Evenimentele din Ucraina ne arată că ne-am izbit de o limită. De limita răbdării Rusiei, care nu a ezitat să atace o țară slavă, o „țară-soră”, cum le place rușilor să spună, doar pentru faptul că aceasta a ales un alt model de dezvoltare decât cel al lui Putin, bazat pe autoritarism și dispreț față de drepturile omului. Când aud că Rusia își urmărește niște „interese legitime” în Ucraina, mă întreb cum pot fi legitime niște interese care lezează libertatea, suveranitatea altor popoare, integritatea lor teritorială?… Sunt interesele regimului Putin, nicidecum ale rușilor de rând. Nu cred că locuitorii din Vologda, Reazan sau Novgorod au nevoie de o Crimee anexată la Federația Rusă, nu cred că își doresc să fie considerați dușmani în Ucraina, ci mai degrabă că își doresc și ei drepturile pentru care au înfruntat ucrainenii gloanțele lunetiștilor, drepturi pe care Rusia le refuză propriilor cetățeni.
În Moldova încă mai persistă iluzia că războiul ne va ocoli, că Rusia e prea ocupată cu Ucraina. Ar trebui să fim conștienți de uriașul pericol în care ne aflăm. Pe 21 martie, Duma de stat de la Moscova va dezbate un proiect de lege cu privire la posibilitatea anexării unui teritoriu dintr-un stat străin, în urma unui referendum. E vorba, bineînțeles, de Crimeea, unde pe 16 martie va avea loc un plebiscit declarat ilegal de Kiev. Presa de la Chișinău a publicat informații despre un desant rusesc sosit la Tiraspol pe calea aerului, se vorbește despre mitinguri pro-ruse ce stau să fie organizate în Transnistria, mitinguri la care Moscova ar putea fi rugată să intervină pentru a „proteja populația rusofonă” din regiune, așa cum a făcut-o în Crimeea.
Este pregătit Chișinăul pentru un scenariu marțial? Cum va proceda, dacă la Tighina, de exemplu, vor apărea, la fel, niște soldați fără semne distinctive pe uniforme care vor lua cu asalt secția de poliție moldovenească din oraș, apoi satul Varnița, apoi vor porni în marș spre Chișinău pentru a-i pedepsi pe „extremiștii români” de la guvernare? Avem măcar o vagă intenție de a semna un acord de asistență militară cu țările NATO? Există un plan „A”, un plan „B”?… Nu e o ficțiune, nu e un joc de calculator. Rusia nu dă doi bani pe neutralitatea noastră. Cine va apăra Republica Moldova?…
Oricine poate formula asemenea întrebări „exagerate” sau „alarmiste”, în viziunea unora, autoritățile însă au datoria să le anticipeze. Zilele trecute s-a consumat o nouă tentativă de corupere a deputaților din majoritatea de guvernământ (comuniștii nu par să fie la mare preț), tentativă precedată de strania demisie a unui deputat PD, care s-a declarat „dezamăgit” de politica moldovenească, dar nu a părăsit Legislativul, cum ar fi fost onest. Tot atunci organele de drept au reținut doi suspecți, care încercau să cumpere un parlamentar din Coaliție contra sumei de 250 000 de dolari. Unul dintre acești infractori, pe nume Burlacu, figurează într-un dosar penal instrumentat pe marginea maltratării tinerilor protestatari din 7 aprilie 2009.
Sunt fapte ce se înscriu – clar – în logica subminării demersului pro-european al Republicii Moldova. Sigur că mesajele publice ale guvernării trebuie să fie prudente și echilibrate, dar am avea cu toții mai multă liniște, dacă am ști că în spatele lor există un amplu efort instituțional de întărire a securității naționale.
sursa: Vitalie Ciobanu/europalibera.org
Fiți la curent cu ultimele noutăți. Urmărește TIMPUL pe Google News și Telegram!
