Editorial

Cine se teme de referendumul din 2018?

Reunirea izbăvitoare a celor două state românești caută să fie amânată și de data aceasta, pe termen nedeterminat. Să mai avem răbdare, ni se cere, ca să apuce ei să stăvilească un curent care n-a mai fost atât de puternic de la începutul anilor ‘90.

Șapte fapte:

1) O treime din populația R. Moldova este acum unionistă. Graba „sociologilor”, de a scădea numărul real de oameni care îmbrățișează un viitor comun al celor două state, este vecină cu disperarea. De la un BOP la altul, la distanță de 4 luni, fără ca evenimente semnificative să se întâmple, numărul celor care votează împotriva Unirii a crescut de la un fals 53%, la clasicul 66%.

2) Pe lângă unioniștii clasici, constanți, avem și o categorie consistentă care ar opta pentru Unire, în cazul în care după unificare s-ar uniformiza și pensiile, și salariile, s-ar realiza investiții în infrastructură și servicii, s-ar crea locuri de muncă. A fost măsurată această categorie din punct de vedere „sociologic” până acum? Dacă da, de ce nu se prezintă rezultatele? Cine se teme?

3) Opțiunea unionist apropiată de 50% în sondaje ar reprezenta moartea unor partide vechi, dar și noi (!!) care au ales să respingă din start unioniștii. Și care comandă „sondaje”.

4) Este vizibil cu ochiul liber faptul că cei care optează deschis pentru unire sunt din ce în ce mai mulți, oricât ar încerca unii să ascundă.
Recensământul, limba română din Constituție, mitingurile stradale și România ca prim partener al R. Moldova la exporturi și la multe alte capitole sunt dovezile.

5) Nicio campanile națională de informare corectă, de la om la om, privind reunirea, nu ca un rezultat al mofturilor naționaliștilor români, ci ca un beneficiu al tuturor locuitorilor R. Moldova, autoidentificabili după numele de moldoveni sau aparținând etniilor conlocuitoare, nu s-a realizat. Oamenii nu știu ce le-ar aduce Unirea.

6) Un exercițiu de consultare populară peste trei ani, unul singur pe ambele maluri ale Prutului, la centenarul Unirii, ar duce la o emulație populară, care ar răsturna preconcepțiile.

7) Chiar și ipoteticul eșec, la diferență mică (la mustață) a unei consultări populare de fapt ar fi un mare succes repurtat de mișcarea unionistă: subiectul va fi mai actual ca oricând, iar din punct de vedere legal, există posibilitatea repetării acestei consultări la o distanță de doi ani.

Supoziție: Într-un joc de-a statul captiv / fictiv, atât Vladimir Plahotniuc, cât și opoziția, se joacă de-a președintele. Prefăcându-se a fi în război, toate jocurile făcute de ambele tabere arată că se pregătește întronarea lui Igor Dodon în funcția de președinte, ca un garant că vor curge în continuare banii și din est, și din vest pentru clasa conducătoare a R. Moldova. Și pentru a nu permite realizarea planului REUNIRE 2018, singura soluție care poate scoate de la treucă bandiții care alternează la guvernare.

Pentru a putea iniția o consultare publică corectă, pe ambele maluri ale Prutului, avem datoria de a pune un președinte unionist în defavoarea lui Dodon.

Dacă ne oprim acum sau încetinim ritmul marșului unionist, ei câștigă!

Fabula:

Un bou ca toți boii, infiltrat în mișcarea unionistă, ca mulți alții, răgea ca din gură de șarpe la evenimentele din 27 martie 2016: Ce caută România, pe aici, să se bage între noi? De parcă Unirea o face cu raionul Rezina, nu cu România.

Morala:
Vor unii boi sau nu vor, mișcarea unionistă face pași concreți, iar trupele americane vor fi, pe 9, mai staționate în semn de colaborare de lungă durată și a garantării faptului că Unirea va fi recunoscută, dacă este dorită. 

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *