Usatîi: „În Moldova eu pot decide!”, Gorbunţov: „Dacă pierd toate procesele, în Emirate şi-n groapă mi-e locul”  

Dacă trimiţi în altă ţară un dosar penal din RM, la destinaţie ar putea să ajungă doar nota explicativă. La cererea Moscovei, Banca Naţională a Moldovei a schimbat ruble transnistrene. Rinat Usatîi, reprezentantul acţionarilor „Universalbank” de după aşa-zisul atac raider din 2011, se află în relaţii destul de amicale cu ex-preşedintele băncii, Gherman Gorbunţov, anunţat în căutare internaţională. Fost consilier al lui Filat în Rusia, după cum se vehicula în presă, Usatîi este foarte apropiat şi de comunişti. Despre toate astea, cei doi au discutat prin Skype înainte de atentatul la viaţa lui Gorbunţov, care a avut loc la 20 martie 2012, la Londra, unde acesta se ascunde de autorităţile RM. Înregistrarea video a acestei discuţii a apărut pe site-ul rusesc „Kriminalnaia Rossia”.

Potrivit presei ruse, Gorbunţov a prezentat această înregistrare anchetatorilor englezi şi ruşi care cercetează cauzele tentativei de omor asupra sa. Fostul bancher, care se află încă în stare gravă la spital, a început să comunice prin semne. El dă de înţeles că unele persoane despre care a discutat cu Usatîi ar putea să-l vrea mort.

Nu sunt clare toate dedesubturile dialogului dintre cei doi, însă miră uşurinţa cu care Usatîi se arată pregătit să rezolve problemele lui Gorbunţov cu Procuratura, CCCEC şi alte organe de drept din RM, dar şi să influenţeze remanierile de cadre din Vamă. În acest context, demnitarii noştri care promit să stârpească corupţia par a fi nişte clovni. Principala concluzie a acestei discuţii se rezumă la faptul că RM nu este condusă de preşedinte, premier sau Parlament, ci de controversaţi oameni de afaceri care închid şi pornesc dosarele penale fără nicio grijă, contra unor sume fabuloase de bani. Uimeşte şi dispreţul acestora faţă de moldoveni. „M-a sunat un puţoi de moldovean” sau „Să-mi bag piciorul în toată mizeria moldovenească” sunt doar câteva expresii care, dacă ţinem cont şi de limbajul licenţios rusesc al lui Usatîi, depăşesc orice limită.

Cu ajutorul unor surse din lumea de afaceri, TIMPUL a reuşit să afle că Usatîi şi Gorbunţov  se cunosc de mult, după ce odinioară au făcut împreună afaceri la Căile Ferate ale Rusiei (CFRu). Totodată, am aflat cine sunt unele dintre persoanele pomenite în această discuţie. Din motive de etică, nu le vom face publice numele întregi, fiindcă printre ele se numără şi oameni foarte cunoscuţi la Chişinău. În schimb, propunem alte informaţii interesante despre ei:

Antonov-senior - bancher rus, partener de afaceri al lui Gorbunţov. Trăieşte în Marea Britanie şi este tatăl lui Vladimir Antonov, coproprietar al producătorului de maşini Saab. În 2009 a fost victima unui atentat, după care a rămas invalid. După tentativa de omor asupra lui Gorbunţov, autorităţile ruse l-au asigurat şi pe el cu pază de stat.

Başkatov - fost reprezentant al părţii ruse în „Universalbank”. În prezent, conduce o bancă din stânga Nistrului.

Emma Tăbârţă - viceguvernatoarea Băncii Naţionale.

Filea - premierul RM.

Leonea - prosper şi renumit om de afaceri de la Chişinău, care luase mai multe credite enorme de la „Universalbank”. Numele său a apărut în presă în cazul unor scandaluri de proporţii. Este cunoscut şi ca finanţator al unor importante partide în campaniile electorale.

Mendel sau Mendeleev - controversat bancher din Rusia, preşedintele Consiliului de directori al Clubului de hochei „Spartak”.

Oxana - Una dintre fostele şefe la „Universalbank”. După conflictul de la bancă, se presupune că a fugit la Moscova.

Simion Vainberg - om de afaceri din RM, unul dintre foştii conducători ai echipei „FC Zimbru”.

Ţigan - patronul unei cunoscute întreprinderi de la Chişinău şi omul de încredere al lui Gorbunţov acum patru ani, când acesta a preluat „Universalbank”. Au intrat în conflict, după ce Gorbunţov ar fi încercat să fie primit în audienţă de premierul Tarlev, iar Ţigan, ca intermediar, i-a spus că premierul cere 300 mii USD, ca să-l primească.

Menţionăm că, în cazul cuvintelor obscene, sunt notate doar primele litere urmate de puncte de suspensie.

Partea I

„Ţi-au mai deschis un dosar, la cererea unei femei din partidul lui Filat”

Rinat Usatîi: Bl..., Ghera, am aflat din ultimele informaţii că ai patru dosare.
Gherman Gorbunţov: Patru, ştiu.
R. U.: Ştii şi despre ultimul?
Gh. G: Nu.
R. U.: Atunci de unde ştii că-s patru?
Gh. G.: Cunosc cifra (Râde).
R. U.: Să le luăm pe rând: dosarul Ţigan, Başkatov, da?
Gh. G.: Da, apoi Evrei…
R. U.: Şi al patrulea?
Gh. G.: Cred că cel cu Banca Naţională.
R. U.: Nu, neh…! O femeie din partidul lui Filat te-a atacat.
Gh. G.: Pe bune?!
R. U.: Da, dar nu ştiu cum o cheamă. Am aflat astăzi, la ora 9, că joi sau vineri ţi-au pornit dosarul. Se pare că e o problemă similară cu cea a lui Başkatov din Bălţi, cu ăsta - Molodoi…
Gh. G.: (Fumează) Hm...Te-am înţeles.
R. U.: Cică, ai luat nişte bani prin garanţia ei. A depus cererea încă acum o lună şi jumătate, dar acum au pornit dosarul.
Gh. G.: Aha, înseamnă că Başkatov i-a adunat pe toţi. Clar.
R. U.: Câteva zile în urmă, Vova l-a sunat pe Borea la restaurant. În privinţa lui Melnik.
Gh. G.: D-apoi el a început să facă, bl…, nişte lucruri. Off…
R. U.: Ce-a făcut?
Gh. G.: Păi, are cu Mendel nişte reglări de conturi.

„Pe Oxana nu o iubeşte Plahotniuc”

R. U.: Aha... Eu când m-am întâlnit cu Antonov-senior şi cu Leonea la Moscova, am înţeles că Leonea stă acolo şi visează, bl…, cinci milioane de dolari. Auzi, bl…? (Râde). Antonov i-a promis jumătate din cele zece milioane. Adică cinci milioane, pe care Leonea vrea să-i împartă cu mine. (Râde tare) Eu i-am zis că, bl…, dacă rezolvăm problema cu Mendel, sunt gata să particip, dar numai pentru 7,5 mln. Adică Antonov-senior să rămână cu 5 mln., iar Leonea - cu 2,5 mln. Dar mie aceşti 2,5 mln. nah… îmi trebuie după aşa împărţeală? Sunt bani murdari şi puturoşi. Deşi banii oricând trebuiesc. Şi el a început să se gândească, să vrăjească, bl…. Pe scurt, Leonea se vede parte în afacerea cu Antonov (Râde). De-ar spune măcar Vova că zece milioane nu se acceptă şi „întoarce, na…, ambele bănci înapoi”…
Gh. G.: Da, da.
R. U.: Borea îi spune: „Tu cumperi, bl.., bunuri furate, p… mea”. Iar el răspunde: „În primul rând, n-am cumpărat nimic şi cauza e încă în proces”. Au pus ei ceva la cale, dar Vova vrea să aibă băncile. Cel mai interesant e că Leonea este parte în afacere, dar Vova încă nu ştie! (Râde). Să-mi bag piciorul în toată mizeria asta moldovenească.
Gh. G.: Da, bl…, Leonea îşi are partea lui peste tot.
R. U.: Are Leonea… Dacă ajungi la puşcărie, Leonea câştigă. Dacă ieşi, tot el câştigă. De vei lucra la Moscova, Leonea va trage foloase. Şi Leonea va participa la afacere dacă, bl…, Borea va întoarce băncile. Pe scurt, Leonea e, bl…, culmea! (Râde) Eu cred că degrabă Leonea se va trezi căutat de Interpol, împreună cu Başkatov. Se pare că s-au găsit materiale despre amândoi. Materiale foarte bune. De aceea şi te deranjez.
Gh. G.: Te referi la cazul leilor?
R. U.: Nu ştiu, Ghera. Mi-au spus că sunt materiale interesante despre trei persoane: Oksana, dar ea nah… ne trebuie…
Gh. G.: Din câte ştiu, pe Oxana nu o iubeşte Plahotniuc.
R. U.: Stai, ce importanţă are cine pe cine nu iubeşte? Îţi spun că există un material viu despre trei persoane: Leonea, să-l ia naiba, Oxana nu ne trebuie... Eu te deranjez în privinţa lui Belobrîsîi. Dacă eşti gata să suporţi anumite cheltuieli, măcar 50 de mii... Pentru că el mie nah… nu-mi trebuie.
Gh. G.: Da, sunt gata...

„Comuniştii se documentează de la mine”

R. U.: Dacă eşti gata, Başkatov, care acum e în mare încurcătură, va fi nevoit în cel mai rău caz să tragă o fugă la tine, ca să vă înţelegeţi în privinţa cererii sale în judecată. Astfel, vei putea cel puţin să...
Gh. G.: Să-mi recuperez cele 50 de mii ale mele (Râde).
R. U.: Ba nu, să-l pui la punct, că se comportă ca animalul. Am mai discutat despre asta. Acum vei putea să-i spui: „Cumpără-ţi un bilet Chişinău-Londra, nah…”.
Gh. G.: Ştii că moldovenii au năvălit ieri cu articole în ziare, cu declaraţii la televiziune…
R. U.: Când, bl…?
Gh. G.: Ieri.
R. U.: Nimeni nu mi-a spus. Însă comuniştii n-au putut să scrie nimic, căci ei se documentează de la mine. Care-i sursa?
Gh. G.: Publika TV.
R. U.: Aha, ăia nu sunt cu nimeni, Ghera. Nici cu Plahotniuc. Filea a avut discuţii cu ei, dar nu s-au prea înţeles. Ei nu sunt controlaţi.
Gh. G.: A apărut un clit de articole! Astăzi au apărut şi mai multe.
R. U.: Pe cuvântul meu, eu n-am spus nimic. Dar despre ce scriu?
Gh. G.: Ţi le-am trimis prin Skype. Pe Rumafia.com este un articol despre Antonov, despre mine, Borea, despre toţi.
R. U.: Păi, voi aţi scris la Rumafia. Eu am citit.
Gh. G.: Eu n-am scris nimic, pe cuvânt de pionier.
R. U.: Cum aşa? Atunci cine? Pe mine m-au sunat cu întrebări cei de la Rumafia încă vineri sau sâmbătă.
Gh. G.: Sincer, n-am legătură cu ei. Am încercat să vorbesc cu ei, anul trecut, când au scris un articol destul de bun. Dar ei pur şi simplu m-au trimis nah… Ziceau că nu vorbesc cu nimeni şi scriu ce vor. Dar eu nu am scris nimic la ei, te asigur.
R. U.: Mi-ai trimis Point.md. Nu ştiu cui aparţin…

„Un puţoi de moldovean m-a rugat să vorbesc cu Filat”

Gh. G.: Eşti ochelarist (Râde). Sufletul cere plăcere, iar ochii – ochelari.
R. U.: Vorbeşti despre tine?
Gh. G.: Da, şi despre mine. Stau aici cu patru ochi.
R. U.: Asta-i hu… Auzi, m-a sunat un puţoi de moldovean, mi-a spus că are o informaţie importantă. Până atunci n-am vorbit cu el şi nici nu avea numărul meu de telefon. L-a sunat pe şoferul meu de vreo zece ori, căci eu eram ocupat, bl…, cu o construcţie. Când i-am răspuns, mi-a spus că are un frate la Vamă, care riscă să fie concediat. Şi, dacă voi vorbi cu Filat să nu-l dea afară, atunci îmi poate oferi o informaţie despre Ghera. „Hai, vorbeşte”, i-am zis. Mi-a spus că Ghera se află cu doi moldoveni şi trei muieri în Miami. Am izbucnit în râs, drăcia dracului, să mă fi văzut cum râdeam! Îl întreb: „Ce faci acum, javră? Faci tot posibilul ca frate-tău să nu fie concediat? Îmi pare că nu-l ajuţi defel”. Ghera, ce facem cu Başkatov. Să negociez?
Gh. G.: Da, negociază.
R. U.: Dă-le pentru început 25 de mii. Când vor porni urmărirea penală, le vei mai da 25 de mii.
Gh. G.: Da, bine.
R. U.: Cred că trebuie să plăteşti în dolari.
Gh. G.: Da, e bine. Mulţumesc mult.

„Eu te pot scoate din toată nebunia asta”

R. U.: Ascultă, ce facem la nivel global?
Gh. G.: Ce să facem... Eu aştept când îmi veţi spune ceva.
R. U.: Ce să-ţi spun, Ghera, băga-mi-aş...
Gh. G.: Ascultă, Rinat, eu m-am retras. Nu mă mai interesează. N-am nicio legătură cu tot ce se întâmplă acum.
R. U.: Păi, cum să-ţi spun? Ultima cerere în judecată a lui Sugrobov… Eu am fost acolo.
Gh. G.: Lasă, asta e altă poveste. O poveste despre 106 mln. dolari, care nu se referă la voi.
R. U.: Nu e despre 106 mln. dolari. Am scris cerere despre Borea şi Victorîci. Iată, este aici.
Gh. G.: Ai promis că mi-o trimiţi. Trimite-o şi gata.
R. U.: Ţi-o trimit, dar cu ce te va ajuta? Acolo scrie clar că tu crezi că Sugrobov e cel mai cinstit miliţian din lume şi că el te va ajuta. Consideră că această cerere nu există. Adică, nu cred că va fi vreo reacţie. Întrebarea e alta – am putea să ne înţelegem. Eu nu doar că-ţi pot garanta că te voi scoate din toată nebunia asta, dar şi pe toţi deştepţii tăi pot să-i pun la punct. Şi vor ajunge în aceeaşi situaţie ca şi tine. Înţelegi? Singurul lucru pe care poţi să-l faci tu este să afli mai multe despre urmărirea penală din Moscova...
Gh. G.: Nu ştiu, n-am văzut…
R. U.: Urmărirea a fost pornită în decembrie.
Gh. G.: Interesant. Gândeam că în Rusia totul e în ordine.
R. U.: Vorbe-n vânt. Sună la orice poliţist de sector şi întreabă. Aici nu ai nevoie de mari relaţii.
Gh. G.: Da, aşa am să fac.
R. U.: Îţi spun încă o dată, laşi la o parte toate prostiile şi începi să te mişti. Eu, însă, într-o lună şi jumătate, voi deveni, nah.. în Moldova…

„Emma m-a anunţat că sunt iarăşi acţionar la bancă”

Gh. G.: Mie Emma mi-a trimis o scrisoare, că aş fi iarăşi acţionarul băncii. Bl…, mi-a venit scrisoarea prin poştă oficială, că sunt acţionar. Mi-au tradus-o cam anapoda. Mâine ţi-o voi trimite. Să vezi ce situaţie!
R. U.: Eu înţeleg şi moldoveneşte.
Gh. G.: Am să ţi-o trimit în moldoveneşte. Este semnată de Emma Tăbârţă, dar arată aşa, de parcă a fost tradusă prin Google.
R. U.: Mă gândeam să vorbesc cu Victorîci şi cu Borea despre toată nebunia asta. Dar şi cu Mendeleev. Nu-mi trebuie banii lui Leonea. În schimb, te asigur că în Moldova, mai ales în situaţia de astăzi, când Procuratura e a cuiva, Centrul e al altcuiva, eu pot să fac treaba asta. Şi-l vei primi pe prietenul tău, Başkatov. De va fi nevoie, ţi-l dau pe Leonea ca remorcă, că mă satură cu schemele lui. Odată n-am rezistat şi i-am spus „Ascultă, Leonea, eu nu-s unul din boii tăi pe care-i freci cu 6% pe lună. Încetează să vorbeşti aiurea, că ai s-o păţeşti”. Şi i-am închis telefonul. Acum o săptămână, mi-a propus să ne întâlnim cu un bancher, Slava.
Gh. G.: Îl ştiu. E cel de la „Microbanc”, Svinariov.
R. U.: Şi a început să-mi arate scheme. I-am zis: „Leonea, tu ai greşit persoana. Nu mă freca, că te trimit nah… cu tot cu vântul. Parcă a simţit, bl... - astăzi m-au sunat şi mi-au spus că există materiale despre el, Başkatov şi Oxana.

„Banca din Moldova a schimbat lei transnistreni”

Gh. G.: Îmi dau seama ce fel de materiale. A fost o tranzacţie bancară reuşită, când Banca din Moscova a cerut Băncii din Moldova să schimbe leii transnistreni. Sunt, probabil, şi tranzacţii directe pe care ei le-au trecut pe alături, înţelegi?
R. U.: Nu. În cazul lui Leonea şi Oxana este un material, iar pentru Başkatov - altul. Nu e aceeaşi problemă. În cazul lui Leonea şi Oxana e vorba de un furt de un milion de euro.
Gh. G.: Aha, pentru că Leonea a pus în buzunar creditul pe care l-a primit. Toate poveştile că acest credit a mers pentru nu ştiu ce război sunt fleacuri.
R. U.: Da, mi-au spus că tu i-ai dat o sută de mii...
Gh. G.: Nu, el a luat jumătate de milion de la bancă, a promis garanţii, a adus o mulţime de hârtii. Pe urmă am aflat că nu poate nici să dea un gaj. Pentru alt gaj, partenerul lui l-a trimis dracului.
R. U.: Care partener?
Gh. G.: Nu-mi amintesc cum îi zice. E un bărbat durduliu, are şi un fiu implicat şi el în afaceri. El trebuia să-şi pună în gaj casa.
R. U.: A, bl…, ăştia-s evreii.
Gh. G.: Da, da.
R. U.: Familia Vainberg.
Gh. G.: Exact, Simion Vainberg, care i-a zis lui Leonea: „Du-te-n mă-ta! Casa n-o pun în gaj”. Pentru că, dacă Leona ia banii, atunci ajungi în cur.
R. U.: Noi îi spuneam: „Ascultă, Simion, el a luat deja banii”...
Gh. G.: El a refuzat. Pe urmă am aflat că o cunoaşte pe Oxana de o sută de ani.

„Tu poţi zbura - ai terminat treburile în Moldova”

R. U.: Tu ai viză pentru Anglia în paşaportul moldovenesc sau rusesc?
Gh. G.: Eu lucrez în Anglia, am aici reşedinţă şi o companie. Nu am viză, am un card.
R. U.: Dacă vin în Anglia, poate să-mi pun viză în paşaportul moldovenesc? Voi clarifica situaţia. Cu cehii am rezolvat-o?
Gh. G.: Ne vom lămuri. Ştii care-i situaţia? Vreau sincer să ajung la Moscova, dar nu înţeleg cu ce mă voi ocupa. Să lăsăm banii, am închis subiectul. Dar dacă ei îmi vor arunca, ca lui Arturocek, o afacere, ceva...
R. U.: Ghera, nu vei avea acces la CFRu.
Gh. G.: Nici n-am nevoie. Orice altceva, înţelegi? Pe de altă parte, să-i ia naiba…
R. U.: Ai să te întâlneşti cu unul, cu altul, ai să vorbeşti cu Borea. Bl.., ascultă, că-mi bag picioarele. Tu poţi zbura - ai terminat treburile în Moldova. În cazul Ţiganului, mă voi lămuri eu. Voi rezolva şi cu Başkatov, dar nu ştiu ce să fac cu israelienii şi cu această femeie.
Gh. G.: Cu israelienii e simplu. Despre femeie nu cunosc. Ce-i drept, m-a sunat o dată smintita şi-mi spunea că i-am luat nişte bani. Îmi pare că o chema Tatiana. Zicea de un credit oarecare. Nu contează. Cât despre evrei, am o înregistrate cu partenerul acestui evreu, care spune: „Ghera, tu nu ai luat niciun bănuţ”.
R. U.: Ai înregistrarea?
Gh. G.: Da, în care se spune că ei au primit toţi banii, dar că unul dintre ei şi-a ieşit din minţi şi se comportă ca un prost.

„Din RM se poate trimite un dosar, dar în Israel să ajungă doar nota informativă”

R. U.: Tu eşti căutat de Interpol în două cazuri: Ţiganul şi Başkatov.
Gh. G.: În cazul evreilor, totul e simplu. Pot să-ţi trimit înregistrarea. E vorba despre un evreu, rudă a unui fost angajat de-al meu, care m-a întrebat dacă poate să-şi deschidă la noi un cont, pe alt nume. Mi-a trimis procură şi l-am ajutat. Au depus o jumătate de milion, din care au transferat cuiva 330 mii. Restul banilor l-au dat lui Ian, amicul meu. Când s-a început cacealmaua la bancă, eu l-am sunat pe Ian şi i-am spus să-şi ridice banii, cât nu-i târziu.
R. U.: Ei au cerut ca materialele dosarului să fie trimise în Israel. Dar dosarul poate să aibă un volum solid la trimitere, iar la ei să ajungă doar nota explicativă.
Gh. G.: Avocaţii din Israel mi-au spus că vor fi suficiente înregistrările, în care se spune că totul este în ordine.
R. U.: Tu nu poţi să depui o cerere că vor să te stoarcă de bani? Să-mi bag piciorul...
Gh. G.: Pot, dar mă întreb cum…
R. U.: Faci procură unui avocat israelian care îţi scrie cererea din numele tău. Dar să vedem cum decurg lucrurile în Moldova. Ştiu cum să mă lămuresc cu Ţigan şi Başkatov. Rămâne doar, cum spui tu, acea smintită şi israelienii.

„Numai în Moscova am 50 de procese”

Gh. G.: Cu smintita tot nu ştiu ce să fac. Nu înţeleg care e problema ei. Probabil e ca şi cea de la Bălţi, a lui Başkatov. El trebuia să joace la cazino, iar bani nu putea să ia decât de la bancă. Şi fie că a luat bani de la ea, fie că ea a gajat ceva pentru creditele lui. Pe urmă ea m-a sunat şi a început să mi se plângă: „Mi-e foarte greu, ajutaţi-mă”. Am întrebat-o: „Cine sunteţi?”.
R. U.: Câte procese ai la Moscova?
Gh. G.: Nu ştiu, le-am pierdut şirul. Cred că vreo 50. Cinci sunt ale mele, 45 - contra mea.
R. U.: Eşti gata să le pierzi pe toate? (Râde)
Gh. G.: Ai înnebunit?! (Râde). Pe urmă în Emirate şi-n groapă mi-e locul. Eu pentru fiecare proces am pregătit câte un set de acte.
R. U.: Actele sunt proaste sau sunt scrise în moldoveneşte şi tu nu le înţelegi. Hai că-l voi suna pe Borea şi-l voi întreba care e situaţia cu procesele. După cum vezi, nu-s la curent.
Gh. G.: Pot să-ţi explic. Am lista dosarelor.
R. U.: Ghera, tu îmi explici. Dar, ca întotdeauna, poţi să uiţi ceva important.
Gh. G.: Eu cunosc esenţa dosarelor, inclusiv a celor aparent pierdute. Sunt câteva, pe care le-am pornit intenţionat peste hotare, pentru că judecătoria economică din străinătate e mai bună decât cea din Rusia. Mă mişc şi eu cum pot.
R. U.: Dă-mi o pauză de trei-patru ore ca să mă informez în privinţa smintitei şi a proceselor tale de judecată.
Gh. G.: Bine, eu merg la muncă.
R. U.: Ah, da! Tu eşti om de afaceri.

Partea II