Atitudini

Cine nu are un bătrân, să şi-l cumpere

Vedem multe articole, emisiuni și luări de poziție în care bătrânii, pensionarii sunt priviți ca o pătură parazită a societății. O categorie de oameni fără de care lumea ar fi un loc mai bun, mai curat și mult mai ieftin de întreținut. Pentru că, nu-i așa, dacă tot trece fericirea prin stomac, putem cântări oamenii după câți bani putem scoate de pe spatele lor.

Vedem bătrâni pe stradă care încearcă să-şi vândă lucrurile adunate într-o viaţă, privim, poate cu dispreţ, trotuarele încărcate de lucruri făcute de ei manual şi nu realizăm de fiecare dată că ei nu doresc altceva decât să îşi cumpere o bucată de pâine sau să îşi plătească întreţinerea la bloc, deoarece pensia mizeră nu le ajunge.

Îmi este dor de bunica mea care a trecut acum un an în lumea celor drepţi şi mă gândesc cu nostalgie la momentele în care aş fi putut măcar să îi dau un telefon, să o întreb dacă este bine, să-i aud vocea caldă şi să mă asigur că totul este OK. Nu am făcut-o din cauza faptului că aș fi nepăsătoare, dar o ştiam acasă şi eram prea prinsă de viaţa mea. Acum aş da orice să îi pot auzi vocea… Aşadar, cine nu are un bătrân, să şi-l cumpere, iar cu timpul, să încerce să devină bătrânul acela care merită căutat şi ascultat.

Timpul Suplimentul Femeia

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *