Zece ani în urmă Republica Moldova a avut o şansă unică de a scăpa de dependenţa de livrările de gaze din Rusia. Oportunitate a fost ratată se datorează în mare parte conducerii de atunci a ţării
Şantajul Moscovei şi reacţia Moldovei
14 Decembrie 2005. În timpul unei întrevederi la Moscova cu prim-vicepremierul Republicii Moldova de atunci, Zinaida Greceanâi, președintele gigantului rus Gazprom, Alexei Miller, anunță despre trecerea de la 1 ianuarie 2006 la „preţuri medii europene” pentru gazele naturale livrate ţării noastre.
17 zile mai târziu, gigantul rus sista pentru aproape două săptămâni livrările de gaze spre Republica Moldova şi le reducea pe cele spre Ucraina, invocând drept pretext neacceptarea de către acestea a trecerii la noile tarife. Reacţia Chişinăului şi Kievului nu s-a lăsat aşteptată, scrie mold-street.com.
„În spatele acestor acţiuni ale părţii ruse nu poate să nu fie observat acelaşi scenariu, planificat în prealabil, de presiune şi şantaj energetic, orientat spre subminarea dezvoltării economice a ţărilor noastre şi spre destabilizarea situaţiei sociale din interiorul lor. […] Majorarea preţului la gaze pentru Moldova de la 80 dolari până la 160 pentru o mie de metri cubi nu înseamnă altceva decât scoaterea venitului din întreprinderea comună în favoarea unuia din acţionari. Fără îndoială, acest lucru este o manifestare a unui conflict de interese şi nu are nimic în comun cu regulile pieţei”, se menţiona în Declaraţia comună din 3 ianuarie 2006 a Preşedintelui Republicii Moldova, Vladimir Voronin, şi a Preşedintelui Ucrainei, Viktor Iuşcenko, adresată Uniunii Europene.
Declaraţiile belicoase ale celor doi preşedinţi nu au impresionat Moscova, iar Chişinăul în lipsa unor alternative a acceptat jocul impus de Moscova. În consecinţă, la mijlocul lunii ianuarie 2006, Gazprom a reluat livrarea gazelor, nu înainte ca Republica Moldova să accepte majorarea preţului de la 80 la 110 dolari pentru o mie de metri cubi şi iniţierea discuțiilor pentru semnarea unui nou contract.
În martie 2006, Guvernul condus de Vasile Tarlev o desemnează pe Zinaida Greceanâi, pe atunci vicepremier ca să se ocupe de negocierea unui nou acord privind import al gazelor din Rusia.
Negocierile au durat tot anul 2006, perioadă în care preţul gazelor a crescut din 1 iulie până la 160 de dolari pentru o mie de metri cubi. Oficial, tratativele erau purtate între Gazprom şi întreprinderea moldo-rusă Moldovagaz, fiind monitorizate de Zinaida Greceanâi, care a fost negociatorul şef. Faptul că negocierile au durat atât de mult denotă cât de dificilă era situaţia în care s-a pomenit Moldova.
Ascom vine cu soluţia de alternativă
În această perioadă dificilă cu o soluţie de alternativă pentru asigurarea Republicii Moldova cu gaze a venit compania Ascom Grup, care a propus livrarea de gaze naturale mai ieftine de circa două ori din zăcămintele din Kazahstan.
Pe 15 martie 2006, Guvernul în persoana lui Vladimir Antosii, ministrul Industriei şi Infrastructurii şi Ascom Grup SA în persoana lui Anatol Stati au semnat şi un protocol de intenţii, care avea drept scop, atât identificarea şi diversificarea surselor şi pieţelor de gaze şi energie electrică, precum şi minimizarea şi chiar excluderea treptată a riscurilor politice şi economice pentru securitatea energetică, ce decurg din aprovizionarea Republicii Moldova cu metan dintr-o singură sursă.
Documentul prevedea iniţierea unei colaborări între Republica Moldova şi Ascom Grup SA în acest sens, crearea unei companii mixte care să se ocupe de importul de gaze din Kazahstan de la Tolkînneftegaz, aparținând grupului Ascom.
În document era specificat că livrările ar urma să înceapă la finele trimestrului II – începutul trimestrului III al anului 2006. Adică destul de operativ.
Ascom era gata să livreze anual 2,6-3,0 miliarde de metri cubi de gaze până în 2016-2018, volum ce era suficient pentru a asigura întreaga ţară cu gaze.
Continuarea o găsiți aici.
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
