CSI / Rusia

Cine stă în spatele “Planului Marshall” pentru Ucraina

Proiectul este lansat la iniţiativa unor personalităţi din Germania, Austria, Franţa, Marea Britanie şi Polonia, scrie Courrier International. “Ucraina are nevoie de un plan Marshall care s-ar ridica la câteva sute de miliarde de dolari”, a declarat la începutul acestei luni, pentru Frankfurter Allgemeine Zeitung, deputatul creştin-democrat german Karl-Georg Wellmann.

Wellmann este cofondator al aşa-zisei Agenţii pentru Modernizarea Ucrainei, alături de Bernard-Henry Levy şi de lordul Risby of Havervill, deputat conservator din Marea Britanie. “Nimeni nu va insvesti în situaţia actuală din ţară”, explică Wellmann motivul acestui plan de reconstrucţie.

Cotidianul austriac Die Presse oferă şi o cifră estimativă – fondul pentru reconstrucţia economiei ucrainene este de circa 300 de miliarde de euro. Se acceptă şi contribuţii din partea oamenilor de afaceri ruşi, însă acestea sunt limitate la 25% din total. Lucrurile se complică însă în momentul în care apar în scenă posibilii donatori şi investitori – majoritatea sunt oligarhi ucraineni căutaţi de FBI, acuzaţi de corupţie, fraude uriaşe şi implicaţi în scandaluri internaţionale care au dus nu de puţine ori la aşa-numitele războaie ale gazelor dintre Rusia şi Ucraina.

Agenţia pentru Modernizarea Ucrainei ar urma să realizeze trei reforme majore: constituţională, financiar-fiscală şi juridică. AMU ar urma să fie condusă de Michael Spindelegger, Kark Schogl şi Udo Brockhausen. Spindelegger, politician conservator, a fost ministru de Externe, ministru de Finanţe şi vicecancelar al Austriei. Schogl este tot austriac, social-democrat, fost ministru de Interne, plimbat apoi prin consiliile directoare ale Hypo Bank si Novomatic (una dintre cele mai mari companii de jocuri de noroc din lume). Brockhausen este german, consultant politic cunoscut.

Triumviratul de mai sus este completat de un consiliu format din personalităţi din Germania, Franţa, Marea Britanie şi Polonia. Îi întâlnim aici pe rivalul social-democrat al Angelei Merkel din ultimele alegeri – Peer Steinbruck, pe fostul comisar european Gunter Verheugen, pe fostul ministru german al Apărării Rupert Schloz (ministru la finalul anilor 1980, promotor al “nuclearizării” RFG). Apar si fostul ministru francez de Externe Bernard Kouchner (implicat în reglementarea conflictului din Kosovo în favoarea etnicilor albanezi), precum şi Laurence Parisot, fostă şefă a celei mai mari federaţii patronale din Franta. Din partea Poloniei va fi prezent în cadrul AMU Włodzimierz Cimoszewicz, politician de stânga, fost premier, ministru al Justiţiei, ministru de Externe, fost preşedinte al Parlamentului. Din partea Marii Britanii apare Peter Mandelson, fost ministru al Comerţului în Marea Britanie, fost comisar european pentru Comert şi participant la reuniunile Grupului Bilderberg.

Aceasta echipă ar trebui să prezinte un program pentru reconstrucţia Ucrainei în circa 200 de zile.

Se pare însă că iniţiativa de la Viena nu produce reacţii de bun augur la Kiev. Deputaţii ucraineni sunt nemulţumiţi, pentru că această iniţiativă nu a fost stabilită în cooperare cu autorităţile ucrainene. Cât priveşte participarea oligarhilor ucraineni la acest plan, “este ca şi cum lupii ar avea o iniţiativă de a interzice consumul de carne”, după cum scrie jurnalistul Vitali Portnikov.

Die Presse scria că în aceste zile are loc la Viena forumul international “Ucraina de Mâine”, la care participă numeroase personalităţi occidentale, dar şi o importantă delegaţia ucraineană formată în principal din mari oligarhi. “Cel care trage sforile se numeşte Dmitri Firtaş”, scrie Die Presse.

Ei bine, miliardarul este Dmitri Firtas a fost arestat de autorităţile austriece la cererea FBI, exact în urmă cu un an. A fost acuzat că plănuia să ofere o mită de 18,5 milioane de dolari pentru achiziţionarea unor mine în India. A plătit imediat o cauţiune de 172 milioane de dolari pentru a fi eliberat. A ales să rămână în Austria.

Firtaş este acţionar la compania RosUkrEnergo, de ţinută de Gazprom şi de Cetragas Holdin AG. RosUkrEnergo şi cea din urmă companie, deţinută de Firtaş, sunt înregistrate în Elveţia. RosUkrEnergo a fost protagonista crizei din 2009, atunci când Europa Centrală şi de Sud-Est au rămas fără gaze în plină iarnă. Compania lui Firtaş era singura care intermedia importurile de gaze ruseşti şi căpuţa toţi consumatorii din ţară. Moscova a acuzat atunci că în spatele lui Firtas ar sta interesele preşedintelui pro-occidental Viktor Iuşcenko, dar şi ale premierului Iulia Timoşenko, numită “prinţesa gazelor” şi condamnată anterior la închisoare pentru ilegalităţile comise în domeniul energetic.

Firtaş este însoţit la forumul de la Viena de alţi doi oligarhi cunoscuţi: Rinat Ahmetov şi Viktor Pinciuk. Ambii au încercat, cu jumătate de gură, să ia partea protestatarilor pro-europeni acum un an, să susţină necesitatea unor măsuri dure împotriva corupţiei şi pentru întărirea statului de drept.

Pinciuk nu a putut să se arate foarte pro-european, pentru că este dependent de piaţa rusă. Compania sa siderurgică, Interpipe, depinde de cotele de export garantate de Moscova, în timp ce piaţa occidentală nu ar putea face faţă concurenţei. Cum Uniunea Vamală Rusia-Belarus-Kazahstan a majorat taxele de import pentru o serie de ţevi, Pinciuk poate pierde sute de milioane de dolari din cauza schimbării de regim de la Kiev. Însă o investiţie masivă în economia ucraineană îi poate surâde lui Pinciuk, de unde şi hotărârea sa de a contribui la “planul Marshall” pentru ţara sa.

Cât despre Rinat Ahmetov, acesta a preferat aceeaşi cale de mijloc. Aproape invizibil la începutul crizei din Ucraina, el a trebuit să aleagă tabăra după ce fieful său din Donetk a fost devastat de război. Pentru ca afacerile sale depind mult de portul Mariupol, din sudul regiunii Doneţk, Ahmetov a organizat aici miliţii private care să menţină ordinea şi a investit sume mari de vani pentru a-i “cumpăra” pe rebelii pro-ruşi.

Ahmetov s-a întâlnit în mai multe rânduri cu oficiali occidentali, iar potrivit presei vestice, scopul sau pare a fi acela de a deturna mişcarea separatistă, astfel încât pro-ruşii să sprijine statalitatea Ucrainei, însă cu condiţia unei mari autonomii în Donbas, mergând până la federalizare. Practic, ceea ce doreşte Ahmetov şi alţi mari oligarhi este ca în exterior să se prezinte ca afacerişti dintr-o ţară stabilă (Ucraina) şi nu dintr-un teritoriu cu statut incert (o “republică populară” separatistă), să fie recunoscuţi ca salvatori ai statului ucrainean, dar în realitate să aiba propriile “principate” în care să-şi dezvolte afacerile şi să-şi impună propria lege.

Die Presse nu informează despre prezenţa la Viena a lui Ihor Kolomoisky. Acesta este unul dintre cei mai bogaţi oligarhi ucraineni. Este guvernatorul regiunii Dniepropetrovsk şi despre el Wll Street Journal nota că ar cheltui peste 10 milioane de euro pe lună pentru a crea miliţii bine înarmate şi antrenate. S-a ajuns să se spună că, de fapt, Kolomoisky este finanţatorul armatei ucrainene, însă, în egală masura, se spune şi că el ar profita de ajutoarele financiare străine trimise Ucrainei, prin intermediul băncii sale Privat Bank.

Implicarea masivă a lui Kolomoisky în operaţiunile antiseparatiste probabil ca l-a absolvit de obligaţia de a cotiza masiv la reconstrucţia ţării în schimbul impunităţii, dar în cazul lui Pinciuk, Firtaş sau Ahmetov lucrurile nu stau astfel.

sursa. cotidianul.ro

Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!


Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *