Cine a prevăzut realipirea Basarabiei. Manifestele Reginei Maria şi povestea cofetarului patriot

Pentru a dezvălui unele evenimente – cum ar fi hotărârea Reginei Maria de a rezista cu orice preţ, de a nu lăsa ţara pe mâinile unor mai mici sau mai mari trădători, a aşteptat 20 de ani. Ce a făcut Regina Maria într-o noapte, fără ştirea Regelui şi cu ajutorul lui Radu D. Rosetti nu s-ar scrie în cărţile de istorie. Nici în jurnalele sau amin­ti­rile sale nu apare. Aşa cum nici po­ve­stea cofetarului patriot nu s-ar scrie niciodată într-o carte de istorie!

Radu D. Rosetti (1874-1964) scriitor, ma­gistrat, luptător pe frontul pri­mului război mondial a fost foarte de­votat regilor României. Dar să ci­tim despre patriotismul unui cofetar.

"(…)Cine putea să prevadă, când am intrat în război alături de oştile marelui imperiu Moscovit, pentru cu­cerirea Ardealului şi a Bucovinei,  nu numai că le vom dobândi pe de-a-’n­tregul, dar ne vom alege şi cu Ba­sa­rabia aliaţilor de la Nord! Este un om în ţara noastră, care chiar în ceasul în care a sunat goarna mobilizării a avut viziunea Ro­mâniei Mari, aidoma cum e azi; şi el nu e nici militar, nici om politic, nici diplomat, după cum s-ar crede, ci un umil… cofetar!

Îl cheamă Nae Ionescu, patronul ma­gazinului din Piaţa Sf. Gheorghe, fai­mosul Nae Ionescu pe care l-au dus nemţii între baionete, pe jos, până la Ploieşti, fiindcă, patriot consecvent, a anunţat cel dintâi în Capitală înf­rân­g­­erea armatei lui Mackensen la Mă­răşeşti;(…). Când România a intrat în război, în mijlocul entuziasmului general, la vitrina prăvăliei sale din piaţa Sf. Gheorghe, nea Nae Ionescu a aşezat frumos douăsprezece cutii cu bomboane, produs nou al «cassei», pe care le-a botezat TRANSCARPATINE, IDEALUL NAŢIONAL, şi cu­ti­ile aveau gravate pe ele harta Ro­mâ­niei Mari. Zadarnic i-a atras aten­ţia Palatul – al cărui furnizor a fost – şi zadarnic au intervenit autorităţile pe lângă negustor, rugându-l să retragă din comerţ cutiile cu desenul arătat (un dreptunghi împărţit în patru casetuţe de un tricolor cu funde frumoase în colţul stânga sus; în casetuţa de sus scrie 1916, apoi în a doua casetuţă BOMBOANE TRANS­CAR­­PATI­NE/ IDEALUL NAŢIO­NAL; în cea de-a treia casetă scrie Cofetăria Ionescu – Furnisorul Curţii Regale – Bucureşti; pe cea mai mare parte a desenului apare harta Româ­ni­ei Mari – n.r.) sau cel puţin să modi­fi­ce clişeul, eliminând Basarabia, nu care cumva să se supere scumpii noş­tri aliaţi – nenea Nae s-a făcut niznai şi bomboanele Transcarpatine cu harta buclucaşă au continuat cu per­se­verenţă propaganda «dul­ce». (…)"

"Mai e puţin şi se împlinesc douăzeci de ani! «Ro­mâ­nia trădată şi învinsă», cum a zis Poin­care, a fost nevoită să încheie pa­cea, rămânând «ca o insulă de onoare într-un ocean de noroi». În­cep lupta cu mine, să dau sau nu pu­bli­cităţii un document pe care-l păs­trez ca pe-o comoară scumpă, în care se vede odată mai mult rolul preponderent pe care l-a avut Regina Maria în înfăptuirea României Mari, truda ei de toate zilele ca demnitatea ţării noastre să nu fie ştirbită."

Într-o zi, Radu D Rosetti este chemat la Re­gi­nă, la cartierul gene­ral din Iaşi. «(…)Te-am chemat, intră direct în ma­­terie Suverana,(…) întâi ca ofiţer ca-şi iubeşte ţara, şi al doilea ca scrii­tor pus acum în serviciul neamului.(…) Citesc "România" şi aprob din toa­tă inima atitudinea mândră a ge­ne­­ralului Prezan, care vă inspiră. Pa­cea ruşinoasă nu trebuie încheiată. Con­diţiile, iată-le aci (şi Regina îi înmânează un document scris chiar de ea): «Dobrogea; Dunărea (Fluviu german); Severi­nul; Broştenii Moineşti; trecătorile; dezarmarea armatei; drumurile de fer; trecerea germanilor pe pământul nostru contra Rusiei, petrolul pe 80 de ani.»

Ele trebuie să apară mâine dimineaţă în fruntea ziarului, pentru ca soldaţii de pe front să le ştie, şi opi­nia publică să reacţioneze.» (…)Mă re­găsesc în tipografia ziarului Ro­mâ­nia, anunţându-mi şefii, copiind ma­nuscrisul, indicând literele cele mai ci­teţe, însoţind condiţiile de-un pro­test energic.

(…) Toată noaptea n-am dormit. De abia ivite zorile, am alergat la ti­po­grafie, să duc primul număr din Ro­mânia MSale, mândru că mi-am îndeplinit însărcinarea,… dar Ro­mâ­nia apăru în ziua aceea cu pagina în­tâia albă, fiindcă Marghiloman, «schimbând macazul», după cum spune în memorii, înspăimântat de «spiritul marelui cartier», supusese foaia ostaşilor cenzurii!

Tot «din ordin», ce nu s-a putut face prin presă, s-a făcut prin şa­pi­ro­graf; miile de foiţe pe care le-am lu­crat toată noaptea, răspândite prin sate, oraşe şi cele mai înaintate linii ale frontului, au întins vestea, creând rezistenţa dârză cu care duşmanul a avut de luptat până în ultimul minut."

Intrare solemnă

I.G. Duca a detaliat în "Aminti­ri­­le politice" primirea făcută su­ve­ranilor români la 1 Decembrie 1918, în Bucureşti: "La 1 de­cem­brie regele şi-a făcut intrarea solemnă în Capitală. S-a coborât din tren la Mogoşoaia şi, de aco­lo, călare în capul oştirii române şi a detaşamentelor aliate fran­ceze şi engleze, a străbătut ora­şu­l până la statuia lui Mihai Vi­tea­zul, unde a primit defilarea ar­matei. De-a lungul parcursului, şcolile se înşiruiau alături de o mulţime imensă. Am asistat la minunatul spectacol din tribuna oficială ce se ridicase în faţa statuii. Când au apărut regele cu regina şi generalul Berthelot, a fost un adevărat delir. (…) Prin­ci­pele Carol nu a apărut la pa­ra­dă alături de părinţii lui, ci a de­fi­lat cu oştirea călare pe un cal roib, în fruntea Vânătorilor de Munte. (…) Cât priveşte pe Bră­tia­nu, el a ieşit înaintea regelui în Piaţa Victoriei, unde primarul îi aştepta pe suverani cu tradi­ţio­na­la pâine cu sare. (…) Seara a avut loc în sala tronului un mic banchet în prezenţa ofi­cia­li­tă­ţilor civile şi militare, a mi­niş­tri­lor aliaţi, a misiunilor militare aliate şi a bucovinenilor ce ve­ni­se­ră să remită regelui actul Uni­rii. Ştiam că la Alba Iulia, în ace­laşi ceas, trebuia să se proclame şi Unirea Ardealului şi aşteptam dintr-un minut într-altul telegrama din partea fraţilor noştri."

Serbările

Alexandru Marghiloman, în "Note politice", scria: "S-a în­tors de la Iaşi, la Bucureşti, cu un «special», alături de Ari­on, Să­u­les­cu, Hârjeu, Mişu Canta­cu­zino, Argetoianu, Bădărău, Crăi­ni­ceanu, foşti miniştri, şi a că­lă­torit 41 de ore, fără loc şi fă­ră lu­mină. (…) erau multe trupe oprite prin gări şi escorta regală, îmbarcată marţi, era încă la Bâr­lad joi seara. (…) Nu gă­sesc nici o invitaţie nici pentru defilare, nici pentru Te-Deum. Tzigara îmi spune că programul e făcut, aşa încât să fim puşi cu totul deoparte. Astfel la Te-Deum, în programul oficial, se indică nu­mai miniştrii în funcţie şi re­pre­zen­tanţii autorităţilor; (…) 1 de­cem­brie. Familia Regală a co­bo­rât din tren la Mogoşoaia şi a tre­­cut acolo în revistă trupele. Cor­tegiul (…) ajunge la Pa­lat la ora 11. Au trecut în trăsură à la Daumont prinţesele Elisabeta, Maria şi Ileana, urmate de două automobile ale Curţii. La bună distanţă, apoi muzicile mi­li­tare, Regele având în stânga pe Re­gi­nă, în dreapta pe generalul Be­r­t­helot; alături de Regină, Prin­ci­pe­le Nicolae cu casca pe cap, ca şi Regele şi generalii. (…) Trupe­le româneşti – cavaleria, cer­ce­­taşii, la un mare interval fran­ce­zii, englezii (foarte eleganţi), ca­va­leria franceză şi o secţie de ar­ti­lerie. La mijloc, foarte măreţ, cor­tegiul a 80 de drapele ro­mâ­neşti cu garda de onoare şi co­lo­neii lor. (…)" (Luminiţa Ciobanu)

Sursa: jurnalul.ro