Ciocnirea civilizatiilor

Celebra si controversata lucrare a lui Samuel Huntington „Ciocnirea civilizatiilor” transfera pericolul viitoarelor razboaie de la granitele interstatale la cele civilizationale, accentul fiind pus pe diferentele culturale. Totusi, razboiul rece si evolutiile din Europa de Est post-comunista au creat si alte frontiere, care despart state si continente.

Din pacate, in R. Moldova avem doua falii, doua linii de demarcare, care transforma acest stat in teatru de razboi civilizational: o granita in exterior, pe Prut, care desparte civilizatia vest-europeana de cea euro-asiatica, si una pe interior, care desparte cetatenii cu viziuni moderne si liberal-democrate de cei de tipul homo sovieticus, extrem de raspandit in anumite teritorii din spatiul ex-sovietic.
R. Moldova este rezultatul imploziei URSS la sfarsitul anilor ’90 ai secolului trecut si al falimentului comunismului in plan global. Elitele moldovene au fost capabile sa faca fata evenimentelor doar in faza initiala, cand in prim-plan s-au situat obiectivele de ordin national, dar si aici au aparut serioase contradictii intre adevarul istoric, stiintific si constiinta nationala a basarabenilor, decisiv formata de politica imperiala tarista, apoi cea sovietica. Cand a venit timpul constructiei fundamentului politic, economic si cultural al noului stat, elitele nationale s-au dovedit a fi total nepregatite.
Nomenclatura comunista sovietica a intuit imediat incapacitatea noilor elite de a guverna si s-a instalat in mod confortabil la guvernare. Fara sa constientizeze procesele contradictorii de ordin etnopsihologic si cultural, Snegur, Sangheli, Motpan, Lucinschi s.a. au perpetuat mentalitatea nomenclaturista de tip sovietic, prelungind agonia unei clase politice muribunde si netezind calea pentru o revansa comunista de proportii. Victoria zdrobitoare a comunistilor in 2001 a insemnat esecul fortelor reformatoare si refugiul unei mari parti a cetatenilor in miturile nostalgice ale trecutului nu prea indepartat.
Spre deosebire de anii ’50-’80 ai secolului trecut, cand cortina de fier era impermeabila, cetatenii din R. Moldova nu mai pot fi izolati de valorile liberal-democrate europene. Televiziunea prin satelit, internetul, libera circulatie au ajutat basarabenii sa se convinga de avantajele statului de drept si a economiei de piata. Reforma sistemului educational, chiar si nefinalizata, a conectat invatamantul la valorile europene si, timp de aproape 20 de ani, scoala a educat o noua generatie. Este meritul presedintilor Snegur si Lucinschi ca nu s-au opus acestor procese si au acceptat prezenta in programele scolare a adevarului stiintific si a modului de gandire european. Astfel, fortele liberal-democrate, extrem de slabe in anii ’90 ai secolului trecut, au inceput sa fie alimentate de tineri cu viziuni moderne si gandire europeana, iar cei care si-au facut studiile in Romania sau in Occident au promovat lideri politici de tip nou, net superiori celor veniti din miscarea nationala a anilor 1989-1991.
Astfel, societatea din R. Moldova s-a impartit in doua grupuri culturale distincte. Pe de o parte – homo sovieticus, cei care au acceptat valorile si o anumita doza de confort social al „socialismului dezvoltat” totalitar si, pe de alta parte – cei care au acceptat modernizarea generata de valorile liberal-democrate europene. Venirea comunistilor la putere in 2001 a accentuat incompatibilitatea celor doua paradigme si a generat o tensiune in societate cu tendinte de transformare in conflicte.
Aceste grupuri culturale din societate si raporturile dintre ele se afla in continua evolutie si sunt substantial influentate din exterior. Doua mari centre politico-economice de pe continent – Uniunea Europeana si spatiul post-sovietic, numit formal CSI – sunt expresie nu numai a rivalitatilor geopolitice, dar si a confruntarilor de mentalitati. Putem afirma cu certitudine ca linia de demarcare dintre UE si CSI este si una dintre mentalitatea vest-europeana si cea euro-asiatica, ce domina spatiul ex-sovietic.
R. Moldova s-a pomenit, pe de o parte, la frontiera acestor doua entitati culturale, iar pe de alta, aceasta granita se simte si in interiorul societatii. Aceste grupuri se identifica tot mai mult ca facand parte din doua lumi, doua culturi, doua mentalitati opuse si, in mare masura, incompatibile. Incercarile guvernarii comuniste de a impune cu forta modelul euro-asiatic, care inseamna autocratie, incalcarea flagranta a drepturilor omului si coruptie, se lovesc de rezistenta celor care prefera modelul vest-european, care inseamna modernitate, stat de drept, economie de piata functionala, dialog si toleranta. Ciocnirile violente de la 7 aprilie si represaliile care au urmat nu sunt o incercare de lovitura de stat, cum a incercat stangaci si obraznic sa interpreteze propaganda comunista, ci expresia unui conflict al civilizatiilor, a culturilor in sensul larg al cuvantului, al mentalitatilor. Accederea in parlament a doua grupuri distincte si radical opuse – comunistii si liberal- democratii -, si disparitia mlastinii centriste confirma si mai mult polarizarea societatii in baza diferentelor civilizationale.
Exponentii gandirii homo sovieticus intuiesc pericolele pentru grupul lor si intreprind masuri energice de autoconservare. Pe plan extern, ei incearca sa reinstaleze cortina de fier pe Prut, pentru a minimaliza influentele modului de gandire vest-european. Mai mult, ei limiteaza constant retransmiterea posturilor de televiziune si difuzarea presei occidentale in favoarea celei estice. In conditiile modernizarii mijloacelor de comunicare, aceste tentative pe deplin denota un mod perimat de a gandi.
Pe plan intern este intreprinsa o ofensiva impotriva sistemului educational si se incearca substituirea adevaratei educatii prin intoxicarea cu mituri de sorginte sovietica. Pe de alta parte, are loc coruperea unor elite tinere, care au acces in administratia comunista si care profita din plin de caracterul corupt al sistemului.
Cea mai spectaculoasa exteriorizare a ciocnirii civilizatiilor din R. Moldova are loc in timpul alegerilor parlamentare. Guvernarea, prin toate mijloacele, inclusiv ilegale, se straduieste sa-si fundamenteze legitimitatea sistemului prin votul cetatenilor. Opozitia, adica reprezentantii paradigmei vest-europene, in special tanara generatie, nu mai poate trai in lumea valorilor inacceptabile pentru ei si califica mentinerea vechii elite la putere ca pe o catastrofa civilizationala si personala. Utilizarea disproportionata si ilegala a fortei, razboiul informational declansat de guvernare, marginalizarea si neglijarea opozitiei sunt eforturile disperate ale unui grup care se agata de mentalitatea euro-asiatica de tip sovietic, ca de un colac de salvare.

(Va urma)