Herman Van Rompuy, teologul convertit la economie
Nu prea cunoscut in afara granitelor tarii sale, Van Rompuy – de o saptamana, primul presedinte al Uniunii Europene – a fost cel care a reusit sa aduca un echilibru politic in Belgia, dupa ce statul s-a confruntat cu o criza politica fara precedent in decursul anului trecut.
Pe 30 decembrie 2008, Van Rompuy a devenit cel de-al 48-lea premier al Belgiei, functie la care va trebui sa renunte, intrucat noua calitate de presedinte al UE nu-i permite sa detina vreo functie nationala. Este licentiat in filozofie si economie, are 62 de ani si are in spate o intreaga cariera de economist. „Sunt mai degraba omul actiunii, el este mai cerebral”, a marturisit fratele sau mai mic Eric, implicat de asemenea in politica, fiind insa un militant virulent al cauzei flamande.
Pasionat de literatura (in special franceza si germana) el continua sa publice pe blogul sau haiku, poezii japoneze, in limba olandeza. Aceasta practica l-a ajutat sa suporte o perioada politica nefasta pentru crestin-democrati (1999-2007) pe durata celor doua mandate ale Guvernului condus de liberalul Guy Verhofstadt.
Belgia, care din iunie 2007 s-a aflat intr-o criza generata de conflictul dintre comunitatea flamanda si cea francofona, a cunoscut o aplanare a tensiunilor in ultimele zece luni, dupa preluarea puterii de catre Van Rompuy, un om politic cu simtul umorului si amabil, care a reusit sa nu lezeze pe nimeni, spre deosebire de predecesorul sau Yves Leterme, care si-a atras criticile francofonilor. Apreciat de regele Albert al II-lea, el este considerat ca fiind mai degraba un moderat in privinta dosarelor lingvistice care ii divizeaza pe belgieni.
El a reusit sa aplaneze divergentele dintre partidele politice flamande si valone care reprezentau un obtacol in orice negociere serioasa pe tema reformarii institutiilor regatului ceruta de Flandra. Faimoasa „metoda Van Rompuy” a constat, inainte de toate, in a le impune ministrilor sai sa pastreze tacerea in public, apoi sa-si asculte punctele de vedere inainte de a transa o problema.
Catolic practicant, tata a patru copii (doi baieti si doua fete), el si-a aratat si capacitatea de gestionare a crizei economice. El a reusit sa obtina aprobarea unui buget pe 2010 auster, dar care nu afecteaza securitatea sociala, in situatia in care Guvernul pe care il conduce cuprinde cinci partide, intre care socialisti si liberali. Practica ii este cunoscuta, deoarece Herman Van Rompuy a ocupat in perioada 1993-1999 functia de ministru al Bugetului intr-un Guvern care a contribuit la intrarea Belgiei in zona euro.
Catherine Ashton, negociatoarea norocoasa
Catherin Ashton, fost comisar pentru comert in Comisia Europeana, desemnata ministra de Externe a Uniunii Europene, care va reprezenta statele comunitare pentru probleme de politica externa si de securitate, este o politiciana necunoscuta pana si in tara ei de origine, Marea Britanie.
Cariera politica a viitorului sef al diplomatiei europene este limitata la doar opt ani. In plus Catherine Ashton nu a fost niciodata aleasa democratic intr-o functie politica, ci a avansat in functii pe scara ierarhica a birocratiei. Nascuta in 1956, Catherine Ashton a studiat economie la Londra. Dupa studii, a lucrat ca lobbyist iar in 1998 a ajuns presedinta unui oficiu de sanatate dintr-o provincie britanica.
Din 1999, Catherine Ashton reprezinta partidul Conservator in Camera Superioara a parlamentului, iar din anul 2001, a lucrat in diferite ministere de la Londra ca functionara, printre care ministerul justitiei si cel al educatiei, dar nu si ministerul de externe. In toamna anului 2008, destinul i-a venit in ajutor. Comisarul pentru comert de atunci, britanicul conservator Peter Mandelson, a fost rechemat in tara pentru a-l salva pe premierul Gordon Brown de atacurile politice din randul propriului partid. Postul de comisar pentru comert a devenit vacant, iar Catherine Ashton a fost propusa in functie pentru ca era cea mai comoda alegere.
La acea data, in decursul audierii ei in Parlamentul european, deputatul britanic Nigel Farradge a intrebat: „Daca privim putin la cariera dvs. politica nu gasim nicio calificare potrivita pentru postul pe care urmeaza sa-l ocupati, mai ales intr-o perioada atat de dificila”. Catherine Ashton a raspuns: „Am calificarea de negociator. Asta pot sa fac!”. Daca cineva ar pune intrebarea ce o califica pe Ashton drept ministru de externe al UE, ea ar da probabil acelasi raspuns.
Adevarul este insa si ca Ashton nu a aplicat pentru postul de sef al diplomatiei europene. Alegerea ei a fost rezultatul jocului politic al premierului britanic Gordon Brown, care a dorit initial sa-l propulseze pe Tony Blair in functia de presedinte al Consiliului European. Nereusind, Brown a blocat negocierile in acest sens atata timp pana cand restul sefilor de stat si de guvern ai statelor membre ale UE au cedat, aproband ocuparea postului de ministru de externe european de catre un politician britanic. Iar Ashton a ajuns sa ocupe sefia diplomatiei europene abia dupa ce David Miliband a anuntat surprinzator ca se retrage din cursa.
Sursa: presseurop
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
