Astăzi 18 Februarie 2018, Duminică - Ultima actualizare la 17 Februarie 2018
Abonamente

Comentariu 13 Decembrie 2010, ora 05:30    Din editia print

Marime Font

Cetăţeanul şi identitatea naţională

În legătură cu Basarabia este promovată din ce în ce mai intens următoarea teză: chestiunea identităţii naţionale nu poate fi rezolvată şi este o problemă care duce la conflict, aşa că trebuie să renunţăm la această discuţie şi să ne concentrăm asupra construirii unei identităţi cetăţeneşti a R. Moldova. Nu trebuie să ne mai intereseze dacă în R. Moldova trăiesc români sau nu şi ce limbă vorbesc ei, trebuie să ne intereseze formarea unei conştiinţe cetăţeneşti. În R. Moldova trăiesc cetăţeni. O teză extrem de atractivă mai ales pentru politicienii care vor să obţină cât mai multe voturi, o teză comodă care eschivează orice dezbatere pe o temă sensibilă, aşa cum este orice temă identitară.

a

 

 
 
Chişinău
Hânceşti
Tiraspol
Chişinău 40 Hânceşti 39 Tiraspol 39
 

La o primă vedere, ideea „cetăţeni ai Republicii Moldova” pare să funcţioneze. Nu mai interesează pe nimeni ce identităţi naţionale există, toţi cetăţenii sunt egali în faţa legii, cu aceleaşi drepturi şi obligaţii. Conceptul de „cetăţean” se bazează pe teoria contractului social: oamenii cedează o parte din libertăţile proprii în favoarea statului care se obligă să le apere drepturile. În sprijinul acestei argumentaţii mai sunt invocaţi anticii, mai ales grecii, cu modelul democraţiei ateniene. Însă nu sunt prezentate toate elementele democraţiei ateniene.

De fapt, la baza democraţiei ateniene şi a contractului social (dezvoltat ca model teoretic ceva mai târziu, dar existent într-o anumită formă şi în perioada antică) stă dreptul de proprietate şi apărarea lui. Oamenii îşi doresc o garanţie că pot dispune aşa cum doresc ei de averea acumulată în timpul vieţii. Iar sistemul democratic de la grecii antici încoace este singurul sistem care oferă în mod consistent această garanţie. La atenieni garanţia nu venea de undeva de sus, din partea administraţiei - ci fiecare proprietar era garantul proprietăţii sale şi a celei a vecinilor săi prin participarea la serviciul militar. A fi cetăţean atenian însemna să fii proprietar de pământ capabil să lupte pentru apărarea lui în armata cetăţii. Iar aici intervenea întrebarea-cheie pentru orice soldat al oricărei armate: de ce trebuie să mor eu? Toate statele din toate vremurile au încercat să răspundă la această întrebare prin construirea unei identităţi a soldaţilor (identitate construită de cele mai multe ori în jurul unei limbi unice, un alt aspect necesar pentru orice armată). De aici rezulta al treilea pilon din alcătuirea cetăţeanului atenian: identitatea sa, manifestată prin respectul faţă de zeii cetăţii. Cetăţeanul grec era astfel suma a trei componente: proprietar de pământ, soldat în armata cetăţii şi adorator al zeilor cetăţii. Restul drepturilor cetăţeneşti (cum ar fi dreptul de a alege şi a fi ales în structurile publice) decurgeau din aceste elemente.



Cele trei componente enumerate mai sus s-au modificat de-a lungul timpului, însă în esenţă au rămas aceleaşi până în ziua de azi. Nu există nici un stat democratic din lume care să nu înglobeze pentru cetăţenii săi cele trei componente: dreptul de proprietate, obligaţii faţă de „cetate” şi o formă de identitate. Formele identitare sunt compuse şi recompuse, supuse dezbaterii şi re-alcătuirii - însă ele există în permanenţă în orice stat, iar dezbaterea, contestarea şi promovarea lor fac parte dintr-o viaţă publică sănătoasă. Nu există cetăţeni fără identitate. Au existat în decursul istoriei câteva încercări de construire a „cetăţeanului fără identitate”, există în continuare promotori ai acestei idei, însă un stat nu poate fi construit fără cetăţeni conştienţi de propria lor identitate.

Faptul că există la Chişinău politicieni care au îmbrăţişat ideea „cetăţeanului fără identitate” constituie un semnal de alarmă asupra profundei crize în care se găseşte societatea Republicii Moldova. Teza aceasta poate da rezultate pe termen scurt, însă pe termen lung criza identitară va ieşi la suprafaţă, indiferent dacă politicienii îşi doresc sau nu acest lucru. 

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi


Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Credința și minunile (III)

Legătura dintre vindecare și credință este una foarte puternică, dar are loc în plan spiritual. Credința vie și lucrătoare duce la vindecarea sufletului nostru, la sănătatea duhovnicească. Nu întotdeauna și la cea trupească, cum ne place să credem.

() Citeşte tot articolul

Constantin Tănase 14 Februarie 2018, de Constantin Tănase

„Azilul singuraticilor”, fragment din cartea „Groapa cu lei”, 2014

Există un paradox, care doar aparent e paradox: omul, fiind sută la sută ființă socială, care „înnebunește” în singurătate în aceeași măsură în care are nevoie de parteneri sociali. Cândva eram și eu înclinat să cred că singurătatea e apanajul,...

() Citeşte tot articolul

Editorial 14 Februarie 2018, de Moni Stănilă

Accesul la literatură

Întotdeauna mi s-a părut nedrept că literatura își croiește mai greu drumul prin lume decât arta plastică, pentru că – spre deosebire de cea din urmă – are nevoie de traducere. Și cu cât e mai săracă țara, cu atât mai puține sunt căile de acces la literatura...

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Februarie 2018, de George Simion

Igor cel Fără de Țară

Chiar în aceste zile și în săptămânile și lunile, care vor urma, R. Moldova se unește cu România, comună cu comună, localitate cu localitate, om cu om. 

() Citeşte tot articolul

Editorial 13 Februarie 2018, de Răzvan Munteanu

(I)logica rusă

Tensiunile dintre NATO și SUA, pe de-o parte, și Federația Rusă, pe cealaltă parte, ating, din păcate, cote din ce în ce mai ridicate, fiind evident că asistăm la cea mai rece relație pe axa Washington-Moscova, de după căderea Zidului Berlinului.

() Citeşte tot articolul

Actualitate 22 Decembrie 2017, de Marin Basarab

Domnule Jereghi, ne așteptam să turnați filme, nu să vă turnați colegii

„Noi îl mustrăm întotdeauna pe tovarășul Stalin, și da, cu siguranță o merită. Însă eu vreau să întreb – cine a scris 4 milioane de denunțuri?” (Serghei Dovlatov)

() Citeşte tot articolul

Editorial 18 Decembrie 2017, de Octavian Țâcu

Dosarul Centenarului (V): Sfatul Țării în polemica dintre Ioan Pelivan și Pavel Miliukov

Spuneam în articolul precedent dedicat problemei legitimității Sfatului Țării la Conferința de Pace de la Paris (1919), că unul din cei mai importanți și înflăcărați apărători ai intereselor Basarabiei a fost Ion Pelivan.  

() Citeşte tot articolul