Astăzi 21 Septembrie 2018, Vineri - Ultima actualizare la 20 Septembrie 2018
Abonamente

Editorial 21 Februarie 2018, ora 08:39    Din editia print

Marime Font

Chișinău – o cauză pierdută

Ori de câte ori călătoresc undeva nu mă pot abține să nu compar situația altora cu cea de la noi. Mai ales acum că am călătorit în Ucraina, la Odesa. 

 
 
 

Am trăit multă vreme cu impresia că măcar din unele puncte de vedere e mai bine la noi. S-a năruit și această impresie. Mai ales că lucrurile s-au schimbat foarte mult din 2012, când am fost prima dată în Odesa.

Atunci am observat cu groază un lucru pe care îl văd prezent și la noi: ferestre din termopan pe clădiri istorice. Prin ce miracol, nu știu, dar foarte săptămâna trecută am observat că multe termopane au dispărut de la vecinii noștri. Am văzut clădiri istorice superbe, refăcute, recondiționate. Am văzut un bun simț mai acut decât la noi. În fiecare restaurant sau magazin eram întâmpinați cu zâmbete, amabilitate, atenție.



La noi, din păcate, cu mici excepții, la magazin, când vrei să achiziționezi ceva, încă te poți trezi tratat de parcă ceri pomană. Stai la fiecare ușă a fiecărui birou. Oamenii sunt sătui de traiul greu și nu mai au chef să zâmbească pentru salariile lor mizere. Deși, sunt convinsă, nici în Ucraina salariile nu sunt mai mari.

Desigur, comparația cu Odesa nu e una corectă. Odesa e mare, are mare, are clădiri impresionante, are foarte multe muzee. Însă scuze se găsesc ușor. Că orașul nostru e mic, că suntem săraci, că suntem nedreptățiți.

Dar după toate scuzele, când tragem linie, ce vedem? Suntem departe de a ne putea prezenta ca un oraș turistic. Am o prietenă din facultate care a venit să vadă Chișinăul. Pe oferta turistică prezentată ei scria: se va vizita Bulevardul Ştefan cel Mare, Parcul Central, Gradina Publică Ştefan cel Mare, Arcul de Triumf, Aleea Clasicilor, Catedrala Nașterii Domnului. Am râs amar în sinea mea, apoi i-am spus: veți merge în centru și vă veți uita împrejur, fără să vă deplasați ca să vedeți toate obiectivele propuse.

Nu că alte obiective n-ar exista. Se putea propune și Valea Morilor, mai ales vara când pungile de plastic și peturile goale sunt acoperite de vegetație, iar parcul poate părea curat. Și probabil e singurul punct comun cu Odesa. Cred că și odesiții așteaptă înfrigurați sosirea primăverii și, respectiv, dosirea gunoaielor sub pături de vegetație.

Trist din cale afară e un singurul lucru, cu cât trec anii și cu cât vizitez mai multe orașe, cu atât Chișinăul mi se pare o cauză pierdută. Mi-e tot mai greu să înțeleg cum am putea să ne rezolvăm problemele, când ele, în loc să dispară, se înmulțesc.

Noi rămânem cu atașamentul, care nu ne lipsește niciodată. Dragul nostru oraș, plin de scame și praf. Orașul nostru înverzit, care iarna se arată în toată neîngrijirea lui. Orașul nostru, care – conform programelor turistice – se vizitează în zece minute (stai în centru și te uiți roată), după care ne ducem oaspeții în beciurile de la Cricova și-i îmbătăm ca să li se pară minunat.

Știu că există și variante mult mai bune de a ne prezenta orașul, chiar și eu am un traseu clar pentru toți oaspeții mei, dar ceea ce „se vinde” turiștilor se rezumă la cele de mai sus. Fără nici o preocupare pentru cum sau când va avea loc schimbarea la față a Chișinăului.

Un articol de: Moni Stănilă Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul