Astăzi 26 Septembrie 2018, Miercuri - Ultima actualizare la ora 08:50
Abonamente

Atitudini 30 Decembrie 2011, ora 05:57    Din editia print

Marime Font

Cine decide pentru noi?

Sfârşitul acesta de an mi l-am petrecut la Barcelona, unde am avut mai multe conferinţe, mese rotunde etc. 

Pe lângă clima blândă şi aşezarea spectaculoasă (o coastă de mare muntoasă), oraşul catalan este un oraş de o frumuseţe rară. În una din serile cu discuţii interminabile, am fost întrebat nitam-nisam care ne sunt nouă, românilor, duşmanii şi prietenii. Se ştie că duşmanii de moarte ai catalanilor sunt spaniolii. Această întrebare m-a pus pe gânduri, mai ales că trăim vremuri tot mai confuze.

Într-adevăr, gândirea occidentală, mai ales gândirea politică, construită pe tipologia europeană este axată pe raportul de duşman-prieten. De-a lungul timpului, fiecare regiune sau ţară şi-a construit istoria prin capacitatea de a lupta sau negocia cu duşmanul şi mai ales prin capacitatea sa de a-şi găsi alianţe favorabile. Însă pentru fiecare popor sau comunitate atât duşmanii cât şi prietenii au fost într-o continuă schimbare. De multe ori, duşmanii se transformă în aliaţi sau chiar prieteni şi prietenii - în duşmani. De fiecare dată, noi suntem cei care analizăm şi definim cine ne sunt prietenii şi duşmanii. Lucrul cel mai sigur este faptul că atât duşmanii cât şi prietenii sunt cei din proximitatea noastră, sunt vecinii noştri, cei cu care ne intersectăm. De exemplu, nouă australienii nu ne pot fi nici prieteni, nici duşmani pentru că nu ne-am intersectat niciodată cu ei. Ei sunt pentru noi ceva foarte abstract.



Tradiţia românească nu face excepţie de la acest joc tipic occidental, doar că poziţia noastră periferică face ca anumite trăsături să domine, producând anumite dezechilibre. În tradiţia noastră, duşmanul este mereu în afara noastră şi îl identificăm tradiţional prin vecinii cu care ne-am războit sau cu care am locuit în anumite perioade: turc, rus, evreu, comunist etc. În „buna” noastră tradiţie răul nu vine niciodată din interiorul societăţii noastre, ci doar din exterior. Prietenii sau salvatorii şi ei sunt mereu în afara noastră şi au fost pe rând: ruşi, americani, occidentali, europeni etc. În această schemă, în care ne plasăm şi pe care cronicarul o numeşte „a trăi sub vremi”, noi, din păcate, nu decidem şi nu avem un rol important. Nouă ni se întâmplă lucruri, noi avem doar rolul de pioni, iar „duşmanii şi prietenii” ne fac istoria, ne construiesc propria noastră viaţă. Cu alte cuvinte, centrul de decizie nu se află în mâinile noastre, ci este în afara noastră. Aceasta este şi tragedia care ne deosebeşte de occidentali.

Europa însă a mai inventat o tradiţie, care este cumva complementară acestui dualism vechi duşman-prieten. Această tradiţie capătă putere şi forţă mai ales odată cu creştinarea Europei. Creştinismul a fost şi este revoluţionar prin schimbarea radicală a datelor problemei. El spune un lucru simplu, dar nemaiîntâlnit până atunci: nu contează cine este duşmanul şi prietenul tău, ci contează în primul rând cine eşti tu. Duşmanul şi prietenul, binele şi răul sunt în tine şi tu eşti cel care decizi, cel care alegi cui să-i dai întâietate. Centrul de decizie nu se află în afara ta, ci în tine. Radicalitatea discursului creştin este însă şi mai mare, căci aproapele, cel de lângă tine, nu mai este un subiect al prieteniei şi duşmăniei, ci al dragostei. Îndemnul cristic pe limba noastră ar suna foarte straniu: iubeşte-ţi rusul, turcul, evreul de lângă tine.
De ce este foarte important acest lucru? Din simplul motiv că o societate nu poate să se regăsească, să construiască şi să se reconstruiască decât dacă înţelege şi-şi asumă faptul că sursa răului şi a binelui ei social se află în interiorul ei, nu în afara sa şi că ea poate decide pentru sine ce e bine şi ce e rău.

La sfârşit de an, vă doresc un An Nou Fericit şi cred că e un moment bun de meditaţie asupra a ceea ce se întâmplă cu noi şi societatea în care trăim.

Un articol de: Vasile Ernu Contactează autorul
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Actualitate 25 Septembrie 2018, ora: 23:44 de Ana Marchitan

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă Din editia print

ANCHETĂ /// Kievul a declanșat război în lumea ortodoxă

Rușii consideră că nu e timpul potrivit pentru acordarea autocefaliei Bisericii de la Kiev, în timp ce ucrainenii dau asigurări că numai așa se va face dreptate

( ) Citeşte tot articolul



Opinii & Editoriale 26 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Râmătorii de sensuri

Totul e înspăimântător de simplu: când ne naștem, fiecăruia, Dumnezeu îi dă câte un Boț de lut, căruia noi îi zicem DESTIN, îi pune în față un CRONOMETRU, dă startul și în perioada de timp rezervată noi trebuie să reușim să modelăm ceva din el.

() Citeşte tot articolul

Editorial 24 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Unioniștii, alegerile și opoziția

Campania electorală pentru următoarele alegeri parlamentare în R. Moldova a început deja. Toate partidele își pregătesc armele pentru această luptă.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 24 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Republica Moldova cu o mână dă, cu alta lovește

Republica Moldova e un ceas cu rotițele stricate. Sau, mai degrabă, fiecare rotiță funcționează de capul ei. Iar dacă ele nu funcționează cum trebuie, nu avem nici oră, nu avem nici ceas. Moldova ca stat e de mult timp nefuncțională.

() Citeşte tot articolul

Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

 


Cele mai citite articole Timpul.md