Cine a venit primul în Moldova?

În orice discuţie de genul „cine a fost primul aici” alogenii vin cu un dezavantaj. Se ştie clar data la care au venit, cum au venit, de ce au venit şi de unde au apărut. Ca să îşi legitimeze prezenţa pe pământurile româneşti, de multe ori recurg la deformarea istoriei, încearcă să demonstreze fie că românii nu existau la data sosirii lor, fie că românii erau puţini sau chiar că românii nu erau români.

Ucrainenii poartă în denumirea lor de popor propria origine. Sensul etimologic al cuvântului „Ucraina” este de ţară de margine, ţară de graniţă – „mărginime”, cum s-ar spune pe româneşte. „Ucraina” a fost dintotdeauna un teritoriu disputat în care s-au amestecat mai multe popoare în decursul a sute de ani. Slavii ruteni s-au învecinat dintotdeauna cu românii din voievodatul Moldovei (să nu uităm că Vasile Lupu şi-a denumit colecţia de legi moldoveneşti „Carte românească de învăţătură”, iar Ştefan cel Mare încheia cu Polonia tratate de alianţă scrise în limba valahă, nu în limba moldovenească).

Se ştie cu precizie când au fost aduşi găgăuzii între Prut şi Nistru, în perioada ţaristă, când acest popor creştin şi-a găsit aici un refugiu faţă de persecuţiile din Imperiul Otoman. S-a petrecut ceva ciudat cu găgăuzii din R. Moldova. Cele mai intense politici de asimilare le-au fost aplicate în perioada sovietică, iar acum s-au întors împotriva celor care le-au acordat autonomie. Găgăuzii au devenit portavocea care reclamă „românizarea” R. Moldova.

Să nu mai vorbim de modul în care au ajuns ruşii pe meleagurile dintre Prut şi Nistru. Unii dintre ei au venit aici înainte de 1918, alţii au fugit de ciuma roşie sovietică şi s-au adăpostit la Chişinău. Toţi au fost bine primiţi şi nu am auzit de conflicte sau plângeri faţă de tratamentul la care au fost supuşi (nici nu prea aveau de ce să se plângă câtă vreme au fost minoritatea stăpânitoare). Cei mai mulţi ruşi au venit după 1944 şi încă regretă acele vremuri când afirmarea identităţii româneşti putea duce la moarte sau deportare.

Problema nu este că au venit minorităţi naţionale în R. Moldova – problema rezidă în modul în care ei se comportă faţă de membrii etniei autohtone şi majoritare. În primul rând, este propagat un permanent dispreţ faţă de limba românească. De asemenea, civilizaţia tradiţională românească este prezentată ca fiind primitivă. Nu în ultimul rând, reprezentanţii minorităţilor naţionale sunt cei care promovează cel mai activ inventata identitate moldovenească separată de cea română. Bineînţeles, există şi ruşi sau ucraineni pentru care adevărul este mai presus decât orice şi care nu se coboară să spună că există o limbă moldovenească separată de cea română.

În esenţă, nu contează cine a venit primul pe un anumit teritoriu. Istoria este istorie şi în mod normal nu ar trebui să influenţeze existenţa cetăţenilor care sunt toţi egali în faţa legii. Dar nu este ceva normal când o minoritate dictează majorităţii şi înceapă să îi modifice identitatea.