Dar ei nu sunt pregătiți pentru a înţelege lucrurile. Eu am descoperit un lucru, despre care scriu în monografia „Ordinea universală în structurile naturale”. Şi anume că toate transformările se formează în câmpul energetico-magnetic gravitaţional universal, dar mecanismele se realizează la nivel microprocesual. Vedeţi ce paradox? Asta înseamnă că eu nu pot să închid soarele, dar pot să cunosc legităţile universale şi să le corectez.

„Legile universale se pot răsfrânge dezastruos asupra noastră”


- În atare situație, ce şanse are RM pentru a-și salva resursele naturale?
- La noi, toate resursele naturale se află în gestiunea Ministerului Mediului. Acum au lipit de minister şi „Moldsilva”, deși acest lucru nu-i normal. În prezent, o persoană se hrăneşte din 50 ha de pădure, ceea ce demonstrează că pădurea are funcţii de protecţie în anumite geo-ecosisteme, dar niciodată nu-și pierde funcţia de producţie. Ea ne dă lemn, oxigen şi o mulţime de plante medicinale. Acest produs al naturii trebuie folosit corect, dar la minister nu avem specialişti în domeniu. Soluţia ar fi ca tot ce ţine de resursele naturale să fie controlat de o agenţie de pe lângă Guvern, care să fie condusă de experţi în domeniu. Iar ministerul să se ocupe de prevenirea şi combaterea poluării naturii, deoarece atât la nivel naţional, cât şi global, natura bate. Și dacă nu suntem de acord cu ea, legile universale se pot răsfrânge dezastruos asupra noastră.  

„E un caz rarisim în istoria Danemarcei noastre”

Ion Dediu, academician, ex-director al Institutului Naţional de Ecologie, ex-ministru al Mediului (1990-1994)

Faptul că Programul a fost aprobat prin decret prezidenţial şi de comisia paneuropeană a miniştrilor mediului vorbeşte despre importanţa şi calitatea lui. Eu am condus Comisia pentru mediu în Parlament până în 2001 și am încercat să promovez Programul. Dar după mine au venit miniștri istorici şi zootehnicieni şi iată că, de 20 de ani, stau cu speranţa că poate cineva va ridica cândva Programul de pe o poliţă de la minister. Ăsta e un caz rarisim în istoria Danemarcei noastre atât de putredă. Şi dacă ați ști ce bani se spală la ministerul acela! Când venise ministru Gheorghe Şalaru, Fondul extrabugetar naţional de mediu ajungea aproape la 1 mlrd. de lei. Acest fond se acumulează, dormind acasă sau stând într-un bar, deoarece fiecare cetăţean plăteşte pentru că inspiră aer, bea apă, merge pe suprafaţa pământului. Şi din acești bani, miniștrii vin cu proiecte pentru propagandă ecologică, pentru ziua înverzirii plaiului natal ş.a.m.d.

Iacovlev este un specialist bun, care poate îngloba viziunea multor probleme ale naturii, însă Programul nu e al lui. El a fost doar unul dintre executanţi, dar coordonatorul principal am fost eu. Şi ministru eu am fost.

„Asta este teribil!”

Petru Cuza, director al Institutului de Ecologie şi Geografie

Dl Iacovlev a fost şeful grupului de lucru care a elaborat Programul - un document strategic destul de valoros pentru dezvoltarea ecologiei din RM. Ministerul l-a refuzat, pe motiv că ar fi depăşit de timp, dar nu este aşa. Dimpotrivă, Programul putea servi ca bază pentru elaborarea altor documente importante pentru RM şi el trebuie să fie cartea de căpătâi a tuturor celor care vin la conducerea ministerului.

Prin ONG-urile de mediu într-adevăr se spală bani. Deseori, acestea câştigă proiecte complicate, pe care nu sunt în stare să le implementeze. Şi atunci angajează cercetători ai AŞM care, având salarii mizerabile, mai acceptă o leafă derizorie de 200 de euro şi scurg informaţii ştiinţifice către societatea civilă. Şi asta este teribil!

„Nu cunosc despre Program”

Gheoghe Şalaru, ex-ministru al Mediului

Nu cunosc despre Program, nici despre dl Iacovlev. Noi am elaborat Strategia Naţională de Mediu, în care am încercat să acumulăm tot ce era la acel moment în diferite programe din acest domeniu. Cât priveşte spălările de bani prin ONG-uri, lumea ştiinţifică e plină de aşa exemple. În spatele majorităţii acestor ONG-uri stau aşa-numiţii oameni de ştiinţă. Unii dintre aceştia, fiind implicaţi în programe finanţate din buget, îşi mai fac un ONG, cu guleraş alb, care se ocupă de acelaşi lucru, şi sunt finanţaţi dublu. Eu niciodată n-am făcut jocuri de felul acesta.

„Finanţarea are loc prin granturi, care conţin criterii clare”

Reprezentanța PNUD în Moldova

PNUD ajută Guvernul în eforturile sale de ajustare la standardele europene și îmbunătățire a conformității cu angajamentele asumate de RM în cadrul principalelor acorduri multilaterale de mediu la care este parte. Domeniile importante de intervenție includ adaptarea la schimbările climatice și reducerea efectelor acestora, energia regenerabilă și eficiența energetică, conservarea biodiversității și gestionarea substanțelor chimice. PNUD a contribuit la elaborarea Legii privind impactul de mediu şi a susţinut efortul RM în promovarea conceptului de economie verde şi dezvoltare durabilă. Am susținut și elaborarea Strategiei Naționale de Mediu, adoptată în 2014. Strategia a fost pregătită în câțiva ani - timp suficient pentru a implica toate sectoarele: ONG-urile, mediul academic etc.

Finanțarea oferită ONG-urilor de mediu are loc prin granturi, care conţin criterii clare, aprobate de comitetele directoare ale proiectelor în cadrul cărora are loc finanţarea. Din comitetele directoare fac parte: reprezentați ai ministerelor de resort, societăţii civile şi mediului academic. Fiecare proiect susţinut de PNUD este supus evaluării în ceea ce priveşte calitatea produselor şi a auditului pentru a verifica corectitudinea utilizării fondurilor.

„Cum să scăpăm de monstrul din Academie?”

Gheorghe Duca, președintele Academiei de Științe

Idee n-am de acest Program, dar nu cred să fie un document prost, pentru că atât Iacovlev, cât și Dediu, sunt specialiști. Iacovlev a fost întotdeauna o persoană activă. El toată viața a fost un combatant și a luptat pentru mediu. N-aș crede că Programul nu a fost implementat, deoarece între timp au fost realizate foarte multe lucruri. Dacă acesta chiar a fost ignorat, ar fi ceva ieșit din comun… În privința ONG-urilor de mediu, sunt de acord cu Iacovlev, fiindcă majoritatea covârșitoare a lor s-a bucurat de sprijinul unor cercetători din institutele Academiei, care au utilizat realizările științifice făcute din bani publici, pentru a elabora proiecte care câștigau la PNUD sau în altă parte. Nu exclud că unele ONG-uri au plagiat sau au ciopârțit Programul propus de Iacovlev. Și în privința monstrului din AȘM, el are dreptate. PCUS a educat lumea din fașă, până la fanatism. Pentru a scăpa de doctrina marxist-leninistă, avem nevoie de timp biologic. Dar trebuie și să ne trimitem tinerii la învățătură în alte țări, unde există o altă abordare sistemică a mediului și a vieții.

Un articol de: Pavel Păduraru Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul