Comandant de brigadă ucrainean: Rusia va introducere armata la vedere sub forma „pacificatorilor”

Comandantul Brigăzii 92 a Forţelor Armate ucrainene, colonelul Victor Nikoliuk, într-un interviu cu DW, a povestit despre încălcările Minsk-2 din oraşul Sceastie (Donbas) şi de ce războiul nu se va termină prea curând.

Oraşul ucrainean de provincie Sceastie este de mai mult de un an cunoscut în întreagă lume că unul dintre punctele fierbinţi ale conflictului din estul Ucrainei. Acesta este situat în apropiere de Lugansk, pe malul răului Severski Donet, pe linia de contact cu auto-proclamată Republica Populară Lugansk (LNR).

În ciuda Acordului de la Minsk, războiul nu s-a oprit aici. Oraşul şi podul strategic de aici sunt aparate de Brigada Mecanizată 92 din regiunea Harkov, aflată sub comandă colonelului Victor Nikoliuk. El a fost cel care i-a reţinut pe militarii ruşi – Alexandr Alexandrov şi Evgheni Erofeev, care vor fi judecaţi în Ucraina. Într-un interviu cu Deutsche Welle, colonelul în vârstă de 39 de ani a povestit cum şi cu cine lupta oamenii săi şi de ce războiul din estul Ucrainei nu poate fi oprti.

DW: Cum sunt respectate în Sceastie acordurile de la Minsk?

Victor Nikolyuk: Noi respectăm Acordul de la Minsk în întregime, partea opusă – practic deloc. Au loc provocări, de multe ori suntem nevoiţi să răspundem cu foc. Încep cu arme de calibru mic sau cu lansatoare de grenade. Noi raportăm la sector, sectorul – sediului ATO, şi aşa mai departe. Totul durează cam patruzeci de minute până la o ora. Când ni se da undă verde pentru a răspunde cu foc, o parte a personalului militar inamic care a tras spre noi, este deja plecată. Acum s-a intensificat activitatea lunetiştilor şi grupurilor de sabotaj şi recunoaştere. În zona noastră de responsabilitate avem 10- 15 astfel de grupuri. Din când în când îi fugărim.

– Adică războiul nu s-a terminat?
– Nu, şi în curând nu se va termină. Suntem gata să-l terminăm. Şi oameni care sunt pe cealaltă parte, cazaci sau miliţiile, sunt epuizaţi. Ei chiar ies şi ne cer pace. Dar a treia parte se opune. Nu pots psune că este Rusia că ţară, dar sunt militari ruşi, armata rusă. Ne-am întâlnit cu ei recent din nou, atunci când am făcut schimb de „200” (morţi – n.r.). Este personal militar de carieră, nu neagă nimeni. Ei îşi fac treaba. Prin urmare, războiul nu se va termină în curând.Sceastie

– Cine se lupta împotriva voastră pe cealaltă parte?

– Brigada a 2 şi a 4-a a LNR, fostele miliţii restructurate în brigăzi de infanterie. Ei de ine de rău îşi iau banii şi sunt instruiţi. Urmează batalioanele de cazaci. La ei nu a mai rămas spirit patriotic, sunt ocupaţi în principal cu împărţirea prăzii. Între echipele „miliţiilor poporului” şi cazaci există o rivalitate, uneori ajung la duşmanii. Cazaci sunt în minoritate, de aceea cei nedoriţi sunt „curăţaţi”. Pe de altă parte are loc o structurare a armatei. În plus, există soldaţi ai Forţelor Speciale (Spetsnaz) din Rusia, pe unii i-am luat prizonieri.

– Ia-ţi reţinut personal, în luna mai, pe cei doi prizonieri militari ruşi – Erofeev şi Alexandrov – care, potrivit autorităţilor din Rusia s-au retras din armata. Ambii erau răniţi. Cum a fost?

– Am ajuns la pod, într-o inspecţia obişnuită. Când am ajuns, ai noştri au scos un „200” şi raportează că acolo e cineva în tufişuri. Noi în patru ne-am dus acolo. Primul l-am pe găsit pe Erofeev, l-am dezarmat şi am pus paznici în jurul lui. Am alergat mai departe. Am văzut pe cineva târându-se. Aşa l-am găsit pe Alexandrov. „Cine sunteţi?” – mă întreabă. Eu spun „sunt rus”. El mi-a replicat: „Şi noi, de asemenea, ruşi, a 3-a Brigada Spetsnaz, scoteti-ne de aici”. În timp ce le-am luat, au început să tragă cu aruncătoare de grenade, astfel încât a trebuit să ne retragem şi am renunţat să mergem după restul grupului.
Sceastie– Cum ar trebui să procedăm cu aceşti prizonieri – să-i judecăm sau schimbăm?

– În calitate de cetăţean al Ucrainei, voi spune că, desigur, ei trebuie să fie judecaţi. Dar că un om – schimbaţi. Trebuie să se întoarcă acasă, să-i schimbăm pe băieţii noştri, pe Nadia Savcenko, de exemplu.

– Ce evoluţii va aşteptaţi să fie – conflictul va fi îngheţat, sau adversarul se pregăteşte de ofensivă?

– Nu pot spune că urmează ofenisva, dar sunt convins că acest conflict nu va fi îngheţat. Opinia mea personală – cred că vor face că în Georgia, sub masca trupelor de menţinere a paciivor introduce armata rusă la vedere şi apoi ne vor înghesui puţin câte puţin. Într-o zi ne vom trezim la fel că în Georgia, când punctele lor de control vor fi sub nasul nostru.

– Probabil ai vorbit cu ruşii pe care i-aţi reţinut. Care este motivaţia lor?
– Prostii. Când am avut prima întâlnire, ei spuneau că noi suntem fascişti, Banderovisti, omorâm copii. Acum nu mai spun. Acum, sunt aici doar pentru bani.

– Cum a fost situaţia în zona în timpul verii?
– Acum, situaţia a escaladat. Nu se trage mai mult că înainte, dar calitatea s-a schimbat, este clar că de partea cealaltă se află profesionişti. Dacă înainte îi speriam mai uşor, după care se retrăgeau repede, pe 28 iulie am avut o lupta dura, au vrut să ne inceruiasca. Trei zile mai târziu am avut o altă lupta. Neformal ni s-a conformat că de partea cealaltă lupta comandouri Spetsnaz. Practic se trage spre noi cu arme de calibru mic, , dar lucrează şi lansatoare de grenade antitanc şi tancuri, artilerie mai puţin.

– Cum reacţionează localnicii la armata ucraineană?
– Localnicii sunt de partea noastră, se opun crde că doar zece la sută. Nu poţi să-i împaci pe toţi. Dar, în comparaţie cu ce a fost cu un an în urmă, când strigau : „Plecaţi de aici!”, acum este destul de diferit.

– Cum poate fi oprit războiul?spetsnaz
– Rusia trebuie să-şi retragă trupele de aici, iar apoi toate această operaţie anti-teroristă (ATO) se va încheia în două săptămâni … Dar Rusia nu are de gând. Nu cred că Rusia are nevoie de DNR şi LNR. Acestea sunt necesare că un poligon de testare, unde armata rusă testează noi tipuri de arme. Pot spune cu încredere, pentru că aceste arme au fost folosite împotriva noastră. Primul lucru pe care l-am aflat sunt muniţiile thermobarice. Împotriva noastră au „lucrat” cu „Kornet”, o rachetă antitanc ghidată, care, de obicei, are rază de acţiune de cinci kilometri, iar în cazul utilizării unei ţevi de artilerie – ajunge la aproximativ zece kilometri. A mai fost utilizată împotriva noastră nouă armă AGS-40 „Balkan” (maşină lansator de grenade automat), care bate la 2.500 de metr, faţă de modelul anterior, care avea o rază de 1.770 de metri.

– Care a fost cea mai mare greşeală militară a Ucrainei de la începutul conflictului? Care este cea mai mare realizare?
– Părerea mea personală – în Crimeea trebuiau să deschidă foc de ucidere. Ar fi oprit dezvoltarea ocupaţiei. Şi cea mai mare victorie – creşterea prestigiului armatei. Acest lucru nu este doar patos. În ultimii 23 de ani armata „a decăzut la nivelul podelei”, dar în timpul războiul prestigiul ei a crescut. Acum, această armata poate lupta.
sursa: paginaderusia.ro