Astăzi 20 Septembrie 2018, Joi - Ultima actualizare la ora 13:43
Abonamente

Editorial 28 Martie 2013, ora 07:02    Din editia print

Marime Font

Cine este Basarabia?

Greu de dat o definiţie a Basarabiei în ziua de azi. Mulţi văd Basarabia ca pe un teritoriu smuls din România, o bucată de pământ lipsă de pe o hartă. O astfel de viziune este mai degrabă dăunătoare, mai ales pe termen lung. 

 
 
 

Vrem Basarabia înapoi, dar ce este sau cine este această Basarabie? Şi mai ales cum o vrem înapoi?

În cercetarea istorică există o tentaţie comună tuturor celor care se apleacă asupra trecutului, fie ei profesionişti sau amatori. Este vorba de tentaţia anacronismului: plasarea în epoci istorice a unor teorii sau situaţii care nu sunt contemporane cu respectiva epocă. Nu le poţi cere românilor din Moldova medievală o atitudine naţională asemănătoare cu cea din secolul al XIX-lea. Păcatul anacronismului există şi în politica actuală: nu poţi încerca repetarea unui fenomen istoric din trecut, nu poţi recrea nişte situaţii şi evenimente, oricât de glorioase sau benefice ar fie ele. Pe scurt: unirea Basarabiei cu România din 27 martie 1918 este un fenomen unic şi irepetabil. Uneltele folosite în 1918 nu mai pot fi folosite în 2013. Fireşte, trebuie să ne amintim de acest moment, trebuie să nu uităm nicio clipă cum a fost răpită Basarabia şi cum a fost recuperată de mai multe ori în ultimii 200 de ani. Doar că trebuie să evităm greşeala anacronismului sau cea a reînscenării istoriei. Anul 2013 şi anii ce vor urma sunt diferiţi, există o altă situaţie a alianţelor militare, un alt sistem internaţional, totul este diferit. Dacă ieşim toţi în stradă şi strigăm că vrem Unirea cu Basarabia, nu se va întâmpla nimic.



Mai există un alt risc. Dacă spunem „vrem Basarabia” şi vedem în asta doar o bucată de pământ între Prut şi Nistru, s-ar putea să ne apropiem periculos de mult de butada toxică „Basarabia fără basarabeni”. Când vorbim despre Unire, trebuie să ne gândim cu ce Basarabie vrem să ne unim, cine este această Basarabie. Pe mine unul nu mă interesează pământul, nu mă interesează câţi kilometri sunt de la Prut la Nistru. Pentru mine Basarabia înseamnă românii dintre Prut şi Nistru sau românii din orice colţ al lumii care au fost supuşi unui experiment de deznaţionalizare şi asimilare. Pentru mine Basarabia sunt cei patru milioane de oameni care au avut de suferit sub ocupaţia sovietică. Pentru mine Basarabia înseamnă drepturi: dreptul de a cunoaşte adevărul istoric şi dreptul de a vorbi limba română. Basarabia cu care vreau eu să mă unesc sunt oamenii care au posibilitatea de a vedea adevărul şi de a-l judeca cu propriile minţi. Basarabia înseamnă libertatea de exprimare, libertatea de circulaţie şi posibilitatea de redobândire a cetăţeniei române. Politicienii de la Bucureşti şi Chişinău sunt plămădiţi din acelaşi aluat, i-am putea schimba fără să constatăm diferenţe majore. Însă aceste porţi trebuie să rămână deschise. Aderarea la Uniunea Europeană este un proiect politic care nu va aduce mari schimbări, ci doar va consolida aceste deschideri făcute cu mare greutate în ultimii 20 de ani. Când adevărul istoric şi limba română vor pătrunde în toate colţurile dintre Prut şi Nistru, abia atunci vom putea să începem să vorbim despre unirea Basarabiei cu România. Însă cu o condiţie: românii din Basarabia să îşi dorească această unire. Eu nu vreau Basarabia fără basarabeni. 

Un articol de: George Damian
blog comments powered by Disqus

Din aceeaşi secţiune

Cele mai noi ştiri de azi

Istorie 18 Septembrie 2018, ora: 19:33

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut”

Prima şedinţă a Sfatului Ţării (II) „Fericiți sub ochii noștri sunt care văd ceea ce nu au văzut” Din editia print

Un reportaj al ziarului „Ardealul (Transilvania)” despre prima ședință a parlamentului Basarabiei, care în 1918 a votat Unirea cu România Continuăm publicarea materialului „Dare de seamă asupra primei ședințe a Sfatului Țării din 21 noiembrie 1917”,...

( ) Citeşte tot articolul



Editorial 20 Septembrie 2018, de Constantin Tănase

Viața și moartea doamnei Clara

…O cheamă doamna Clara, locuiește într-un apartament cu două odăi, are 45 de ani, doi băieți, unul de 22, iar altul de 19 ani.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 19 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Anotimpul și cheltuielile

Cât nu am vrea să ne ferim de cheltuieli, fiecare anotimp vine cu lista lui de cumpărături. Că sunt sărbătorile de iarnă, că este Paștele, că e vară și vrem concedii – o cheltuială apare întotdeauna.

() Citeşte tot articolul

Editorial 17 Septembrie 2018, de Silviu Tănase

Cât de mult ne urăsc!

14 septembrie 2018, Ziarul TIMPUL

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 16 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

România ar putea juca un rol important în reconstrucţia Siriei

Siria a cunoscut cea mai complexă criză dintre statele lovite de Primăvara Arabă, afundându-se într-un război civil care a opus regimul de la Damasc şi forţele rebele, alături de care s-au adăugat pe parcurs alte grupări din afara ţării.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 13 Septembrie 2018, de Dan Nicu

O tragedie uitată – Cehoslovacia anului 1968

În a doua jumătate a lunii august, Europa a marcat 50 de ani de la invadarea Cehoslovaciei de către trupele URSS şi ale altor state din blocul sovietic.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 12 Septembrie 2018, de Moni Stănilă

Caritate sau reclamă?

Ori mai degrabă aș spune că ambele. Și când spun acest lucru, o fac cu convingerea că reclama va fi condiționată cu timpul de caritate.

() Citeşte tot articolul

Opinii & Editoriale 11 Septembrie 2018, de Răzvan Munteanu

Zece ani de la războiul ruso-georgian. Cauze și efecte

În această săptămână, s-au împlinit zece ani de la războiul ruso-georgian, care a condus la apariția a două noi conflicte înghețate în Regiunea Extinsă a Mării Negre: Abhazia și Osetia de Sud, recunoscute ca state independente, cu precădere, de către Federația Rusă. 

() Citeşte tot articolul

 

 


Cele mai citite articole Timpul.md